8,717 matches
-
mai departe spre absurd. Un astfel de produs începea cuminte, așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de minciuni a regimului, era un motiv suficient să râdem în hohote. Apoi povestea continua pas cu pas: „A fost odată așa cum a fost. și asta era pe când a fost ca niciodată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lung și de lat - nu s-a zărit nici un alt vânător în afara aceluia despre care nu se știa al câtelea din câți era... “. Relativizările se cereau amplificate, împinse la absurdul extrem, propozițiile se transformau în labirinturi. Cândva, în decursul întortocherilor basmului nostru, iată că gura vânătorului ajungea să alerge goală-goluță, fragedă și roză, pe pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să crească și să-i crească blană și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să crească și să-i crească blană și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături de apă cu un cerb și fiind împușcată din greșeală de posesorul ei. Basmul mergea așa mai departe: „Gura și cerbul semănau precum o pădure cu alta, precum un pom și-o creangă și-o frunză cu altele, precum un steag ori un bob de mazăre c-un altul, precum, chiar așa, un tovarăș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte lung, în ultimii ani i se mai adăugaseră vreo câteva strofe. Ca-n basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred, la lungimea lui de șapte strofe. După o perioadă mai lungă de șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel. După ultima strofă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme și-și făcuse, în schimb, un surogat din Cheia cerului - un surogat ce nu ținea seama de nimic, din moment ce nu putea transfera nimic în sfera irealului și nu profita de deosebirile dintre real și ireal. Pentru că basmele nu se aflau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
singură carte de basme și-și făcuse, în schimb, un surogat din Cheia cerului - un surogat ce nu ținea seama de nimic, din moment ce nu putea transfera nimic în sfera irealului și nu profita de deosebirile dintre real și ireal. Pentru că basmele nu se aflau așternute pe hârtie, ci populau casa, ele făceau parte din banalitățile vieții. Prin tot satul se rostogoleau imagini spăimoase. Mai apoi însă, după unsprezece ani trăiți la oraș, am ajuns să locuiesc într-unul dintre cele trei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la îndemână sute de citate, nu doar din Scripturi, ci și din literatura clasică sau modernă. Așadar, la o vârstă când cei mai mulți dintre bunici își plimbă nepoțeii prin parc, le inventează jocuri și jucărioare sau le povestesc seara câte un basm plăsmuit de alții, Victor Aciocîrlănoaiei nu pregetă să ia în spate crucea scriiturii pentru a le spune urmașilor una dintre cele mai adevărate și mai tulburătoare povești din câte s-au scris vreodată despre copilărie. Deși aceste două cărți pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să moară liniștit în patul lui, primind binecuvântarea specială a papei Ioan al XXIII-lea având în mână un rozariu primit de la un alt papă, Pius al XII-lea, fiind considerat un bun catolic (după Guy Walters). Halal, Doamne! Dacă basmele pe care le citim despre puterea ta nelimitată și despre bunătatea, blândețea și mila Ta, și dacă nimic pe acest pământ nu se întâmplă fără știrea Ta, concluzia se impune de la sine: Tu ești adevăratul criminal, iar ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental ar fi fost suficient să declanșeze în complicatul organism uman o formidabilă energie atomo-nucleară. Lichidul ăsta răsuflat, incolor și inodor, opărit de puternica arșiță a zilei, era echivalentul apei vii din basmele noastre, apă capabilă să revitalizeze slăbiciunea corpului uman, ba la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care Constanța Crăciun, personaj notoriu în epocă, decidea elimi narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Alice în Țara Minunilor devenise Alisa în Țara Minunilor. Asta a fost problema de care m-am lovit ca redactor la Joyce. Până la urmă, a ieșit un Joyce foarte reușit, dar puțin cam sfătos, căci tonul era de poveste, de basm. Ei bine, am bucuria de-a mi se fi cerut acum să retraduc și Oameni din Dublin, și Portret al artistului la tinerețe. Și sper, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu, să mai rămân pe această lume și să le
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au parfumul lor, tainele lor. Am locurile mele unde le răsfoiesc, orele de noapte când le „operez”, când le tai, când le arunc, când le dau la câini - chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus sau un turism strivit de un platan, viață acolo unde nu-i decât circulație rară de reni și sănii pe un bloc de gheață. AUGUST ’68 15: În timp ce în Argentina „trei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea 84 de ani. La 84 de ani înseamnă că văzuse cel puțin două războaie mondiale, mulți morți, multe lucruri și auzise câteva basme. La 84 de ani avea o mașină și mergea cu ea pe șosea. Cu viteză redusă. Într-o zi, rulând cu viteză redusă, calcă - probabil că nu-i mai funcționau reflexele - un tânăr de 15 ani căzut de pe bicicletă, îl
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu, nu era beat, și asta mă sperie și mai tare, ca să mă exprim copilărește, pentru că așa mă simțeam - repetă, privindu-mă drept în ochi, formula aproape sacramentală: - Tu dois faire un choix! - Quel choix? - am șoptit nătâng, ca în basme; mă uitam în ochii lui și observam că făcea un efort ca să mă lămurească: - Or tu descendras à Kiev... - Or, quoi? El emise de încă două ori: or tu descendras à Kiev... ca a treia oară să urmeze, în sfârșit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a limbii, urmare a unui sarcom; mi-am scos limba și am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dar știu că m-am reținut, pot să-i jur pe Babi Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă aprobă energic din bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca în basmul acela al lui Gaidar, „știi basmul?” (el, prins în povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pot să-i jur pe Babi Yar, „știi unde-i Babi Yar?” (el mă aprobă energic din bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca în basmul acela al lui Gaidar, „știi basmul?” (el, prins în povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poporul și n-a sperat să spere, Tot ce-a visat în veacuri de crunte asupriri, Durerile lui Horea și-a Iancului durere Prin lupta Lui sunt astăzi doar sfinte amintiri. Priviți în jur o țară ce crește ca în basme, Priviți în jurul vostru spre oamenii ce cresc, Eliberați de spaime, osânde și fantasme, Și mândre că-s vlăstare din trunchiul romînesc [Ă] Să închinăm un cântec de laudă și glorie Aceluia ce poartă stindardul lui Bălcescu Și înscrie socialismul în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Eliade (tradus parțial în spaniolă). Multe dintre cărțile mele sunt de aceeași factură: Dicționar de teme și simboluri (2002), Enciclopedia culturii umaniste (2004), Mesajul subliminal în comunicarea actuală (2005). Dar mă consider în primul rând prozatoare, pentru că am scris povestiri, basme și trei romane. Primul dintre ele a fost Omulețul roșu (Vremea, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/2004" \o "2004" 2004), un roman despre mesajul subliminal, mai mult un experiment prin care am vrut să inoculez impresia că personajele romanului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
amintesc că atunci, la 17 ani mă mândream foarte mult cu această realizare. În percepția mea, credeam că ceilalți colegi ar trebui să mă aprecieze, eu atunci trăiam cu impresia că lumea în care mă aflam era ca în lumea basmelor: ,,au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, iar ceilalți se bucurau pentru fericirea lor”. Nu-mi dădeam seama eu atunci că singurul sentiment care ,,înflorea” era doar invidia! Nu-mi dădeam seama cum vor evolua lucrurile și unde se va ajunge
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sută din toată lungimea lui, a Trănsfăgărășanului. Dela intrarea în pădure, unde lasă pe mâna dreaptă frumosul, elegantul și modernul popas turistic «Vama Cucului», munții Făgărașului dezvăluie tuturor celor ce se-ncumetă să vină să-i vadă, frumusețile sale de basm, frumuseți de vis. De aci, dela acest popas turistic începe urcușul în serpentine printre tăieturi cu zmeuriș bogat, prin zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți ani încoace parcă în dușmănie față de orice benefice gândiri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
contrar opoziției boreselor și a celorlalți membri ai familiei, creând dezbinări și stări conflictuale în multe case în care altfel întotdeauna domnise liniștea. Sub aceste auspicii vor lua naștere și cele două gospodării colective din Cârțișoarele noastre. Este prea binecunoscut basmul românesc în care într-o luptă pe viață și pe moarte, Făt-Frumos, pentru a-l răpune pe Zmeul Zmeilor, fusese sfătuit de Sfânta Vineri să-l cuprindă pe acesta zdrahon care era Zmeul Zmeilor pe după mijloc și să-l ridice
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
citit pe Jean Guéhenno, cel din Amintirile unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la 13 septembrie 1874), naratorul trece grăbit peste prima copilărie în spațiul montan ("lumea mea de basme aurite (...) copilăria mea adevărată"). Emoțiile "copilului blond", într-o "încântătoare călătorie" la Iași cu trenul, vegheat de părintele său, sunt neuitate. La unsprezece ani, el devenea elev al prestigiosului Liceu Național. Relatare pe cinci pagini de fină notație psihologică anticipând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ore de clasă și obositoarea imobilitate în bancă. Mai ales, mult timp am simțit lipsa libertăței cu care fusesem deprins până atunci și pe care o lăsasem în munții Pietrei și în valea Bistriței, unde lăsasem încă toată lumea mea de basme aurite, unde lăsasem deci copilăria mea adevărată, căci mă-ntreb și acum, dacă nu cumva aceasta a luat sfârșit, fără să-mi dau seama, în ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
particular, lucrurile acestea își datoresc patina și deci poezia... Căci, între călătoria lui Cyrano și a noastră sunt asemănări impresionante și multe puncte comune. A călători în Lună sau în Marte, sau în Trecut, sau în Viitor, sau în Lumea Basmelor, e cam totuna. În toate, evadăm dintr-o lume cu voința de a intra în alta; părăsim viziuni comune, exterioare, pentru viziuni metafizice, interioare... Dar deocamdată, n-am terminat încă ceea ce ne-am propus. Să plecăm deci înainte... În stânga noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]