10,318 matches
-
inclusă în episodul amintit din Odiseea. Însumând aceste observații, Stansbury O’Donnell arată că artistul nu a creat secvența de pictură ceramică pentru a ilustra o operă literară. El consideră că distorsiunea narativă din imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
inclusă în episodul amintit din Odiseea. Însumând aceste observații, Stansbury O’Donnell arată că artistul nu a creat secvența de pictură ceramică pentru a ilustra o operă literară. El consideră că distorsiunea narativă din imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Mircea", iar acesta nu s-a pierdut de fel cu firea și i-a răspuns diplomatic: „Da-mpărate". Dacă am aflat, cât de bătrân era bătrânul Mircea la un moment dat al carierei sale de domnitor, tot nu am putut adormi, fiindcă îmi rămăsese o problemă nerezolvată și anume, unde mama ciorilor o fi pe hartă localitatea Rovine. Că era o zonă plină de râpi și mlaștini nu mă mir, că România are destule din astea, mai ales după celebra guvernare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prostit, iar dacă la prosteala prin cuvânt mai adaugi o oarecare pomană electorală, variind de la un șpriț până la o bicicletă, succesul este garantat. Poporul conștient, simțul civic, mintea cea de pe urmă a românului, nu devin decât niște gogorițe bune de adormit urmașii. Șmecherii de Dâmbovița, au știut dintotdeauna ca să amețească acest popor infantil și cred că o vor mai face. Cei care nu cred aceasta, o să vadă ce diferențe mari vor fi între sondajele de opinie și cruda realitate. Și uite
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
secunde și 82 de sutimi de secundă, de fiecare dată, când ascult la televizor un personaj chelios, cu tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români, care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai obosit să fie atenți. Rezultatul? Dezastruos! Din majoritatea confortabilă, pe care puterea o are în Camera Deputaților, adică 176 de voturi, „pentru" disponibilizarea pe capete a nenorociților de polițai, au votat doar 150 de amețiți, care poate încă nu adormiseră și au văzut semnul. Băsescu înjură de data aceasta impecabil timp de trei sferturi de oră și apoi întreabă, Mircea Toader răspunde, ridicînd din umeri: "dacă n-au văzut semnul liderului de grup...". Păi nene, nu ți se pare că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
numește și „ochiul dracului" și strâng acești „ochi" cu mâinile făcute greblă și de pe vii și de pe morți. Mai contează acum că pe timpul lui Creangă, la fiecare biserică era și o școală, unde dascălul preda buchiile pentru deșteptarea unui popor adormit de veacuri? Acum se dărâmă o școală și se ridică în loc trei biserici, fiecare cu o cutie a milei cât mai încăpătoare. Și popa spune clar, dacă n-ai bani, stai mult și bine cu mortul pe laviță, de unde se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
calea mea din umbră, si găsi-va timp Din starea-ngrozitoare căutînd să dea Leacuri la ce-i pierdut. Preaosteniți de veghi, Aveți prilej, ochi grei, să nu priviți Culcușu-mi rușinos. Noroc, surîde-mi Din nou, întoarce-ți roată. Noapte bună. (Adoarme) SCENĂ 3 (Un crîng. Intra Edgar) M-am auzit strigat, Și-n fericită-o scorbură-am scăpat De vînători. Liber nu-i port, nu-i loc În care gărzi și-o nentîlnită pînda N-așteaptă să mă prindă. Cît mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
LEAR: Te rog să intri tu, cată-ți de grijă. Furtună nu mă lasă să gîndesc Ce m-ar lovi mai mult. Dar voi intra. (Bufonului) Băiete, -ntîi. Tu sărăcie fără casă, Dar, intră. -Am să mă rog, și-apoi adorm. (Bufonul intra) Bieți despuiați nenorociți, oriunde-ați fi, -Ndurînd lovirea crîncenei furtuni, Cum capul gol și coastele ieșite, Zdrențele rupte, găurite v-apără De vremuiri că asta? O, m-am îngrijit Mult prea puțin de astă. Ia-ți leac, pompă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aripi ușoare, și, ca să spun așa, îl mută în cer”<footnote Idem, Omilia 29, 2 la Facere, P. G. 53, col. 262. footnote>. Cuvintele dumnezeieștilor Părinți sunt „o comoară de diferite leacuri: dacă cineva are nevoie să stingă deznădejdea, să adoarmă o poftă, să calce în picioare dragostea de bani, să disprețuiască durerea, să-i revină veselia, să-și întărească răbdarea, va găsi mare sprijin în ele”<footnote Idem, Omilia 37, 1 la Ioan, P. G. LIX, col. 207. footnote>. Bunul
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Marcel, izolat în camera sa de plută, revenea la Combray, în căutarea timpului pierdut. Obișnuit a-și trece existența în acte reflexe, călătoria de fiecare an spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o activitate creatoare propriu-zisă, care să conducă la realizarea de capodopere și la consacrarea în plan social. Cu toate acestea, uneori scrisul parcă ar tinde să exprime ceva, devenind o preocupare spirituală și nu un simplu gest reflex, menit a adormi conștiința. În asemenea momente de grație, personajul lovinescian iese din inerție și începe să cocheteze cu gândul că ceea ce scrie el ar putea avea, totuși, o semnificație. Într-adevăr, când are un pic de răgaz, agronomul visează la o carte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233. De aceea, în marea lor majoritate, personajele lovinesciene nu ating treapta afirmării de sine, preluând "cuvântul" ca pe o formă pur exterioară, "străină", menită să adoarmă o conștiință individuală și așa precară. Și totuși, când saltul calitativ se produce (vezi diferența dintre Bizu, tipul omului "fără însușiri", și Eminescu, inadaptatul superior, care și-a valorificat în sens creator lenea moldovenească, predispoziția contemplativă) atunci automatismele de limbaj
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dintre două dealuri sprijinite pe cer, credeam că lumea se termină dincolo de satul vecin și când colo noi mergem mereu de un an și nici nu-i dăm de capăt. Ce taci, mai spune și tu ceva că altfel adormim și asta ne mai trebuie pe o asemenea căldură. Vrei să pățim ca ăia de săptămâna trecută, de nici doctorul nu a mai avut ce să le facă? Vorbea privind rambleul căii ferate din apropierea drumului, un rambleu ciudat cum nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mult timp cu urechea la pândă. În jur numai pași, pași mulți, unii greoi, alții moi și elastici, alții târâți prelung cu oftaturi adânci, dar nici unul din pașii aceia nu se opriră în dreptul său pentru a se transforma în cuvinte. Adormi și visă numai picioare, care călcând scoteau sunete sonore, într-o cadență neînțeleasă, formând o melodie liniștitoare cu urcușuri limpezi și adânci sincope. S-a trezit în ziua albă, după o oră sau două, pentru el timpul zilei nu avea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care se ridică deodată în picioare și strigă arătând cu degetul spre un ungher întunecat și înțesat cu pânze de păianjen vechi: „Ceea ce susții dumneata face parte din condiția generală a ființei umane” , se lăsă greoi pe scaunul oferit și adormi parcă din nou brusc. Femeia de la canton luă de pe scaunul ei o pătură uscată o întinse cu gesturi ferme pe banca de stejar și ajută pe cei doi ca să repună omul de pe targa udă de ploaie, pe bancă. Omul de pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
femeia care era poate undeva moartă, plutind în apa galbenă, murdară, către pădurea de sălcii. Omul întins pe bancă începu să respire des și gâfâit, fruntea i se broboni, sau era numai o părere, aerul ieșea din plămâni șuierând. Jegosul adormise iar cu mâinile pe lampă. Cantoniereasa își luă impermeabilul, apoi plecă încet cu pași calculați parcă. Se liniștise acum, o liniște înaltă ce nu izbutea s-o tulbure nici zgomotul ploii, nici zbârnâitul firelor de telefon ce treceau pe deasupra
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ba poate îl îndârjise și mai mult pe omul acela. Simțea acum că nu se va putea face nimic. Se culcă în patul înalt și moale, în camera ceea unde candela arunca un sâmbure discret de lumină abia zărit și adormi. Târziu în noapte scârțâitul repetat al roabei de afară, se amplifică și se transformă într-un duruit aspru și amenințător de șenile, cineva parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă se îndrepta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Simiuc o ajută să se ridice și ea plecă aplecată mult în față ca sub o imensă povară, neștiută până acum. De afară se auzi iar scârțâitul indiferent al roabei, un cocoș cântă lung și ascuțit, anunțând zorii. Nu mai adormi, ce rost mai avea. Și șeful voia o acțiune „umanitară”. Cu buldozerul... Omul zăpezii S atul nostru era undeva pe aproape de Hotin, nici zece kilometri, am venit încoace cu tatăl meu și mama, demult, de când cu refugiul din calea rușilor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
titlurile poeziilor scrise cu o slovă măruntă. Se trezi că zice pe un ton destul de încet, mai mult ca pentru sine: - Și de ce tocmai Minulescu? Fă-mă să înțeleg. Omul din pat pe care îl crezuse o clipă că a adormit, hârâi nedeslușit, întinse mâinile luând cărțulia, o strânse în palmă acoperind-o cu totul și o ținu așa multă vreme. - Cartea aceasta este portița pe unde mai ies câteodată în lume, plec așa cam o dată pe an doar câte trei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aievea. Sărise din pat și alergase la ușă trăgând zăvorul cu o mișcare febrilă, ieșind apoi în aerul nemișcat, în adormirea zăpezii cu sclipiri de platină, în raza molatecă trimisă complice de luceafărul de ziuă. Dar totul în jur era adormit, liniștit și calm până la exasperare, nu lătra nici măcar un câine și trebui să treacă un timp destul de lung până să-și dea seama că de fapt ea stătea cu picioarele goale pe zăpada înghețată, iar cum trupul ei puțin transpirat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din istorie că armata condusă de generalul Prezan a ocupat și Viena iar guvernator al Vienei a devenit Iuliu Maniu, viitorul conducător al Partidului Național Țărănesc din perioada interbelică, dar amintirile povestitorului se opreau de fiecare dată la Tokay, apoi adormea tun. Noi aveam un timp grijă ca vitele să nu intre prin păpușoaie și plecam pe rând acasă plini de imagini a unor timpuri demult trecute. Altă amintire își are originea în ce mi-a povestit tatăl meu. Într-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a găsit o rezolvare, mai greu este pentru stăpânii lor. Din problemele omenești nu poate lipsi, nelipsita soacră. Și ca urmare iată că o soacră din Onești s-a prezentat glonț într-o dimineață la medic reclamând că nora a adormit-o și i-a băgat o sârmă lungă pe gât, care, după ce i-a atins ficatul, i-a ieșit prin piele. După ce au examinat-o, medicii i-au explicat că nici vorbă de sârmă și că în modul cel mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]