10,371 matches
-
decorații de factură neoclasică. Zidurile sunt susținute de trei contraforturi, două în dreptul naosului (unul pe latura sudică și unul pe latura nordică, a căror bază sprijină în interior arcul principal al naosului) și un picior de contrafort în axul absidei altarului. În interior a fost eliminat zidul de mare grosime care separa pridvorul inițial de pronaos, el fiind înlocuit cu trei arce care se sprijină pe două rânduri de coloane dorice masive. Mănăstirea Agapia este renumită pentru pictura interioară a bisericii
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Voinescu în „Istoria artelor plastice în România”. În orice caz, ansamblul de pictură a fost executat între anii 1642 și 1644, perioadă în care relicvele Sfinților Mihail al Sinadelor, Ioan Chrisostom, mucenica Marina și apostolul Filip au fost depuse in altarul bisericii Arnota și portretele lor au fost pictate în diaconicon, în timp ce Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei Basarab, avea funcția de mare spătar (14 ianuarie 1636 - 20 decembrie 1644), titlu pe care îl poartă în cadrul tabloului votiv din pronaos. Monumentul, neobișnuit
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
nișe scurte cu marginea superioară în arc de cerc, despărțite unele de altele prin pilaștri. Ele au fost umplute și netezite ulterior, când fațadele bisericii au fost tencuite și date cu var. S-a constatat, de asemenea, că, la origine, altarul, naosul și pronaosul au avut un parament de cărămidă aparentă alternând cu benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla, după cum este reprezentată în tabloul votiv, așa cum este și astăzi, are un parament format din cărămizi aparent
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
de Preda Brâncoveanu, puțin după 1644, și ulterior i-a fost zidit spațiul dintre stâlpi. Semnate în anul 1644 de zugravul Stroe din Târgoviște, frescele originare ale Arnotei au fost atribuite aceluiași artist și aceluiași interval cronologic; un grafit din altar, aparținând intervalului 1641-1642, invită o reconsiderare a datării, dar nu neapărat și a atribuirii, având în vedere faptul că un șantier de pictură murală continuat de realizarea icoanelor (fie și numai a celor împărătești) nu reprezintă o sarcină pe care
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
inscripția: “Ianache fiul lui Preda”, indentificat de Teodora Voinescu ca fiind unul dintre pictorii școlii de la Hurezi, însărcinat de Constantin Brâncoveanu să restaureze pictura . Într-adevăr se pot face ușor deosebiri esențiale în ansablul de pictură. Pe glaful ferestrelor din altar, naos și pronaos, la fel că pe lățimea arcului care bolteste trecerea dintre naos și pronaos, siluetele sfinților au proporții corecte, dar draperiile mantiilor au o eleganță stereotipă, mișcările lor sunt solemne, dar fără suplețe, figurile un oval dulce, dar
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
modestă. La Arnota, în naos, scenele au fost distribuite pe semicalotele absidelor laterale, pe boltă în leagăn și pe timpanul de vest, continuându-se pe registrul cu scene, despărțit de friza sfinților în picioare printr-un rand de medalioane. În altar și pronaos, împărțirea suprafețelor pereților este mai mult sau mai puțin aceeași. În altar, programul de scene începe pe concă, iar în pronaos pe boltire și timpane, cu deosebirea că, pentru a mări înălțimea episcopilor în prima din încăperi și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
boltă în leagăn și pe timpanul de vest, continuându-se pe registrul cu scene, despărțit de friza sfinților în picioare printr-un rand de medalioane. În altar și pronaos, împărțirea suprafețelor pereților este mai mult sau mai puțin aceeași. În altar, programul de scene începe pe concă, iar în pronaos pe boltire și timpane, cu deosebirea că, pentru a mări înălțimea episcopilor în prima din încăperi și a ctitorilor în cea de a doua, a fost suprimat rândul de medalioane. O
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Desfășurarea forțelor simbolizând gruparea puterilor cerești și a personajelor Vechiului și Noului Testament în jurul lui Hristos forma o ierarhie strânsă, având fără nici o indoială un caracter simbolic într-un stat feudal centralizat, unde voievodul era considerat unsul lui Dumnezeu. În altar, datorită suprafeței reduse a încăperii, s-a procedat conform vechiului sistem al picturii de tradiție bizantină, adoptându-se o versiune redusă a unora dintre scene și s-a rezumat programul, accentuându-se totuși unele idei. Astfel, rolul Fecioarei ca receptacol
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Împărtășania apostolilor are mare dezvoltare, căci s-a preferat reprezentarea lui Hristos înveșmântat în colobium imperial cu omofor celei cu veșmânt antic purtat în viața sa pământească. El este reprezentat de două ori, de o parte și de alta a altarului, păzit de un serafim, împărtășind cu pâine la stânga și cu vin la dreapta. Ritualul este, urmând tradiția, amplificat prin dimensiunile exagerate ale episcopilor, în bogatele lor veșminte sacerdotale cu polystavrion, ținând în mâini rulouri desfășurate pe care sunt scrise rugăciuni
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
lor veșminte sacerdotale cu polystavrion, ținând în mâini rulouri desfășurate pe care sunt scrise rugăciuni liturgice și adorând Amnosul, simbolizat prin Hristos copil culcat pe patenă, acoperit și păzit de arhanghelii Mihail și Gavriil, pictat pe glaful ferestrei din axul altarului. Sacrificiul este reprezentat încă o dată, naturalist, în proteză , prin bustul lui Hristos mort, ieșit din potir, iar un înger îngenuncheat culegându-I într-un caliciu sângele care țâșnește din coasta Sa, totul încadrat de alți doi îngeri. În diaconicon, reprezentarea
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
și apostolui Filip corespundea vechiului sistem de a reprezenta pe sfinții ale căror relicve erau păstrate în capelele funerare respective, acei sfinți fiind socotiți ca intercesori . Astfel, ritualul liturgic avea și o implicație funerară care era cerută de decorația unui altar unde se păstrau osemintele sfinte. În naos, ciclul marilor sărbători începe cu Nașterea pictată pe semicalota de nord și continuă cu Prezentarea la templu și Botezul pe bolta în leagăn, la vest, Schimbarea la față pe timpanul de vest și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
nu fusese acceptată decât ca o figurare a îndeplinirii dogmei și nu ca reprezentare a suferințelor omenești ale lui Hristos. La fel ca la Căluiul și Sadova, registrul cu sfinți începe și la Arnota, pe peretele de sud, la dreapta altarului, cu Deisis sub formă imperială, dar nu mai conține pe ctitori, care sunt pictați in pronaos. După studii recente asupra semnificației programelor iconografice, reprezentarea Coborârii la iad și a Deisisului lângă scenele Patimilor revela caracterul funerar al monumentului respectiv. Acest
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
bisericii, idee care revine ca un leit-motiv, chiar dacă mormintele se aflau — cu precădere în Țara Românească — în pronaos. O nouă interpretare Deisisului reprezentat în Tara Românească în secolele XVI, XVII și XVIII, pe peretele de sud al naosului, la dreapta altarului, Deisis cu caracter înpărătesc cu Hristos tronând în veșminte episcopale, cu Maica Domnului în ținută de prințesă bizantină, încoronată și Prodromul în costum antic. După cum este bine cunoscut, Sfânta Fecioară și Ioan Botezătorul fuseseră învestiți de teologii bizantini cu rolul
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
trei, în costume antice și încadrați de îngeri, formau motivul superior principal în Judecata din urmă. Scena are și o semnificație liturgică, întrucât personajele erau invocate și în rugăciunea protezei. Rolul liturgic al Deisisului era evident când era pictat în altar, păstrându-și în același timp înțelesul funerar, de intercesiune, la Judecata din urmă. De-a lungul primelor trei sferturi ale secolului al XVII-lea, ideea funerară nu apare numai în programul iconografic al mănăstirii Arnota, dar, de asemenea cu oarecare
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pronaos, reprezentarea pe una dintre calote a lui Hristos Emanuel, adică a Logosului înainte de Întrupare, iar pe timpane și registrele respective a scenelor istorice ale Acatistului Maicii Domnului, constituia o explicație dezvoltată a Întrupării, continuându-se ideea liturgică exprimată "în altar și naos“. Pe cealaltă calotă, Hristos, mare episcop, sugerează invocarea sa în calitatea de conducător suprem al Bisericii creștine. Reprezentarea Sfântului Nicodim alături de Sfântul Grigorie Decapolitul atestă voința de a-l avea drept pildă pe Nicodim, ctitorul mănăstirilor Vodița și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
ușor prin tonuri plate. Gesturile personajelor sunt timide, respectuoase, chiar cele ale potrivnicilor lui Hristos. Trăsăturile figurilor sunt indicate cu o finețe de miniatura, in tonuri de ocru palid. Pupilele ochilor au transparența chihlimbarului. Înclinația hieratică a episcopilor pictați în altar este înlocuită de o aplecare ușoară, de o ținută care, cu toată somptuozitatea veșmintelor episcopale, amintește mai degrabă de aceea a bătrânilor preoți de țară. Arhitecturile formând fundalurile scenelor sunt arhaice, cu turnuri, între care flutură draperii. Personajele se detașează
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
și Rădăuților și fiu al satului. Începând din anul 1994, s-a început rezidirea Mănăstirii Bogdănești pe un nou amplasament. Elementele componente ale ansamblului mănăstiresc sunt următoarele: Biserica a fost construită din piatră, dorindu-se ca aceasta să fie un altar închinat voievodului descălecat din Maramureș. În interiorul bisericii, s-a amplasat mobilier sculptat de către meșteri din stejarul pădurilor bucovinene. În interval de 10 ani de la punerea pietrei de temelie, s-au înălțat biserica (care a fost pictată în tehnica frescă), turnul-clopotniță
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
preoți. Amneris, care îl iubește încă, va încerca să-l scape făgăduindu-i să obțină iertarea faraonului și cerându-i, în schimb, să o uite pe Aida. Radames îi respinge propunerea. Preoții îl osândesc să fie îngropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestemă casta infamă a preoților, invocând urgia cerească să cadă asupra lor. Închis în mormântul său, Radames își îndreaptă ultimele gânduri spre Aida. Deodată, din întuneric, zărește o siluetă. Aflând de condamnare, Aida a pătruns
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
de cult cu o înfățișare stranie, construit din piese litice, aduse din fosta capitală romană a Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, compus dintr-un naos pătrat și o absidă cu închidere semicirculară; la interior, patru stâlpi, alcătuiți fiecare din câte două altare romane suprapuse, descriu un careu central, deasupra căruia se înaltă un turn, cu patru secțiuni distincte. Pe latura sudică a altarului s-a adăugat un diaconicon scund, boltit semicilindric; târzii sunt și pronaosul vestic, precum și coridorul sudic al navei, astăzi
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
dintr-un naos pătrat și o absidă cu închidere semicirculară; la interior, patru stâlpi, alcătuiți fiecare din câte două altare romane suprapuse, descriu un careu central, deasupra căruia se înaltă un turn, cu patru secțiuni distincte. Pe latura sudică a altarului s-a adăugat un diaconicon scund, boltit semicilindric; târzii sunt și pronaosul vestic, precum și coridorul sudic al navei, astăzi ruinate. Istoriografia laică pledează pentru apartenența construcției, la marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
au fost scoase la lumină mai multe scene, acoperite până atunci cu un strat gros de var. Analiza stilistică a ansamblului permite evidențierea prezenței a trei meșteri zugravi, doi dintre ei lucrând - se pare - concomitent. Meșterul principal, autorul picturilor întregului altar, al primelor două registre superioare din naos și al icoanei de hram, și-a înscris numele în partea de sus a pilei din stânga intrării în biserică: „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu o alta, tot în slavonă, aflată sub fereastra
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
din naos și al icoanei de hram, și-a înscris numele în partea de sus a pilei din stânga intrării în biserică: „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu o alta, tot în slavonă, aflată sub fereastra de pe latură sud-estică a absidei altarului: „... la anul 6952 [1443 n.n.] luna octombrie 23 s-a pictat [biserica cu hramul] Sfântul Nicolae ... jupâneasă și fetelor ... Amin”. Monumentalitatea viziunii personajelor redate, desenul ferm, dar generos, și mai ales atitudinea, veșmintele și tipologia reprezentării ierarhiilor din altar impun
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
absidei altarului: „... la anul 6952 [1443 n.n.] luna octombrie 23 s-a pictat [biserica cu hramul] Sfântul Nicolae ... jupâneasă și fetelor ... Amin”. Monumentalitatea viziunii personajelor redate, desenul ferm, dar generos, și mai ales atitudinea, veșmintele și tipologia reprezentării ierarhiilor din altar impun concluzia că meșterul Ștefan a fost un exponent al artei mediavale sud-carpatice, format în tradiția picturală a mănăstirii Basarabilor de la Curtea de Argeș. Alt zugrav, poate un ajutor al lui Ștefan, aparțin\nd cu siguranță mediului artistic local, este autorul registrului
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
medievale; apoi, o mucenițâ tânără cu coroană și o figură deneslușită. În nișa de deasupra ușii, se află reprezentat bustul „Maicii Glykophilousa” (Maica Domnului ținând Pruncul cu capul lipit de obraz) și al „Sfântului Ierarh Nicolae” în odăjdii arhierești. În altar, pictura s-a păstrat mulțumitor doar la nivelul registrului inferior al pereților; impresionante sunt figurile „Sfinților Arsenie și Atanasie”. Zona centrală a bolții este rezervată „Platiterei” (imagine consacrată a Maicii Domnului cu Pruncul tronând), încadrată de arhangheli și de prooroci
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
1961, orașul a fost redenumit în Țelinograd, ca un centru a exploatării solului virgin din Kazahstanul de Nord și de Sud În anul 1992, orașului i s-a întors denumirea istorică Akmola. Cuvântul „Akmoea”, în traducere din limba kazahă înseamnă „Altarul Alb” (sau „Mormântul Alb”). Acest lucru se explică prin faptul că la 20 km de oraș se află tractul cu același nume, în partea de sus a unui deal de calcar alb, unde este înmormântat veneratul Abîlai hanoi kipceakc Niaz
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]