7,971 matches
-
s-a așternut ca un ulei sfințit pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. în celulă se lăsă o liniște fecundă pentru mult timp”. De aceea ne întrebăm: omul care judeca astfel lucrurile și știind tăria lui de caracter, putea să alunece pe scara păcatelor și să săvârșească ceea ce condamnase chiar el și dogmatic era condamnat de Biserică? Desigur nu era posibil! Concluzia de nezdruncinat este foarte clară, avem de a face cu o crimă oribilă și sadică, pe care nu avea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
laolaltă când au auzit goarna paznicului. Acesta a suflat o dată lung și de trei ori scurt. Semnalul de adunare. Când am auzit goarna, am închis ochii și m-am lăsat pătruns de sunetele ei care nu semănau cu nimic altceva. Alunecau pe străzile crepusculare ca niște peștișori străvezii, trecând peste pietrele de pavaj și zidurile din piatră care împrejmuiau casele aliniate de-a lungul râului. Sunetele din aer au pătruns liniștit în fiecare colțișor al orașului, dislocând segmente de timp imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mi se transmită. Când ajunge la o anumită temperatură - nu prea mare, ci doar ca o pată de soare în toiul iernii - craniul cel lustruit îmi oferă visele sale. Închid ochii și respir adânc. Îmi las apoi degetele să alunece în voie pe suprafața sinuoasă a poveștii pe care urmează să mi-o spună. Numai că vocea lui e stinsă, iar imaginile încețoșate, ca niște constelații care pălesc în zori pe bolta cerească. Nu reușesc să desprind din ele decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ferestre și apoi dispar fără să lase nici măcar o urmă. Dispar ca apa la reflux. Își pierd treptat căldura și se întorc în craniul alb și rece din care au ieșit. Se afundă din nou într-un somn etern. Îmi alunecă printre degete ca apa și se varsă pe pământ. De fapt, asta înseamnă a citi vise și așa mi se întâmplă tot timpul. Chiar tot timpul. După ce craniul rămâne fără pic de căldură în el, stors de toate visele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Să absorb în mine, prin intermediul știrilor din ziare, frânturi din viața celor care trăiesc la lumina soarelui, să-mi alimentez fiecare celulă cu vești proaspete, pline de aer. — Se vede sanctuarul, zise ea. Am vrut să ridic privirile, dar am alunecat, așa că m-am concentrat mai departe asupra mersului. Oricum n-avea rost să aflu ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele fărâmițe de putere ca să rezist. Mai avem zece metri, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi capabil să disting câte ceva în jurul meu. Deși n-ar fi fost nevoie. Mă obișnuisem atât de bine cu cățăratul pe întuneric, încât chiar m-a deranjat când am început să-mi văd gesturile și era cât pe-aci să alunec de câteva ori. Nu puteam aprecia distanța dintre lumină și umbră. Părțile luminoase păreau mult mai sus decât cele lăsate în umbră. Lumina era totuși prea puternică pentru ochii mei care se învățaseră cu întunericul. Trebuie să recunosc faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te duci azi la bibliotecă. — Nu-mi permit să pierd nici o zi. Colonelul a clătinat din cap, a ieșit afară și s-a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
azi noapte uciseseră mai multe ca oricând. Asta însemna că Paznicul mai avea de lucru și nu putea să plece după noi prea curând. Le eram recunoscător animalelor pentru conspirația tacită. Înaintam greu de tot. Zăpada dintre ținte înghețase și alunecam îngrozitor. De ce naiba nu m-am gândit la o săniuță sau la niște schiuri? Trebuie să fi existat așa ceva în orașul acela în care ningea atât de mult. Avea cu siguranță și Paznicul în magazia lui, dar nu se punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu textul comentat, înzestrat cu putere de concretizare a ideilor, F. preferă totuși o critică metodologică uneia de artist: el se bazează constant pe premisele teoretice ale structuralismului, ale semioticii sau psihocriticii și, sedus de mirajul terminologic al teoriilor moderne, alunecă pe panta raportărilor extravagante, citindu-l pe Bacovia prin prisma lui Jung sau a lui Musil. Intimitatea textului (1985; Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) este lucrarea unui spirit critic metodic, care caută să extragă, în urma unor analize minuțioase, legi
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez ceea ce nimeni numi
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez ceea ce nimeni numi
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
dezvăluie un fior de autentică pietate. Poeziile de după 1923 dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice sunt și prozele scurte scrise de F. Când nu alunecă în alegorie factice, ele au ceva din delicatețea porțelanului. Dar autoarea mânuiește bine și dialogul și poate reconstitui o atmosferă, precum se vede în ampla scriere autobiografică intitulată Colțuri, rămasă neterminată în paginile revistei „Observatorul”. SCRIERI: Flori de flăcări, București
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
acele motive care alcătuiesc, împreună, în operă și biografie, o unică, inconfundabilă structură. Va rezulta că și-a „introdus” în Amintiri din copilărie nu numai întreaga viață, ci și moartea și viața postumă. Sfârșitul surorii Maria, de exemplu (cea care alunecă și cade într-o fântână iarna) este implacabil legat, prin tema cruzimii, de opera povestitorului. Totul se află în Amintiri.... Autorul nu le-a continuat pentru că de fapt le încheiase. După două scurte paragrafe, nu lipsite de unele elemente convenționale
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
și în numeroase sonete, D. pastișează pe rând toate formulele și manierele artistice, arătând oarecare atașament celei a lui Fr. Coppée, din care traduce copios. Singurele sale plachete (În zări de foc și Drumul sângelui), deși pornesc din fapte trăite, alunecă repede într-un amestec de declamație patriotică, melodramă și prozaic. Aceleași defecte se regăsesc și în poemele dramatice. Doar Eglè a avut oarecare succes, datorat atmosferei tenebroase, amintind cumva de teatrul simbolist, însă descinzând, în fond, din Burgravii lui V.
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
opere artistice se învecinează fără să respecte vreun desen prestabilit, încercând să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica frazei. Ultimul ciclu, Țara Românească (1944), diferă de cele precedente prin recursul masiv la folclorul național. Însă o parte din poemele în tipar folcloric n-
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
o senzație paradoxală, de vârtej pentru o clipă încremenit: un bâlci magic suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
lui Mihail Sadoveanu. Nuvela La han La trei ulcele, bunăoară, reia, în linii mari, într-un registru inferior, drama din La hanul lui Mânjoală. La fel, Povestea copilăriei (1909) reface cu mijloace incomparabil mai sărace decât cele ale lui Creangă, alunecând în banal sau în prolix, ambianța unui sat de sub munte, așa cum o percepe un copil. Dar evenimentele selectate sunt nesemnificative, în vreme ce desfășurarea narațiunii se poticnește adesea în stângăcii de stil sau de construcție. Mai izbutite, păstrând pe alocuri ceva din
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
literaturii franceze de Început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute În primul rînd pentru zgomotul care, Într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează Înzecit. Pus la zid și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 Încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, În 1994, decît 10.000), se situează În mod catregoric de partea literaturii angajate, grav compromise În secolul recent
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai avea reacții, a te detașa zen, ci a te detașa de ceilalți și a-ți resimți mai puternic propriile senzații și gînduri. Numai că, În loc ca această focalizarea a propriului eu și această muințioasă observare de sine să alunece pe panta ruminațiilor, ea derapează către În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a te detașa de ceilalți și a-ți resimți mai puternic propriile senzații și gînduri. Numai că, În loc ca această focalizarea a propriului eu și această muințioasă observare de sine să alunece pe panta ruminațiilor, ea derapează către În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am spus alta, dar diferențele Între forme părăsite de conținut specific devin simple limite cartografice trasate formal, cu rol orienativ, bunăoară rolul hărții restaurantelor Mac Donald’s din statele europene). Ficțiune și manual de literatură deopotrivă, ficțiune și scriitură care alunecă printre grade urcând la metaficțiune și niciodată sedusă de propriul efect de real până Într-acolo Încât să uite de “sine”, Cinéma este proiecția grafică a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator, obsedat de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
precum acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
concentrează asupra performanței și tehnologiei, descurajând cooperarea Între departamente; ca urmare, procesul de dezvoltare al unui nou produs este lent și sinuos. Individualismul american fragmentează conceptul lanțului valoric prin stimularea competiției la fiecare nivel. Japonezii accentuează, În schimb, valorile corporatiste, alunecând pe panta periculoasă a imitării exclusive; axarea firmei Sony pe tehnicile producției suple ascunde, În realitate, secarea ideilor noi creatoare și maturizarea accentuată a produselor. De asemenea, sistemul japonez suferă de reminiscențele unei dominări feudale și propagă dezechilibrele pozitive Între
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]