12,606 matches
-
bbc 100%) și cele din bumbac; b) șorțurile albe și cele viu colorate; c) șorțurile murdare cu slănină de porc și desuuurile din dantelă purtate concomitent cu acestea; - excepții: șorțurile albe pot fi spălate laolaltă cu cele îngălbenite de vreme, albul imaculat nu iese la spălat; nici gălbeneala; de asemenea, puteți amesteca fără grijă șorțurile XL și XXL cu cele S ori M; nici mărimea nu iese la spălat. La acest capitol, aș vrea să vă mai atrag atenția asupra unui
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și el ireal.” (III, 279-280). Și, în acest context, urmează exultanța (cumva mistică) de a fi nimic: „Dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și cînd "dormi" fumezi... Groparul:...Sau invers... Octav: Te rog să nu începi cu... Sînt obosit... Și mai am și puțină treabă... (se așează pe pămînt; lumină de noapte; din fundul scenei apare o siluetă de bărbat; e îmbrăcat în alb; se oprește în imediata apropiere a lui Octav care, simțindu-l, se ridică în genunchi, foarte tensionat; după un timp, intră într-un "scheci") Da, vă rog... Cu ce vă servim? Avem de toate... O pelerină? (încearcă să-i pună
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este șanț (lat. fossatum), amintind de organizarea de tip "cetate" a locuinței, sau este campament, armată (ngr. φουδδάτλ) , "plantație, semănătură" (lat. satum, sero), "moșie", ca unitate juridică care, la început, a fost "plantație" (sl. sadu-саду plantă), dar și "locaș, sanctuar" (alb. fsat) 62 care dezvăluie legătura lumii satului cu cosmicul. 2. Imaginea mitică Interdependența cunoaștere-non / cunoaștere, care definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care o pun pe cofă și, țînând o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse care au ars la Înviere și rostind următoarea vrajă: "Eu scutur lacu, / Lacu scutură dracu. / Ieși drace, de unde ești, / Și iute să mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe apă / V-am mânat, / Ca să mergeți, / Din vad / În vad. Să mergeți la Țarigrad, / Unde e locu curat..."391 În schimb, la românii din Peninsula Balcanică, leacul unor boli se află chiar la "Fântâna Dzânelor" (Ielele sunt numite aici Albele), pelerinajul la această apă având loc din Joia Mare până la Sfânta Cruce. Femeile, întotdeauna cu o năframă albă în cap, pleacă la revărsat de zori, la Fântâna Zânelor și se roagă în felul următor: "Albele și frumoasele, / Albele și dulcile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dzânelor" (Ielele sunt numite aici Albele), pelerinajul la această apă având loc din Joia Mare până la Sfânta Cruce. Femeile, întotdeauna cu o năframă albă în cap, pleacă la revărsat de zori, la Fântâna Zânelor și se roagă în felul următor: "Albele și frumoasele, / Albele și dulcile, / Sfânta Maria să vă întoarcă spre bine. Voi să ne iertați, / Că suntem găini oarbe / Și nu știm unde călcăm; Ce ne-ați luat să ne dați (sănătatea) / Ce ne-ați dat să ne luați
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la sine sau până ce se macină grâul nou. Atunci se taie și se face focul la care se coace prima pâine din acel an, aducătoare de noroc.448 La englezi, dansul circular, în jurul "pomului de mai", vopsit în roșu și alb și împodobit cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă actul primordial al regenerării cosmice, reprezentarea vie a axei cosmice.450 O altă reprezentare a pomului vieții este teiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cum domnul pe pământ m-a dat."65 O altă ipostază antropomorfică a apei, prezentă în tradiția populară, este "Știma apei". Potrivit credințelor populare din Bucovina, "Știma apei" este înfățișată jumătate femeie, jumătate bărbat, sau ca o femeie îmbrăcată în alb, cu părul lung până în pământ, purtând cămașă cu altiță și ștergar: "Știma apii stă în apă, în râuri sau pâraie și în fiecare zi cere cap de om. Când cresc apele și varsă pe câmpii, iese știma înainte, și până
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui."55 În creația folclorică arhaică românească, fiecare anotimp are o cromatică proprie (v. cromatica împăraților din basmele populare); astfel, primăvara se reprezintă prin culoarea roșie, vara are drept blazon culoarea verde sau galbenă, toamna este neagră sau albastră, iar albul descrie anotimpul iarna.56 În Bucovina, sărbătorile pe care se măsoară anotimpurile sunt puțin diferite: ziua de Sfântul Gheorghe este considerată prima zi de primăvară, Duminica Mare (Rusaliile) este început de vară, Ziua Crucii dă semn de toamnă, iar Sâmedru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anulate de prezența mărțișorului care, ca "funie a anului", era purtat 9 sau 12 zile, fiind dăruit doar atunci când pe cer apărea "Luna Nouă". Mărțișorul originar era reprezentat de o monedă găurită, legată cu un fir roșu și cu altul alb, purtată la gât de femei și fete, uneori copii, ca să fie feriți de "soare sec", dar și pentru noroc. După 12 zile, mărțișorul se lega în ramurile pomilor pentru rod.97 În calendarul popular, echilibrul dintre echinocțiul de primăvară și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să nu răscoci, / Pi su` mâna mea să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ast` când o auzit, / Nimică n-o tânguit, / S-o dus și s-o pregătit; Ș-o mai ieșit până-n prag, / Pe Constantin L-o-ntrebat: / Constantine, Constantine, / De mă chemi la veselie, / Să mă-mbrac de fudulie, / Să-mi ieu cal alb și henteu alb, / Să mergem, frate, cu drag; / De mergem la supărare, / Să mă-mbrac cu întristare, / Să-mi ieu cal și henteu negru, / Să mergem, frate, de-a-ntregu. Ia-ți cai și henteu alb, / Să mergem, soră, cu drag, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
auzit, / Nimică n-o tânguit, / S-o dus și s-o pregătit; Ș-o mai ieșit până-n prag, / Pe Constantin L-o-ntrebat: / Constantine, Constantine, / De mă chemi la veselie, / Să mă-mbrac de fudulie, / Să-mi ieu cal alb și henteu alb, / Să mergem, frate, cu drag; / De mergem la supărare, / Să mă-mbrac cu întristare, / Să-mi ieu cal și henteu negru, / Să mergem, frate, de-a-ntregu. Ia-ți cai și henteu alb, / Să mergem, soră, cu drag, / Că te chem la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de fudulie, / Să-mi ieu cal alb și henteu alb, / Să mergem, frate, cu drag; / De mergem la supărare, / Să mă-mbrac cu întristare, / Să-mi ieu cal și henteu negru, / Să mergem, frate, de-a-ntregu. Ia-ți cai și henteu alb, / Să mergem, soră, cu drag, / Că te chem la veselie, / Cum n-a fost, nici n-ar să fie! Și te chem la nuntă mare, / Cum nu s-o văzut sub soare, / Și te chem la nunta mea, / A omului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
steie, / Ia-l din cap, / de sub cap, / omul să rămână curat, / luminat, / precum maica cea sfântă l-a dat."315 În descântece, pasărea este ilustrată ambivalent, de la negrul htonian al fierului, asociat forțelor primordiale, ca simbol al transcendenței absolute, la albul purificator, al mutațiilor ființei, prin moarte și renaștere: "Păsărică albă / cu aripa albă, / din piatră ai crescut, / cu nor te-au bătut, / trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ardere calmă, menită să se desfășoare veșnic așa. El este forța numenală, originea și substanța permanentă a lumii materiale și a sufletului" (Heraclit). Într-adevăr, Ion Horea este dominat de modele: Horațiu, Ovidiu, Esenin, Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se mai aud", efectul liric devine efect pictural, declanșând o atmosferă de mare sonoritate lăuntrică într-un grai simplu, clar, armonios în care a pus meșteșug și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și-n nevăzut cu slavă și lumină.". Timpul este concretizat într-un joc de mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Blaga, chemarea unei vieți netrăite a strămoșilor; într-un sfârșit apocaliptic, în acorduri de Bach, muritorii se înghesuiau parcă în ultimul tren ce se îndreaptă spre orașul catedralelor care ardeau pe mare plutind îndepărtat spre Dumnezeu. Universul este văzut în alb și negru, în rău și bine, în spiritul romanticului, la care se adaugă stările limită, de esență modernă și clasicul echilibru al ardeleanului: Iar noi cei vii îl plângem/ Cât cere obiceiul, și mergem mai departe". Volumele de versuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru: "Jumătate Trup, jumătate Gând/ se târăște-n pulbere..." Poetul coboară în propriul lui infern: Pe străzi e frigul de care m-am temut/ Și o femeie-mi pare-a fi atât de fierbinte/ Dar sunt mai singur ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lipsește însă eroismul deznădăjduit al poetului ce a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței. Însăși zăpada, care își repetă egal și măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului sentimentul sufocării, al suprasaturației: "Ninsoarea de departe/ de sus, de jos/ din dreapta, din stânga/ Sunt până în piept în zăpezi/ și poate ca nu există a ninge/ arde sus pasărea predestinată/ invadează pământul cenușa ei". Omul, în raport cu obiectele eliminate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stări sau atmosfere. "Eram un înecat cu ochii deschiși/ Pe un râu în care pătrunsesem din greșeală/ atras de irișii albi și nedeciși". Universul cuprins în celelalte volume 2 se raportează la mitologia cotidianului ("Cu liniștea tăcerii", "Plajă", "Castel în alb", "Menire de țară"), reînvie casa părintească, orașul, strada, dragostea, cu o notă elegiacă, legată de trecerea timpului. Versul alb, nu lipsit de muzică interioară, notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tablou medieval cu elemente de iconografie bizantină: "Și iată că-n cerdac văzu bărbat ca un rege dac/ era palidă statuie de var/ în veșmântul roșu ca piatra de chinovar/ Un fel de chepeneag de sub vântul care dă-n vileag/ alb la căptușeală din pânză de cambrai și acele gunturi negre și corai/ pe pantalonii albi ca ai unui arnăut". Tânărul este un zburător, un frumos cadavru cu două aripi de aur pe umăr. Poemul este o legendă etiologică, el explică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând și plângând superficial, într-o ușoară cochetărie de cântec: "Am stâlcit-o, am stâlcit-o,/ de din alb am dezalbit-o/ de din rece am încălzit-o/ și am pierdut-o și am pierdut-o." ("Cântec"). Doamna blândă, doamna ce poartă lumina dintâi (L. Blaga), doamna rosturilor este aceea în fața căreia, supus și reverențios, poetul încearcă patima teribilă care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]