8,468 matches
-
la Fălticeni, și a murit la 1868 . El era unul din cei mai aprigi antiunioniști. A fost un om de foarte mare cultură, căsătorit cu Sevastia Ciudin . Dar ceea ce vreau să scriu și ce mi s-a părut deosebit, vine acuma. El era mason, șeful masonilor de pe aceste meleaguri, nu știu cât de Întinse. Eu nu cunosc prea mult ce este cu masoneria asta. Dar Ghelemé mi-a spus: „Uită-te pe deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
da referințele, de care aveți nevoie, că nu ne stingheriți, ci din contra ne veți face mare plăcere. Noi În special dumineca și sărbătorile suntem mai liberi și putem sta de vorbă, mai mult, asupra (a) tot ce vă interesează. Acuma toamna suntem mai ocupați În zilele de lucru - cu strângerea recoltelor din grădină și livadă. Ne-ar face plăcere, să poftiți la noi și cu soția Dv., numai vă rugăm să fim anunțați. Cu cele mai alese sentimente, I. Teodorescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
tren, dimineața, care sosește la noi la ora 7.05 și ar fi bun pentru venit. </citation> <citation author=”TEODORESCU Ion Gh.” loc=”Dolhești” data=”29/2 - 972”> Stimate Tov. Dimitriu, Să mă iertați, dacă nu v-am răspuns până acuma la stimata Dv. scrisoare. Motivul este că am scris la niște nepoți ai mei - fiii lui fratele meu - În chestia cu tablourile și am așteptat răspunsul lor, care nici acuma n-a venit. Pentru fratele meu D. Teodorescu-Bădia voi da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dimitriu, Să mă iertați, dacă nu v-am răspuns până acuma la stimata Dv. scrisoare. Motivul este că am scris la niște nepoți ai mei - fiii lui fratele meu - În chestia cu tablourile și am așteptat răspunsul lor, care nici acuma n-a venit. Pentru fratele meu D. Teodorescu-Bădia voi da eu un tablou. Pentru Otto Briese vom vorbi când veți binevoi a mai veni pe la noi. Noi vă așteptăm, dar vă rugăm să ne scrieți când veniți. Cu cele mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ai și alte lucrări, poate mai complicate ca a noastră, la care te-ai angajat de la sine, din dragoste. Aș vrea și eu să le știu, când timpul ne va permite. Cam de mult de când nu ne-am mai văzut. Acuma am mai slăbit și eu, și anii ni s-au adăugat și peste o lună și ceva să Împlinesc 92 ani și mai mult, mult, nu cred s-o mai duc (...). Cu acestea Încheind, noi vă sărutăm și Îmbrățoșăm cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu, că am treabă. Atunci îi trage ciocoiul două palme. Ciobanul îl apucă, îl pune cu capu-ntre picioare și l-a bătut dinnapoi cu bâta până l-a făcut ca postavul cel roșu. L-a dat în judecată, ș-apoi acuma tot scutar la dânsul a rămas. Nu te da, măi Grigoraș! Nu mă dau, fa, l-ași! Ia mai cată la opinci Și mai sus la bernevici. Uite ceia, bine zici! [Oglinzi, Cetatea Neamț-Humulești] La primăria Oglinzi, la ferestre, storuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu am să umblu după milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
y en a qu'un qui soit l'ami de l'autre. L'histoire est le long procès-verbal du supplice de l'humanité; le pouvoir tient la hache, et le prêtre exhorte le patient. După ce X a dobândit ceiace voia acuma nu se mai ocupă de altceva: e ca un academician care în sfârșit a pus mâna pe fotoliu și care se odihnește. E ca un literat care a pus mâna pe fotoliul academic și acuma nu mai face nimic: se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
X a dobândit ceiace voia acuma nu se mai ocupă de altceva: e ca un academician care în sfârșit a pus mâna pe fotoliu și care se odihnește. E ca un literat care a pus mâna pe fotoliul academic și acuma nu mai face nimic: se odihnește. X se însoară. După ce es de la starea civilă, soacra zice: S-a sfârșit. De-acum cred că nu vei mai face prostii. Nu! răspunde ginerele, făgăduiesc că aceasta va fi cea din urmă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din luminiș, cum dispare aburul în fața soarelui. De prin satul Sirețelului încă, un creștin ne spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea să te echipezi de războiu. Cu mult înnainte, însă, de adunare tu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele în loc, ca cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vale, nu știu cum s-a făcut că ai început a te înnăbuși și ți-a venit rău. Tu, ofițer de rezervă, erai să mori lângă movila Onești, în pustietățile Șipotelor, în loc să aștepți vremea când țara va avea nevoe de tine. Și acuma, după ce ți-ai îndeplinit menirea ca orice militar, adică după ce n-ai făcut nimica, acuma șezi în cortul tău, în căldura apăsătoare a verii, te gândești la căminul tău depărtat și te întrebi de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rău. Tu, ofițer de rezervă, erai să mori lângă movila Onești, în pustietățile Șipotelor, în loc să aștepți vremea când țara va avea nevoe de tine. Și acuma, după ce ți-ai îndeplinit menirea ca orice militar, adică după ce n-ai făcut nimica, acuma șezi în cortul tău, în căldura apăsătoare a verii, te gândești la căminul tău depărtat și te întrebi de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate rătăcănile și toate râpile acestea? Ce-ai folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De ce nu-ți cumperi? Cu ce să-mi cumpăr, dacă n-am parale? Parale? cum? Da ce? dumneata nu ești parale? Dacă vrai dumneata, pot să-ți dau eu parale... Bine, jupâne, să-mi dai și ți-oiu plăti, da acuma nu. Dacă vrai, să m-aștepți până la toamnă... Cum nu, bade Costache? Te-aștept. Se poate să nu te-aștept tocmai pe dumneata? Din vorbă în vorbă, cad oamenii la învoială. Negustorul împrumută săteanului 5 lei până la toamnă. Săteanul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe o vreme frumoasă; nouri se plimbă totuși pe cer, par a face a ploae. Spre Sfântul Gheorghe, spre Buhaz. Prislav, pe două maluri; vechea cetate slavonă a lui Sviatoslav. Mai sunt urme de ziduri uriașe. Lângă biserică este ș-acuma un fel de grădină suspendată căreia oamenii îi zic și azi grădina împărătească. Slavii s-au așezat aici întâia oară, când, sub Perieslav, au format un imperiu la Dunăre. Aici au venit în atingere cu Bizantinii întâia oară Slavii, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Constanța, cu țiitoarea boerului. Cum vorbesc, și cum morărița se mărturisește. Cum cucoana Anica trăește cu Teodorescu, cum c.c. Panaite se alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iar ceilalți amici ai lui Ficher și amici politici, și magistrați și avocați și atâția alții cu care Coca, băiat gentil, a petrecut și a jucat cărți, toți îi vor da mâna în curând, (cred că i-o dau ș-acuma), și poate chiar vor râde la un pahar de șampanie, aducându-și aminte afacerea: "Frumoasă lovitură, inteligentă lovitură! A dracului Coca!..." Și-n vremea asta poate vor plânge de foame copiii celor prădați cu nerușinare. Exemplul lui Coca Miclescu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din gazetele de ieri arată victorii sârbești... s-ar putea să nu intrăm într-o acțiune. Dintr-o convorbire în tren: Un rezervist țăran: Apoi iaca cum stă testia. Boierii au făcut ce-au făcut ș-au încurcat Silistra ș-acuma trebuie să ne ducem noi s-o descurcăm. De la rechiziție, în Folticeni. D-l G. mare proprietar, fost la putere pe vremea când s-au făcut tabelele de recensământ, deși este un om cuprins, a presintat comisiei, cu o uimitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în primire lucrul. Vine un bătrân om încă în putere cu feciorul său tinerel voinic, numai de 19 ani. Domnule colonel! se adresează colonelului Burghele, eu mi-am făcut datoria cătră țară (și-și bătea cu palma livretul de serviciu), acuma aduc și pe băiatul meu ca să lucreze aicea ce trebuie. El e leat 1914! Mândru, cu fecioru său, omul a intrat să ia lucru măcar că e-n zi de Sâmbătă! Doi meseriași se prezintă după aceea, imediat, gâfâind: Trăiți domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eram împreună cu sublocot. Stoenescu, om în vârstă de 41 de ani, care a suferit mult în această campanie, pe când Săvescu și alți fasonei, făceau curte cucoanelor la Piatra, când a văzut valurile albastrei Dunări, a prins a plânge în hohote... Acuma tovarășii mei de război din cele 44 de zile bulgărești s-au împrăștiat pe la căsuțele lor în satele țării. Oamenii slăbiți de nevoi și-au revăzut ogoarele și gospodăriile; s-au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a costat 20.000 lei, în Văleni. Siminicariu, bandit, care a stat 20 ani în ocnă și acuma-i bun gospodar. Acu 20-30 ani, pe lângă Mălini, unde-i acum satul Văleni 18, nu era întemeiat sat, erau numai pășuni în poeni. Un cioban a plătit pentru văratul turmelor lui, o vadră jumătate de brânză. Apoi toamna a vândut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]