7,716 matches
-
Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este legat de prezența umidității solului, iar la altitudini de 600-700 m trăiește pe versanții însoriți. Este galericol. Numele șoarecelui subpământean provine de la felul său de viață, dusă în galerii, pe care le face săpând tunele cu ghearele și tălpile anterioare; cele posterioare servesc la aruncarea înapoi, pe sub abdomen
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
aflat la bordul unuia dintre planoarele forțate să aterizeze înainte de a ajunge la țintă. Atacul asupra fortului a fost condus de adjunctul lui Witzig. Restul planoarelor și-au eliberat cablurile de remorcare al aproximativ 3 km de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența planoarelor în spațiul aerian belgian. Toate planoarele grupului „Oțel
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bateriile de artilerie antiaeriană. În acel moment erau folosite trei tipuri de tunuri AA - de 4,5, 3,7 și 3 inch. Primele două erau tipuri moderne și care puteau atinge ținte la peste 26.000 de picioare (8 km) altitudine. Ultimul tip data din timpul primei conflagrații mondiale și putea fi folosit doar împotriva țintelor aeriene care zburau la maxim 14.000 ft (4,2 km). Bateriile antiaeriene erau organizate de obicei în grupuri de câte patru, tirul fiind coordonat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
picioare.. Cea mai mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton. Împotriva țintelor aeriene care zburau la joasă altitudine, britanicii foloseau tunul automat Bofors 40 mm, care avea o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aflau instalații de lansare cu rachete a unor cabluri cu parașute atașate la capete. Erau lansate salve de câte nouă sau mai multe rachete de pe rampe aflate la o distanță de 18 m una de alta. Parașutele erau lansate la altitudine de 180 m, având atașate cabluri de oțel de 150 m lungime. Avioanele care atacau la altitudine mică ar fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de câte nouă sau mai multe rachete de pe rampe aflate la o distanță de 18 m una de alta. Parașutele erau lansate la altitudine de 180 m, având atașate cabluri de oțel de 150 m lungime. Avioanele care atacau la altitudine mică ar fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută la cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de zbor să fie de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
care ataca Kenley era mai puțin numeroasă decât cea care avea ca obiectiv Biggin Hill, iar bombardierele Ju 88 și Do 17 transportau doar două treimi din încărcătura de bombe ale avioanelor He 111. Planificatorii militari consideraseră că bombardamentul la altitudine redusă a celui de-al doilea grup avea să compenseze puterea de foc mai redusă a acestuia. Escorta bombardierelor era asigurată de "Jagdgeschwader 3 (grupul de vânătoare)" (JG 3), "Jagdgeschwader 26" (JG 26), "Jagdgeschwader 51" (JG 51), "Jagdgeschwader 52" (JG
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost instruiți într-o ședință scurtă de comandantul lor, căpitanul Joachim Roth. Escadrila urma să execute un raid la înălțime mică împotriva bazei aeriene Kenley, Roth fiind navigatorul avionului conducător. Unitatea obținuse rezultate remarcabile în Franța în timpul atacurilor la mică altitudine. Cele nouă bombardiere Do 17 trebuiau să traverseze Canalul Mânecii, să ajungă în dreptul țărmului britanic la Beachy Head. De aici, urmau să urmărească linia de cale ferată Brighton-Londra spre nord-est, spre zona în care se afla ținta raidului. Echipajele germane au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire a aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu, 27 de bombardiere Do 17 din I./KG 76 și II./ KG 76 urmau să execute un bombardament-covor de la mare altitudine pentru distrugerea pistelor și a terenurilor adiacente și scoaterea din luptă a apării terestre. "9
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu, 27 de bombardiere Do 17 din I./KG 76 și II./ KG 76 urmau să execute un bombardament-covor de la mare altitudine pentru distrugerea pistelor și a terenurilor adiacente și scoaterea din luptă a apării terestre. "9 Staffel" KG 76, unitatea de bombardament specializată pe atacuri la înălțime joasă, trebuia să încheie atacul distrugând clădirile care nu fuseseră distruse încă. Acest plan
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unul îndrăzneț și ingenios. Dacă ar fi fost dus la îndeplinire așa cum fusese plănuit, aeroportul Kenley ar fi fost complet distrus. Dacă bombardierele care acționau la mare înălțime aveau o escortă completă de avioane de vânătoare, bombardierele care atacau la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială între avioanele de vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
În urma lor se aflau bombardierele He 111 din KG 1, care trebuiau să atace Biggin Hill, escortate de 40 avioane Bf 109 din JG 54. Toate formațiile se deplasau cu o viteză de aproximativ 4 mile pe oră la o altitudine de 12.000 de picioare. La aproximativ 50 mile spre sud-vest, cele nouă bombardiere Do 17 din "9 Staffel" se aflau la jumătatea distanței dintre Dieppe, Seine-Maritime și Beachy Head și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
oră la o altitudine de 12.000 de picioare. La aproximativ 50 mile spre sud-vest, cele nouă bombardiere Do 17 din "9 Staffel" se aflau la jumătatea distanței dintre Dieppe, Seine-Maritime și Beachy Head și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel". Radarele din regiunea Dover au identificat și raportat formarea valurilor de atac a bombardierelor din zona Pas-de-Calais. Această activitate a crescut în intensitate până la 12:45, când operatorii radar au identificat șase concentrări separate de bombardiere germane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
forța raidului la aproximativ 350 de avioane, cu o treime mai mare decât efectivele reale. Comandantul Grupului RAF Nr. 11 de pe aeroportul RAF Uxbridge, Keith Park, și controlorii săi de zbor au direcționat escadrila RAF 501 spre Canterbury la o altitudine de 20.000 ft (32 km). Aceste avioane se îndreptau inițial spre aeroportul RAF Gravesend, după ce decolaseră de pe aeroportul RAF Hawkinge, patrulaseră în spațiul aerian britanic. Primei escadrile li s-au mai adăugat două escadrile din Kenley, două din Biggin
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au schimbat direcția spre nord-vest. Controlorii de zbor britanici au beneficiat de rapoartele rapide și corecte ale observatorilor aerieni și și-au dat seama că formațiile germane urmează să declanșeze un atac coordonat. Cele două escadrile care zburau la mare altitudine nu au putut fi dirijate la o înălțime de atac mai mică, iar alte avioane de vânătoare RAF nu au primit ordinul să atace "9 Staffel". La sol în zonă se mai afla doar cele 12 avioane Hurricane ale escadrilei
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mare. Multe bombe au aterizat orizonatal și nu au explodat la impact. Prin comparație, pentru obținerea unor rezultate similare, KG 76 a lansat nouă tone de bombe. La sfârșitul zilei, doar un hangar mai era operațional la Kenley. Atacul la altitudine mică efectuat asupra aeroportului l-a scos din funcțiune pentru două ore. În timpul luptelor, două avioane de vânătoare au fost doborâte de focul încrucișat al mitralierelor bombardierelor. În schimb, "9 Staffel" a pierdut patru Do 17, trei au fost avariate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au fost doborâte de focul încrucișat al mitralierelor bombardierelor. În schimb, "9 Staffel" a pierdut patru Do 17, trei au fost avariate ușor și două puternic avariate. După luptele din "The Hardest Day", germanii au abandonat practica bombardamentelor la joasă altitudine. Escadrilele No. 610, 615 și 32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Hardest Day", germanii au abandonat practica bombardamentelor la joasă altitudine. Escadrilele No. 610, 615 și 32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul JG 3 zburau la o altitudine mai mare și i-au luat pe britanici prin surprindere. Aceste avioane asigurau protecția a 12 avioane Ju 88s și 27 de avioane Do 17s
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul JG 3 zburau la o altitudine mai mare și i-au luat pe britanici prin surprindere. Aceste avioane asigurau protecția a 12 avioane Ju 88s și 27 de avioane Do 17s din cadrul KG 76. Germanii au reperat avioanele escadrilei RAF 615 și le-au atacat de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]