8,708 matches
-
și la nivel local și de cartier. Ea produce aproximativ 1% din anii afectați de handicap la nivel mondial. Frecvența schizofreniei variază de până la trei ori în funcție de definiția ei. O descriere a unui comportament de tip schizofren găsim deja în antichitate în scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. Rapoartele despre un sindrom similar schizofreniei sunt considerate rare în documentele istorice dinaintea secolului al XIX-lea, deși rapoarte despre un comportament irațional, ininteligibil sau scapăt de sub control erau frecvente. Un studiu de caz
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, în vremea directoratului lui Vasile Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de Antichități, Vasile Pârvan. Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În "Muzeul Arheologic" Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
vărul sau, Iulian, care era cooptat că cezar al vestului din 355. A preluat titlul de augustus, opunându-se lui Constantius din 360. Pentru că dpusnea de o bogată cultură și având aplecări filosofice, a fost unul dintre personajele tragice ale antichității târzii. Având pasiune pentru filosofia greacă și admirând vechea Roma, a renunțat la credință, reconvertindu-se la păgânism, și a încercat să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a persecutat pe creștini. A murit bătălia de la Maranga
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
vitae). Nașterea studiului istoriei are loc în mileniul III î.e.n., datorându-se inventării scrisului, elaborării unui sistem calendaristic și apariției statelor și a unor structuri de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte esențiale pentru comunitate. Totuși, antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
un val de istorii locale ale orașelor-stat (polisuri). Primii istorici locali se angajau pentru păstrarea arhivelor scrise ale orașului și sanctuarului. Dionysius din Halicarnas a caracterizat acești istorici ca precursorii lui Tucidide. Istoriile locale au continuat să fie scrise până în antichitatea târzie, atâta timp cât orașele-state au supraviețuit. Hippias din Elis, care a scris listele cu câștigători la Jocurile Olimpice, a pus bazele cronologiei, iar Hellanicus din Lesbos a consemnat multe evenimente istorice locale în registrele civice , toate acestea fiind acum pierdute. Tucidide (460-395
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Dinastiei Han". Istoriografia tradițională chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii credeau că ciclul se va încheia, declinul fiind ireversibil. Lumea greacă instaurase raționalismul, dar sfârșitul Antichității aduce o înclinare spre iraționalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie, practici oculte.Pe oameni îi interesau religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală, în care sunt descrise societatea francă, organizarea bisericii, mentalitățile vremii etc. Lucrarea este scrisă într-o latină barbarizată, cu greșeli gramaticale asumate de autor. A reprezentat o sursă fundamentală pentru epoca merovingiană. Isidor din Sevilla (560-636), arhiepiscop
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cu Evul Mediu, dar si multe discontinuități. Renascentiștii au considerat că e o revenire completă la măreția civilizației și culturii antice, după o perioadă medievală văzută ca tenebroasă și decadentă, afirmând că este o răsturnare de magnitudinea celei de la sfârșitul Antichității. Renașterea este considerată a fi un proces foarte complex, ce împletește arhaicul cu modernul și reprezintă o revenire la ce a fost, nu o înnoire absolută, ci o epocă de mare înflorire, de eliberare spirituală și, mai ales, este caracterizată
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale. La fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cancelar al Florenței, a scris lucrarea "Istoria poporului Florenței" (de la întemeierea orasului până în 1404), precum și "Comentariu asupra lucrurilor săvârșite in Italia", in care rolul bisericii este, vizibil, redus. Acesta este inventatorul termenului de "Umanism" și împarte istoria în 3 perioade: Antichitatea, Evul Mediu și Epoca Modernă. Lucrarea lui este o istorie seculară, lipsită de aportul Bisericii, fiind de factură tipic romană, dramatizată, retorică, literară și rațională, lipsind miracolele. Reprezintă prima mare lucrare a istoriei moderne. Flavio Biondo (1392-1463), umanist, renascentist, unul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lucrări precum: "Roma Illustrata", unde reproduce o topografie a Romei Imperiale; "Italia Illustrata" - lucrare dedicată istoriei provinciilor italiene; "Istoria de la căderea Imperiului Roman (410-1442)" - lucrare erudită, fiind prima operă în care Evul Mediu este definit ca fiind o perioadă dintre Antichitate și Renaștere. Aeneas Sylvius Picolomini (1405-1458/1464), papă, sub numele de Pius al-II-lea, care a participat ca secretar al episcopului de Siena la conciliul de la Basel. Fiind un adept al luptei anti-otomane, opera sa istorică are un caracter memorialistic. A
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a publicat "Paleographia graeca". Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii a fost o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau din competiția și rivalitatea reciprocă. Apare, în acest context, ideea centrală a liberalismului modern, prin fecunditatea competiției și antagonismului. Lecția a II-a, de exemplu, tratează sfârșitul antichității și tranziția la civilizația europeană. Ea indică faptul că toate civilizațiile anterioare - fie că erau greacă, romană sau orientală - erau unitare. Societatea era dominată de un principiu unic, de o singură idee care guverna instituțiile, moravurile și credințele. Unitatea a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
belgian care s-a concentrat asupra studiului epocii medievale. A scris despre istoria Belgiei și a studiat viață urbană medievală. În 1937 i-a fost publicată postum lucrarea "Mahomed și Carol cel Mare". A contrazis teoria tradițională care plasa sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
plină de mister și de taine. Panteonul persan este foarte bogat, iar zeii sunt împărțiți în două grupe antitetice: zei buni și zei răi. este ansamblul de credințe și practici al grupului etno-lingvistic și cultural de oameni care locuiau în Antichitate în teritoriul de astăzi al Iranului. s-a răspândit și în afara acestei țări până în Asia Centrală și până la Marea Neagră. Izvorul cel mai importnat pentru cunoașterea fazei celei mai vechi a religie iiraniene este colecția de texte sacre intitulată Avesta (cuvântul "Avesta
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic. Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între 301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
al XVII-lea. A amplificat în mod considerabil colecția regală de opere artistice, în special picturi, prin cumpărarea colecției comerciantului Everhard Jabach, ce cuprindea opere importante, ce astăzi constituie inima muzeului Luvru și a altor mari muzee pe teritoriul Franței. Antichitățile, desenele marilor artiști, bronzurile, medaliile, au fost colecționate cu aviditate. În afară de aceasta, a încurajat dezvoltarea industriei franceze susținând manufacturile, printre care "manufactura regală Gobelins", de stat, producătoare de țesături fine cunoscută în toată Europa; "manufactura Saint-Gobain", privată, specializată în fabricarea
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
masa sa. Echivalent, forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este egală cu viteza cu care i se modifică impulsul. Cu alte cuvinte, forța rezultantă ce acționează la un moment dat asupra unui corp este derivata temporală a impulsului. Din antichitate, oamenii de știință au folosit conceptul de forță în studiul obiectelor staționare și în mișcare. Studiul forțelor a progresat odată cu descrierile date de filozoful Arhimede în secolul al III-lea î.e.n., privind interacțiunea forțelor în mecanisme simple. Înainte de aceasta, descrierea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
sunt de fapt expresia aceleiași interacțiuni fundamentale. În sistemul internațional, forța se măsoară în newtoni, dar alte sisteme de unități de măsură definesc și alte unități, dintre care multe sunt în strânsă legătură cu unitățile de măsură pentru masă. Din antichitate, conceptul de forță a fost recunoscut ca făcând parte din funcționarea tuturor mecanismelor simple. Avantajul mecanic dat de un mecanism simplu permitea utilizarea unei forțe mici pentru a obține o forță mare la o distanță mare. Analiza caracteristicilor forțelor a
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
taur și, apucând-l de coarnele sale, erau aruncați pe spatele acestuia. Fiecare dintre aceste mișcări apare în reprezentările minoice, dar semnificația reală a dansului cu taurul în cultul minoic și viața culturală este destul de ambiguă. Poeți și istorici ai antichității ca Homer au considerat insula Creta ca locul de naștere a civilizației grecești.Civilizația cretană a ajuns la apogeu în timpul domniei regelui Minos care a avut numeroase neveste care încercau zadarnic să-i ofere un moștenitor, care nășteau doar șerpi
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de Varietăți, asigurând operei o sută de reprezentații. În același an opera a avut succese răsunătoare la Berlin și Viena, întreg publicul european iubea muzica lui Offenbach. Compozitorul a rămas cu următoarea sa operă, "Les Bergers", credincios subiectelor preluate din antichitate. Temele muzicale devin aici mai lirice, o evoluție care fusese deja anunțată prin anumite pasaje din "Frumoasa Elena". Acțiunii de tip roman pastoral îi lipsesc acum cu desăvârșire accentele sarcastice. Opera bufă "Barbă-Albastră", a cărei premieră a avut loc în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Cenad este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. În antichitate localitatea s-a numit Morisena până târziu în sec XIII. Numele actual provine de la un oștean localnic numit Chanadinus. Cenadul a fost un important oraș medieval, distrus de marea invazie tătara din 1241. Până în perioada interbelică au existat două localități
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
se întinde pe mai multe mii de ani, însă prima dovadă istorică scrisă despre numele țării datează din 1009 î. Hr. În antichitate teritoriul Lituaniei a fost locuit de triburi proto-baltice. Aceștia le-au ținut piept vikingilor într-o serie de invazii începând din sec. V. Lituania a intrat în istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
pe al carei vârf trunchiat era așezată cvadriga. Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mâna omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al antichității, al cărui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai tarziu. Mării cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orașul Halicarnas în anul 334 i.Ch., au cruțat monumentul și l-au tratat cu respect
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]