8,505 matches
-
și trag două salve scurte. Strig. Aștept. (Oare cum își permit să dea drumul la câini aici?) Remarcabil: mă trezesc cu palpitații puternice. Îmi iau pulsul în jur de 60. Nu inima bătea, ci "Knickerbocker-ul". Merg prin cameră. Pe hol atârnă în cui o lesă de câine. Cel mai tare vibrează înspre bucătărie. E ca și cum aș juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fi firele vechi?). Bag porcul înăuntru. 30 noiembrie Trezit de focuri de armă în mijlocul nopții. Deschid ușa, porcul o ia la fugă guițând. O iau după el. Deodată explodează deasupra mea o bombă cu magneziu. Arde puternic, un bulgăre șuierător atârnând de o parașută. Văd un Rolls Royce (?) negru în ploaie. Mai multe împușcături. Fug peste grămada de compost și mă culc într-o scobitură în formă de pâlnie. Îi aud pe gonaci chemându-se unul pe celălalt prin radiotelefoane. Zac
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
oră pitit într-o claie de fân, totul e putred, mi-am pierdut simțul mirosului. Intru în casă. Mă așez pe o barcă de cauciuc umflată care stă pe masa din salon. Picioarele mesei stau în cutii de parafină. Scaunele atârnă în cârlige prinse în tavan. Dimineață. Soarele strălucește. Ceața persistă în tufișurile de alun. Mă simt bine, deși am hainele ude. Fac focul în soba din secolul al XVIII-lea. Frescă în metal turnat: Lia o vede pe Rahila întrând
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
analele moldovenești care, înainte de 1359, dau lui Dragoș doi ani de domnie (1352-1353) și fiului său, Sas, patru ani (1354-1358). Bogdan nu a socotit totuși prielnic momentul, deoarece nu putea să intervină cu sorți de izbândă când sabia lui Ludovic atârnase în balanță cu mai multă greutate decât aceea a lituanienilor și mongolilor, în anii 1351 și 1352. El aștepta o nouă conjunctură, mai favorabilă lui și aliaților săi lituanieni și, mai ales, cu tătarii, măcinați acum în luptele interne. Politica
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
erau, slavă Domnului, și alți cercetători - la același institut și la multe altele - dar nici unul dintre ei nu era și ginerele dlui Angelo Miculescu, longevivul nomenclaturist care a păstorit un domeniu mănos precum agricultura. Pe plan intern, uneori o conjuncție atârnă mai greu decât o propoziție. Numai că, atunci când partenerilor externi de azi ai dlui Adrian Năstase li se furnizează asemenea „bombe”, reacția nu poate fi decât o indiferență totală. Ca să nu mai spun că, și de ar fi întemeiate, acuzațiile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de felul celei pe care i-o datorăm dlor Năstase și Iliescu. Să nu vă mirați, însă, că după instalarea dlui Stolojan la Cotroceni, toate mașinile statului rulezează pe cauciucuri Tofan; aeronava prezidențială aterizeză pe cauciucuri Tofan; izmenele pifanilor români atârnă de zgârciuri Tofan; jartierele Toffanna și sutienele Toffanella cuceresc piața; guma de mestecat Tofăneascu devine molfăiala preferată a cetățeanului; mulți „temuți” gazetari își schimbă talpa de talpă a pantofilor pe pingele din Tofan-relax; ofițerii stării civile oferă noilor căsătoriți prezervative
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
umorul scremut al ministrului Apărării nu a diminuat însemnătatea campaniei. Această reacție în bloc a determinat publicații occidentale și organizații internaționale de prestigiu să semnaleze Bucureștiului că trebuie să stopeze inițiativa legislativă a dlui Pașcu, dacă nu vrea să-și atârne de gât o ghiulea tocmai înaintea comunicării deciziei NATO de a invita România la aderare. Inițiativa dlui Pașcu nu s-a născut din spuma mării. Ea a fost încurajată, psihologic, de o maladie cruntă care scutură societatea românească: procesomania. De la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de miliardari - azi în lei, mâine în euro și dolari - percepția este că toți banii frumoși se fac urât. Așa că, oriunde scrii astăzi, oriunde apari pe sticlă și orice microfon ronțăi, nu poți scăpa de colierul suspiciunile care ți se atârnă de gât. Ciudad de México (Distrito Federal). Mă uit pe geamul hotelului de cinci stele. În spate se află fostul sat olimpic. Închid ochii și le revăd pe Lia Manoliu (58,28 m) și Viorica Viscopoleanu (6,28 m) câștigând
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
TAVĂ Un purcel de lapte, 2 lămâi, sare și ulei. Purcelul se opărește cu apă clocotită și se curăță imediat după ce a fost curățat, se spintecă pe burtă, se scot măruntaiele, se spală bine cu apă rece, apoi se lasă atârnat cu capul în jos timp de douăzeci și patru de ore. Se șterge cu un prosop curat, apoi se unge pe dinafară și pe dinăuntru cu zeama de lămâie și sare. Turnăm puțin ulei într-o tavă, peste ulei punem pe lățimea
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
ziua aceea cu el și să viziteze baza vânătorilor de partizani. Personajul era îmbrăcat cât se poate de original, cu o combinație de uniformă militară și costum inedit: purta pantaloni din piele de capră, un lanț la gât de care atârna un medalion cu cap de mort, și pe umăr ținea o pușcă automată. Cele două aviatoare acceptă invitația, și au parte de o scurtă "excursie" plină de peripeții. La un moment dat, în drum spre baza lui Tobă, de lângă Karasubasar
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cu cât machiavelismul nu are ce căuta în caracterul englez. Ar fi fost, neîndoielnic, un mare succes pentru domnul Churchill, dacă ar fi putut realiza niște economii și ușura în felul acesta grelele sarcini pe care armamentul le făcea să atârne greu pe spinarea poporului englez. I-am răspuns atunci că, din rațiuni tehnice, va fi dificil pentru noi să aderăm la ideea lui. În ce s-ar transforma lucrătorii angajați în arsenale și tot personalul tehnicienilor? Programul nostru naval fiind
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
parte sau de cealaltă. De obicei flirtul sfârșește în neant, însă alteori se mai întâmplă ca natura să-și recapete drepturile", flirtul devenind preludiul, anticamera adulterului. Interdicțiile morale pe care le au de înfruntat adulții pentru a trece la fapte atârnă mai puțin greu în balanță decât teama de necunoscut și tabuul virginității. Există, în societatea înaltă din la Belle Époque, o convenție tacită care stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu umerii goi", cu "unica preocupare de a atrage, de a se face remarcate". Ele nu caută decât "să atragă privirile, să ațâțe dorințele trecătorilor, și asta într-un moment [...] în care se varsă atâta sânge, în care soarta Franței atârnă în balanță"75. Cu mult înainte de sfârșitul războiului, în spatele frontului, cupluri de civili dansează, se distrează și flirtează care mai de care. Femeile își înșeală soții chiar în clipa în care aceștia cad străpunși de focurile mitralierelor. Desigur, nu toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bucle bălaie, un gât delicat, mâini îngrijite"76. Dar vai! Locuitoarele satelor nu răspund decât arareori avansurilor bărbaților. După cum observă Roland Dorgelès, "nu-i ușor să placi femeilor când singurele tale haine de gală sunt o vestă lălâie care-ți atârnă până la fund, niște moletiere destrămate și niște ghete din care ies cuiele". "Gloria, rezumă doctorul Huot, înseamnă tină și purici, iar femeia nici nu vrea s-audă de-așa ceva"77. Soldații aflați pe front trebuie să se mulțumească prin urmare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lase el însuși dorit. Pe 26 septembrie, "n-am [...] făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acum înainte nu bărbatul, prin "coitul întrerupt", ci femeia "deține puterea absolută de a avea sau nu copii, prin înghițirea pilulei"200. Iată ceva care schimbă complet datele problemei și face ca balanța puterii, sau cel puțin a libertății, să atârne dintr-odată în favoarea femeii. Pentru prima oară în istorie, în sfârșit și nu este cea mai neînsemnată dintre consecințele acestei invenții unul din stâlpii de susținere ai dublei morale sexuale este distrus din temelii. Imperativul virginității fetelor și al fidelității
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în principal. Pe mijloc, am lăsat loc de trecere și p entru făcut focul, în caz de vreme rea. Zilnic unul din echipă, prin rotație, făceam de „jurnă”. La amiază el pregătea mămăliga pentru toți membrii echipei. Ceaunul era permanent atârnat de o sârmă legată de o bârnă care despărțea cele două ape ale colibei. Făină să fi fost că de foame nu duceam lipsă. Ajunsesem cu seceratul buruienilor pe valea unei ape curgătoare numită pârâul Iadului. Eram în timpul amiezii, când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vedeam și la copiii din vecini, cum procedează. Pentru culesul fructelor mă zbănțuiam prin toți copacii, curajos, dornic să ajung până în vârful lor. Pe fiecare crenguță unde vedeam fructul, și eu era m la el, să-l aduc în traista atârnată de gât. Aveam un cireș mare, înalt, lat-lat cât cuprindea privirea noastră, frumos nevoie mare, făcea niște cireșe mici-mici, dar amare-amare, de credeai că nu a i să te mai îndulcești niciodată, și mă urcam în el, sus-sus, cu traista
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vale printre brazi, și aceasta venea singură la vale, încălecam pe ea, că eram sprinten atunci, mergeam-mergeam, mă răsturnam și plin de toate murdăriile locului, unde mă opream, mă săltam, mă scuturam și mă ștergeam de cele ce-m i atârnau pe haine, legam buturuga de un copac, îmi scote am traista de la gât și alergam în pădure. Să culeg bureți. Mergeam unde găseam rășcovi, pânișoare, sbârciogi, urechea babei sau hribi din care mama, acasă, deși era iarnă, făcea o tocăniță
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Am început să plâng Deci, de ziua lui, eu venisem cu florile, ea, nora mea, păstra ghimpii care împungeau în toate direcțiile, nu numai către soț ci către toată familia lui. Aparent, relațiile dintre ei se mențineau bune, dar, descusute, atârnau într-un echilibru tare precar. Continuam să-i vizitez, mergeam, cumpăram și aduceam dulciuri fetiței care mergea spre șapte ani, dar ș i celei care se îndrepta către 11 ani. Dan în amintirile mele... Dan mi se părea a fi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
au spus-o alții mai bine decît mine. Între timp au venit autocare cu turiști; trebuie să fi fost nordici, erau toți blonzi și ciolănoși, femeile umblau în șorturi, aveau genunchi groși și mutre de guvernante la pensie. Toți purtau atîrnate de gît aparate de fotografiat, vorbeau Dumnezeu știe ce limbă, au citit programul de vizitare al bisericii și au început să aștepte dînd ocol tarabei cu amintiri. Cea cu fructe nu-i interesa, probabil că-i aștepta masa undeva, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată. Pornim la drum pe șoseaua asfaltată, tăiată vîrtos printre cactuși, nisip și chiparoși. Lunecăm în tăcere, ore întregi, în amiaza fierbinte, motorul mîrîie monoton, egal, adormitor. Aproape de o curbă neașteptată, zărim atîrnat de un chiparos... un afiș: desen primitiv, cu aspect de pictură rupestră. Atrage atenția tuturor celor ce trec pe șosea, în universala limbă a liniilor figurative, că ceva mai încolo, la marginea drumului, se închiriază cai și cămile. Pe hîrtia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Elizei cu care mă împrietenisem. Lucică era mult mai mare decât mine, tot atât de înalt ca și tatăl său, dar toți patru oameni buni. Lucică era lung, negru, cu capul mare, se uita puțin încrucișat și cu buza de jos mereu atârnându-i parcă nu ar fi fost a lui, mergea cam într-o coastă și mâna stângă o ținea îndoită cu laba atârnând parcă ar fi fost lovită. Lucică avea pumnul mare și greu, pe lângă el mi se părea că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
buni. Lucică era lung, negru, cu capul mare, se uita puțin încrucișat și cu buza de jos mereu atârnându-i parcă nu ar fi fost a lui, mergea cam într-o coastă și mâna stângă o ținea îndoită cu laba atârnând parcă ar fi fost lovită. Lucică avea pumnul mare și greu, pe lângă el mi se părea că sunt și eu mai tare. Cine se atingea de prietenul lui Lucică avea de pătimit. Aflase că-mi plac pozele și că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
aurii. Pe cap poartă o frumoasă pălărie de paie, iar ochii îi sunt protejați de ochelarii mari de soare. Pantaloni pescărești de un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele lungi și subțiri. Undita atârnă ușor în apă, iar pluta salța zglobie în unduirea valurilor. Pe jos, lângă picioarele-i desculțe, se află un coș de nuiele, niște sandale-sport si cateva reviste de modă risipite aiurea. Față ar putea trece drept un tanar chipeș, căci
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]