8,108 matches
-
de Gheorghe Vitanidis după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Vlad Rădescu, Tamara Crețulescu, Emanoil Petruț, Emilia Dobrin, Sebastian Papaiani și Dan Ionescu. Filmul prezintă viața compozitorului român Ciprian Porumbescu (1853-1883), care a trăit în Bucovina aflată sub stăpânirea austriacă. Tânărul a compus câteva binecunoscute cântece patriotice ("Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire"), prima operetă românească („Crai nou”) și celebra "Baladă". Pentru activitatea sa patriotică, el a fost arestat și s-a îmbolnăvit de tuberculoză în închisoarea
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
Mihai Eminescu (Alexandru Repan), Ioan Slavici (Ion Besoiu), Andrei Bârseanu (Emil Coșeru), muzicienii Carol Miculi (Amza Pellea), Grigore Vindereu (Aurel Tudose) și Ciprian Porumbescu (Vlad Rădescu), precum și preotul Iraclie Porumbescu (Emanoil Petruț). Printre participanți s-a infiltrat și un colonel austriac (Toma Caragiu) care urmărea discret modul de desfășurare a festivităților. După slujba religioasă din biserică și depunerea unei urne cu pământ din toate provinciile locuite de români, s-a organizat o horă în fața mănăstirii pe muzica tarafului condus de lăutarul
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
statul a fost reorganizat. Rusia a emis un Regulament Organic prin care păstra drepturile cetățenilor, dar desființa Seimul. Prin aceasta, Polonia a trecut sub administrația militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
în districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din Tirol (în districtul Reutte). Ea începe de la nord-est de pe valea "Graswangtal" aflată de-a lungul râului Linder, care se varsă prin subsolul calcaros în Ammer, prin "Graswang" și prin dreptul "castelului Linderhof". Pe partea austriacă, șoseaua trece pe malul lacului Planșee până la "Reutte". Șoseaua care străbate Ammersattel se desparte de la Ettal (Germania) de Bundesstraße 23 și se unește la Reutte (Austria) cu Fernpass-Straße (B179).
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
Prinț de Dombes. Spre deosebire de tatăl său, Dombes a avut abilități militare. A servit sub renumitul comandant militar Prințul Eugen de Savoia în Războiul austro-turc (1716-1718). De asemenea, a luptat în Războiul polonez de succesiune (1733-1738) și în Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748). După decesul tatălui său (de care a fost foarte apropiat) la 14 mai 1736, la castelul Sceaux, el a moștenit cea mai mare parte din avere și titlurile tatălui său. A devenit general colonel a "Cent-Suisses et Grisons" (1710
Louis Auguste, Prinț de Dombes () [Corola-website/Science/327950_a_329279]
-
Regatul Ungariei între 1538 (1526) și 1867 a fost parte a Monarhiei Habsburgice, deși în afara Sfântului Imperiu Roman, parte oficială a succesorului acestuia din urmă, Imperiul Austriac. După bătălia de la Mohács, Ungaria a fost guvernată de doi regi: Ioan I Zápolya și Ferdinand I. Ei au împărțit regatul în două în 1538. Habsburgii au preluat controlul asupra părților de nord și de vest (așa-numita Ungarie Regală
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului habsburgic, denumit apoi Imperiul Austriac. Ungariei i s-a recunoscut statutul de „Regnum Independens”, ca teritoriu separat în cadrul imperiului, după cum a stipulat articolul X din 1790. După încetarea existenței Sfântului Imperiu Roman, (Regatul Ungariei nu a fost parte a acestuia), noul titlu al monarhilor habsburgi
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Croația-Slavonia și Voivodina. În funcțiile de administratori au fost numiți funcționari germnai sau boemieni, iar germana a devenit limba administrației și a învățământului superior. Minoritățile nemaghiare nu au primit favoruri deosebite pentru sprijinul pe care l-au oferit guvernului central austriac în timpul revoluției. Un croat a caracterizat situația „Noi am primit ca răsplată ceea ce maghiarii au primit ca pedeapsă”. Opinia publică maghiară s-a divizat în privința relațiilor cu Austria. O seamă de unguri au păstrat speranța separării de Austria, în vreme ce alții
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
în privința relațiilor cu Austria. O seamă de unguri au păstrat speranța separării de Austria, în vreme ce alții au căutat să colaboreze cu Viena, în condițiile respectării constituției și legilor Ungariei. Ferenc Deák a devenit principalul sprijinitor al colaborării cu guvernul central austriac. Deák a apărat legalitatea măsurilor luate în timpul guvernării lui Lajos Kossuth și a susținut că modificarea lor necesită aprobarea Dietei Ungare. Pe de altă parte, el a fost de acord că detronarea Habsburgilor de pe tronul maghiar nu a fost legală
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Gimnastică Germano-Austriac Viena). Mai târziu, în 1897 în cadrul acestei asociații, se va fonda secțiunea de fotbal: Wiener FC 1898. Încă din primul sezon al Cupei Challenge, Wiener FC 1898 s-a dscurcat onorabil jucând finala împotriva celei mai putenice echipe austriece Vienna Cricket and Football-Club. Desigur "Cricketer" s-a impus cu un neverosimil 7-0. În următorii anii WFC 1898 nu a mai intrat în finală dar a fost de numai puțin de trei ori prezentă în semifinalele Cupei Challenge. Wiener FC
Wiener FC 1898 () [Corola-website/Science/327134_a_328463]
-
neverosimil 7-0. În următorii anii WFC 1898 nu a mai intrat în finală dar a fost de numai puțin de trei ori prezentă în semifinalele Cupei Challenge. Wiener FC 1898 a jucat și în Cupa Tagblatt o competiți de fotbal austriacă precusoarea ligii austriece de astăzi. Wiener FC 1898 a terminat competiția pe locul 3 de două ori consecutiv, dar din lipsă de jucători Wiener FC 1898 s-a desființat la finalul sezonul 1902-1903.
Wiener FC 1898 () [Corola-website/Science/327134_a_328463]
-
următorii anii WFC 1898 nu a mai intrat în finală dar a fost de numai puțin de trei ori prezentă în semifinalele Cupei Challenge. Wiener FC 1898 a jucat și în Cupa Tagblatt o competiți de fotbal austriacă precusoarea ligii austriece de astăzi. Wiener FC 1898 a terminat competiția pe locul 3 de două ori consecutiv, dar din lipsă de jucători Wiener FC 1898 s-a desființat la finalul sezonul 1902-1903.
Wiener FC 1898 () [Corola-website/Science/327134_a_328463]
-
iar împreună au plecat să-l viziteze pe Iancu Văcărescu, la Târgoviște. Reîntors la București este destituit din funcție, astfel pleacă într-o călătorie la Constantinopol, iar mai apoi la Viena, unde încearcă din nou să se înroleze în armata austriacă, dar este respins. În anul 1815 se întoarce la Giula și începe să se implice în lupta pentru episcop român la Arad: În această perioadă Moise Nicoară a accentuat colaborarea cu profesorii Preparandiei din Arad, consolidând caracterul laic al mișcării
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
din delegație a scăzut, până când a rămas singur să susțină cererea formulată în petiție. În această perioadă Nicoară s-a întreținut financiar din donații individuale sau provenite de la parohiile românești din Banat și Crișana, dar începând cu anul 1817, autoritățiile austriece au interzis parohiilor românești să îl mai sprijine financiar și au început discreditarea sa, zvonind că acesta cheltuie banii din donații în scopuri personale. După moartea lui Dimitrie Țichindeal, rămas singur în această luptă, se întoarce la Giula în anul
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și a primei lui soții, Prințesa Augusta de Reuss-Köstritz, fiica Prințului Henry LXIII Reuss of Köstritz. Ducele Paul Frederic s-a căsătorit la Schwerin la 5 mai 1881 cu verișoara lui austriacă, Prințesa Marie de Windisch-Graetz, fiica Prințului Hugo de Windisch-Graetz și a soției acestuia, Ducesa Louise de Mecklenburg-Schwerin. Cuplul a avut cinci copii care au fost crescuți ca romano-catolici, religia Prințesei Marie, și au trăit o viață liniștită la Veneția. În timp ce
Ducele Paul Frederic de Mecklenburg () [Corola-website/Science/327161_a_328490]
-
potrivit calendarului iulian). O medalie comemorativă din bronz bătută la 30 noiembrie 1698 ar atesta această dată de creare a ordinului; pe această medalie au fost gravate Crucea Sfântului Andrei așezată peste vulturul bicefal. La 20 martie 1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele: «Majestatea Sa a instaurat Ordinul Cavaleresc al Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
(în limba germană DIE ERSTE österreichische Spar-Casse Privatstiftung sau pe scurt: ERSTE Stiftung) este cea mai mare fundație a unei case de economii austriece. În 2003, aceasta s-a dezvoltat din Erste Oesterreichische Spar-Casse, prima bancă de economii din Austria, înființată în 1819. În calitate de fundație a unei Case de Economii private austriece, Fundația actionează în interesul bunăstării comune și are un angajament ferm în
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
ERSTE Stiftung) este cea mai mare fundație a unei case de economii austriece. În 2003, aceasta s-a dezvoltat din Erste Oesterreichische Spar-Casse, prima bancă de economii din Austria, înființată în 1819. În calitate de fundație a unei Case de Economii private austriece, Fundația actionează în interesul bunăstării comune și are un angajament ferm în acest sens. De asemenea, fundația are o responsabilitate specială în calitate de acționar majoritar al Grupului Erste . investește o parte din dividentele sale în dezvoltarea societății civile din Europa Centrală
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
Războiul de Șapte Săptămâni sau Războiul german ("Deutscher Krieg"), a fost un conflict militar de scurtă durată, care însă, a antrenat în vâltoarea sa o serie întreagă de state, pe de-o parte Regatul Prusiei cu aliații săi, și Imperiul Austriac cu aliații săi din Confederația Germană. În total, 29 de state au fost implicate direct în război, 16 dintre ele pe partea Prusiei și 13 de partea Austriei. Războiul s-a purtat pentru hegemonie în Germania și control asupra regiunii
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. Propaganda parlamentară va ofensa interesele prusace cât și pe Bismarck, în cele din urmă. Odată cu apariția generalului Otto von Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție refractară față de manifestele austriece, întreținute atât la nivel diplomatic cât și în cadrul guvernelor. Prusia îi datorează succesul, nu atât regelui Wilhelm I, cât primului său ministru Otto von Bismarck, cancelar începând cu 1862. Pentru a asigura hegemonia Germaniei, acesta vrea să declare război Austriei
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
divizii prusace trebuiau să se ocupe de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
Wattens a fost menționat pentru prima dată într-un act din 930, când teritoriul făcea parte din ducatul german Bavaria. Regiunea a fost stăpânită de conții de Tirol începând cu secolul al XII-lea și a fost achiziționat de către Casa austriacă de Habsburg în 1363. În 1559 o fabrică de hârtie a fost înființată la Wattens, prima astfel de fabrică din ținuturile austriece. Economia locală a fost promovată în continuare, atunci când în 1895 Daniel Swarovski (1862-1956), un tăietor de sticlă din
Wattens () [Corola-website/Science/327239_a_328568]
-
fost stăpânită de conții de Tirol începând cu secolul al XII-lea și a fost achiziționat de către Casa austriacă de Habsburg în 1363. În 1559 o fabrică de hârtie a fost înființată la Wattens, prima astfel de fabrică din ținuturile austriece. Economia locală a fost promovată în continuare, atunci când în 1895 Daniel Swarovski (1862-1956), un tăietor de sticlă din Jiřetín pod Bukovou (Boemia), s-a stabilit aici pentru a începe producția de bijuterii din cristal. Wattens a primit statutul de târg
Wattens () [Corola-website/Science/327239_a_328568]
-
Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), uliu-păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șarpele de alun ("Coronella austriacă"), năpârca ("Anguis fragilis"), șopârla de câmp ("Podarsis laurica"), broasca-țestoasă de uscat ("Testudo hernmanni"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), salamandra ("Salamandra salamandra"). În vecinătatea parcului se
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]