10,749 matches
-
a Génie du Christianisme în limba română i se datorează unuia dintre acești călugări. Când pătrundem pe pământurile mănăstirilor, recunoaștem cu ușurință că aici metodele agricole sunt cele mai bune din regiune; când traversăm desele păduri care le înconjură, le admirăm starea de conservare, măreția, inepuizabilele bogății. După pădure vine un lac, apoi o insulă, în mijlocul căreia se înalță mânăstirea. Fondatorii nu doar au ales priveliști admirabile, dar au căutat și un refugiu de nepătruns în mijlocul pădurilor; și-au făcut din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este stejarul multisecular cunoscut sub denumirea de „Stejarul lui Cuza” la umbra căruia a poposit Al. I. Cuza, primul domn al Principatelor române unite. Fiind situată într-o străveche zonă de tradiție culturală, populară și meșteșugărească, la Vorona se poate admira portul popular local, pictura religioasă, sculptura în lemn, țesături tradiționale, goblenuri, măști populare, împletituri din nuiele. Turiștii străini și români și colecționarii de artă populară care vizitează zona pot găsi o diversificată ofertă de produse turistice de acest gen. Gama
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
credibilitatea surselor prin care informațiile despre un personaj sînt introduse în povestire (narator extern, narator-personaj, alte personaje) și la posibilitatea unor interpretări duale sau multiple ale acțiunilor unor personaje în funcție de valorile promovate de text (de pildă, un dezertor poate fi admirat pentru ideile lui pacifiste sau poate fi înfierat ca laș) sau povestirea poate prezenta diverse puncte de vedere lăsînd valorizarea finală la aprecierea cititorului. Spațiul este următorul aspect al povestirii inclus în tratatul lui Mieke Bal, el fiind corespondentul elementului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește cînd se admiră: El admiră tot ce-l face admirabil". Tragedia nu i-o aduce dragostea de sine excesivă, cît realismul naiv: "ceea ce cauți tu nu există". În cele din urmă, el recunoaște că se iubește pe sine și, cu senzația generată de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește cînd se admiră: El admiră tot ce-l face admirabil". Tragedia nu i-o aduce dragostea de sine excesivă, cît realismul naiv: "ceea ce cauți tu nu există". În cele din urmă, el recunoaște că se iubește pe sine și, cu senzația generată de neputința tragică
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră pentru a ne convinge sau pur și simplu ca să o contemplăm, urîm, iubim sau admirăm, ca să o respingem, să ne zdruncine credințele sau să rămînem muți de uimire în fața ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și pot să-ți mai dau bogății nemăsurate. -Primesc. Adio bunule gnom. Despre călătoria mea pe tărâmul atemporal al sferelor infinite al vieții veșnice, despre mai marii luminii, gnomi și celelalte n-am povestit nimănui, niciodată. Prietenii și familia îmi admirau inelul cu diamant, spunând: -Frumos inel, frumos inel. Toată țara era înfloritoare. Oamenii trăiau în bună stare. Pentru prosperitate și credință țara era numită:grădina Maicii Domnului. MAGIE ALBĂ Clopotele sunau, cu dangătul divin în marea sărbătoare, adunând din slavă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admirație de marii matematicieni ai Antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Abjecția alungă din el inocența, principalul său scut. - De ce? mi-a răspuns. Cunoaștem scriitori abjecți care au descris foarte bine lumea și, dimpotrivă, inocenți care n-au putut s-o facă. - Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira un astfel de scriitor abject al cărui nume îl trec sub tăcere și intransigența mea morală se extindea asupra operei), un scriitor, de altfel ca oricare om, dacă nu mai are înaintea sa nimic de învins (și un individ abject
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
alesesem calea simplă a mărturisirii. Preferasem să las în urmă un om care mă făcuse să descopăr pe Baudelaire, decât să... Preferăm să fugim în mod laș, decât să mărturisim un lucru neînsemnat. Ne despărțim de oameni pe care îi admirăm, numai pentru că... Ei, pentru ce? Pentru nimic... - N-are importanță, a continuat el așezîndu-se în sfârșit pe pat, trăgîndu-și ușor pantalonii cu dunga bine călcată. Ți-a fost frică să înfrunți o mică situație imprevizibilă, dar să fii atent că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
moară, erau întrebări pe care instinctele sale moarte nu-l mai împingeau să și le pună. Dar de când instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Săptămâna Luminată. Unchiul și mătușa locuiau Într-o garsonieră confort unu, la etajul patru, Într-un bloc de paisprezece nivele pentru că Își vânduseră apartamentul de trei camere, să-i ofere verișoarei mele bani, să se stabilească În străinătate. Eu Îi admiram de fiecare dată când mergeam la ei, fiind invitată la diverse ocazii, pentru că trăiau În dragoste și Înțelegere. De la ei am Învățat cum să așez masa când am musafiri și cum să fiu o gazdă perfectă. La masa lor te
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care o trăiesc este așa de trepidantă, uneori amețitoare de atâtea probleme, mă opresc din acest tumult cotidian și ascult glasul pământului natal care mă cheamă spre rădăcinile lui, să-i simt seva, mirosul, să-i adulmec și să-i admir frumusețile.Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe câmpia Înverzită, primele brândușe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
că este un bărbat cultivat fiindcă În discuțiile lor au adus vorba despre literatură, istorie, pictură, avea cunoștințe pentru că făcuse școala În România. Tot timpul a afișat un chip vesel, luminos, era o plăcere să-l asculți și să-l admiri cum vorbește fiindcă avea acel zâmbet care te fermeca, pur și simplu. Exista o atracție Între el și Diana, amândoi simțeau lucrul acesta; privirile lor se Întâlneau și parcă vorbeau fără să deschidă gura. Formația cântă un vals. Lucas o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
că În sertarul din biroul meu vei găsi și lamă, și gumă, te rog, servește-o pe doamna”. Soția se duce și caută; nu gasește. “Lasă, iubita mea, merg eu, știu mai bine unde să caut În lucrurile mele”. Îi admir silueta dreaptă, fără cocoașă, sprijinindu-se doar de un baston pe care Îl avea la Îndemână. Se Întoarce cu lama și guma. Îndrept greșeala și termin repede de recenzat. Îi Întreb dacă folosesc internetul, așa era și una din Întrebările
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
noastre n-o puteam explica decât printr-o sugestie colectivă și prin panica holerei. Și când știam că înșiși medicii noștri, în mare parte, și chiar Direcția sanitară erau foarte sceptici în privința rezultatului injecțiilor ce făceam în masă, era de admirat încrederea populației"557. În județul Olt, țăranii se arătau mai puțin luminați și binevoitori decât cei din Romanați: "Au fost cazuri multiple de bolnavi holerici baricadați în case sau descoperiți după moarte... Dar - adaugă Ecaterina Arbore -, dacă țăranul era ignorat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru fața arsă de soare, cu trăsături puternice. Numai vălul răsucit în chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas măsurat în direcția lor, dar părea că privește undeva dincolo de ei, în timp ce-și scotea cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răcoroasă ca izma care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
adesea pe micuțul lui coleg de liceu, plângându-l pentru soarta lui nefericită. Cuvintele lor pline de milă treziră în fiul lor, băiat voinic și sportiv, dorința de a-l lua sub aripa lui ocrotitoare pe Jonas, pe care-l admira încă de pe acum, văzându-l cum izbutește în toate fără să-și dea prea mare osteneală. Admirația și bunăvoința se potriviră bine laolaltă, transformându-se într-o prietenie pe care Jonas o primi, așa cum primea totul, în chip firesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se consacră mai întâi literaturii, atâta vreme cel puțin cât crezu că pe Jonas îl interesează editura. Citea tot ce-i cădea în mână, la întâmplare, și în câteva săptămâni fu în măsură să vorbească despre orice subiect. Jonas o admiră și se socoti definitiv scutit de obligația de a citi, de vreme ce Luise îl informa îndeajuns despre toate, îngăduindu-i astfel să cunoască esențialul cu privire la descoperirile contemporane. "Azi nu mai trebuie spus, afirma Louise, că X este rău sau urât, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu le place". Dar Jonas își apăra discipolii: "Tu nu poți înțelege, îi spunea el lui Rateau. Ție îți place tot ce fac eu". 'Rateau râdea: "Da de unde? Mie nu tablourile tale îmi plac, ci pictura ta". Oricum, tablourile erau admirate în continuare și, în forma unei expoziții primite cu multă căldură, negustorul propuse, din proprie inițiativă, o creștere a sumei lunare. Jonas acceptă, exprimându-și recunoștința. "Cine te-ar auzi, îi spuse negustorul, ar crede că ții la bani". Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic despre doamna Hariga, devenea aprigă și rece, nemaireușind a se elibera de forța femeii pe care o admira și o repudia cu violență. Eșecul pătimașei combatante conținea, totuși, o stranie „măreție liniștită“ ?... Cuvinte ! Dovada emoției care o stăpânea. Le cita, fără să-și dea seama, din cărțile despre Cosimo. O cale, poate, către înțelegerea pictorului și spre sufletul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sia Strihan. Nici despre Dinu Barbosa, Tina Mărgărit, despre inginerul Mateescu. Despre Kahane zis Agahane, despre Poetul Patraulea. Nici despre muncitorul acela deștept, Victor Văduva. Nici chiar despre exemplarul cel mai de preț, pe care, am înțeles de la început, îl admirați. — N-ar merita, recunosc. Ar trebui să vă spun ce știu despre mine. Să vă convingeți că sunt corect. Vă ofer și despre mine informații tot atât de importante ca cele pe care le-am primit despre Simona Strihan ! Ca să mă respectați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea, de o jumătate de veac, de pe la vârsta de 10 ani, decât la pictura lui. Vehemența cu care lăuda și admira execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]