8,498 matches
-
calendarul gregorian sau calendarul iulian) Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
care numai creștinii, nu și evreii, le interpretau a fi în legătură cu Iisus); dealtminteri e recunoscut faptul că scrierile lui Flavius Josephus au fost subiectul și altor intervenții creștine pe text. Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, chiar confirmă ideea că Isus ar fi înviat. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile Apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Iisus. Istoricii
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
antrenarea în competiția acerbă pe piața muncii din orașe. Numeroși autori (Becker & Wössmann, Korotaiev, Malkov & Kalturina) au pledat sau testat cu succes teza care explică succesul economic și progresul capitalismului în teritoriile protestante prin legătura între accentul pus pe lectura Bibliei și alfabetizarea populației, nu etica (protestantă a) muncii în sine, în timp ce alți cercetători (Davide Cantoni) testează ipoteza weberiană pe cazul teritoriilor germane, negăsind nici o corelație semnificativă între protestantism și dezvoltarea orașelor, fapt care coroborează observațiile istoricilor (Eric J. Evans) în
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
au fost etichetate cu termenul de "fideism". Uneori, acesta este folosit și atunci când este vorba despre unele doctrine protestante, si anume, acelea care susțin că orice creștin se poate mântui doar prin credință, credința care își are izvorul doar în Biblie. Fideiștii susțin că religia, care se bazează pe revelații, îi cheamă pe cei fideli ei să creadă într-o divinitate transcendență, chiar dacă ei nu o pot înțelege în întregime. Unii fideiști susțin că în facultățile raționale ale omului nu putem
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
se sancționează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală Furtul înseamnă încălcarea unei porunci din Decalog. Furtul nu este incriminat numai de legile penale, ci și de cele morale. De exemplu, Decalogul, cunoscut și ca Cele zece porunci din Biblie, prin Porunca a VIII-a, impune simplu: "Să nu furi." De asemenea apar pedepse pentru tâlhărie în coduri de legi vechi, de exemplu tâlhăria e pedepsita cu moartea în Codul lui Ur-Nammu (2100-2050 BC). Furtul e referit și în Legile
Furt () [Corola-website/Science/312404_a_313733]
-
terminat cu eliminarea provizorie a politeismului din regat. Potrivit arheologului William F. Albright, Ahab a domnit aproximativ 22 de ani, între 869-850 î.Hr., iar potrivit cercetătorilor E. R. Thiele (874-853 î.Hr.) și respectiv, Gershon Galil, (873-852 î.Hr.) Ahab, pomenit în Biblie ca și toate personajele istoriei antice a evreilor, putea fi considerat și el de criticii radicali ai scripturii drept născocire dacă nu ar fi fost regăsit „Ahab israelitul” inscripționat pe stela asiriană (sau monolitul) de la Kurkh, pe lista cu numele
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
zvl” poate fi citită în limba ebraică ca „zevel”, ca mai sus, dar probabil se citea „zibal” sau „zebul” ceea ce însemna în canaaneană-feniciană „prinț”, „judecător”, personalitate de vază. „Ii-zibal” ar fi putut fi inversul acestor calități („Ne-Onorabila”, etc.). Potrivit Bibliei, Ahab a dispus construirea la Samaria a unui palat numit „casa de fildeș” și a înființat mai multe orașe. A întărit fortificațiile țării, refăcându-le și pe cele de la Ierihon. La inaugurarea construcțiilor în acest din urmă oraș, i-a
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
dispus construirea la Samaria a unui palat numit „casa de fildeș” și a înființat mai multe orașe. A întărit fortificațiile țării, refăcându-le și pe cele de la Ierihon. La inaugurarea construcțiilor în acest din urmă oraș, i-a sacrificat, potrivit Bibliei, după obiceiurile canaanene-feniciene, pe primul său născut Aviram și pe fiul său Seguv. Aceasta deoarece, influențat de regina Izabela, a dat întâietate cultului politeist al zeilor cananeni-fenicieni Baal și Iștar (Aștoret sau Astarte) și a înălțat la Samaria un templu
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
fost aruncat de Ahab în închisoare („până când mă voi întoarce în pace”, cum a spus Ahab). Este menționat și un "profet anonim", care l-a sfătuit pe Ahab în primul război victorios împotriva invadatorului Ben Hadad. În timpul lui Ahab, după Biblie, ar fi avut loc trei războaie cu regatul sirian Aram Damasc din nord-est. Potrivit "Cărții regilor" din Vechiul Testament, Ahab a fost confruntat cu o invazie militară siriană în care regele sirian "ben Hadad" a ajuns să asedieze capitala israelită Samaria
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
846 î.Hr. să fie nevoit să se confrunte cu coaliții asemănătoare. Se consideră că bătălia de la Karkar și cele ulterioare au amânat cu aproape un veac și jumătate cucerirea regiunii de către asirieni. Peersistă dificultățile în datarea ordinii evenimentelor descrise de Biblie și de inscripția de pe monolitul de la Kurkh. Narațiunea biblică se concentrează pe conflictul religios dintre Ahab si profetul Ilie și, din acest motiv, deși lungă, întinsă pe șase capitole din "Cartea I a Regilor", face abstracție de diverse fapte istorice
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
ale regelui cu nobili din alte țări, având drept rezultat introducerea în acele ținuturi a modelului parizian. Capela personală a lui Ludovic, "Sainte-Chapelle" din Paris, a fost copiată de mai multe ori de urmașii săi. Probabil Ludovic a ordonat producerea Bibliei Morgane, o capodoperă a picturii medievale. Sfântul Ludovic a domnit în timpul unui „secol de aur”, în care regatul Franței și-a atins apogeul în Europa, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Regele Franței era considerat "primus inter
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a întâmplat implicându-l pe celălalt fiu a lui Ibrahim(Avraam), Ismail (Ismael), și a avut loc în deșertul din Mina. Există o controversă între oamenii de știință legată de pozitia geografica a Muntelui Moriah (unde a avut loc după Biblie întâmplarea "sacrificiului lui Isaac" ), cea a Muntelui Templului și piatra unde Iacov a visat îngerii urcând și coborând pe o scară către cer dar pentru evreii ortodocși nu există îndoieli că toate aceste evenimente s-ar fi petrecut în acest
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42 de rânduri" tipărită în jurul anului 1455 de Gutenberg, fiind considerată prima carte tipărită cu litere mobile din Europa. S-au păstrat doar patru exemplare complete (cu 1.282 pagini). Unul din exemplare este păstrat la Göttingen și poate
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
pământul înaintea potopului lui Noe. Neabordarea problemei Atlantidei în evul mediu a fost explicată ca datorându-se influenței lui Aristotel asupra învățaților perioadei, și mai ales influenței bisericii catolice, care vedea Atlantida ca pe o erezie, pe motiv că în Biblie nu apărea nimic legat de ea. În 1582 Loys le Roy scrie în prefața unei traduceri a dialogului Timaios că pune relatarea lui Platon pe seama dorinței acestuia de a arăta vechimea lumii și de a-și glorifica patria. Romanul din
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
, Azayel sau Azazyel ("Puternicul lui Dumnezeu") este o divinitate demonică din mitologia biblică, la origine probabil zeu al deșertului; e prezent în Biblia canonică și în unele apocrife (Cartea lui Enoh), fie ca înger damnat, fie ca efect impersonal al propriei sale lucrări primejdioase. Ca demon al deșertului sau divinitate negativă, rivală a lui Yahweh: "Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
făcut unele modificări pentru a îmbunătăți calitatea exprimării sau pentru continuitate narativă a filmului. Unele dintre aceste abateri se bazează pe unele tradiții extra-biblice (de exemplu pe o tradiție care spune că Iisus a fost vizitat de trei "regi", în timp ce Biblia îi numește "magi" sau "astrologi" dar nu precizează exact câți au fost): Fraza pe care în film Isus i-o spune lui Iuda, „Deschide-ți inima, nu mintea” nu apare în Biblie.
Isus din Nazaret (film) () [Corola-website/Science/309585_a_310914]
-
Iisus a fost vizitat de trei "regi", în timp ce Biblia îi numește "magi" sau "astrologi" dar nu precizează exact câți au fost): Fraza pe care în film Isus i-o spune lui Iuda, „Deschide-ți inima, nu mintea” nu apare în Biblie.
Isus din Nazaret (film) () [Corola-website/Science/309585_a_310914]
-
tatăl său a fost foarte important pentru ea, deoarece el a fost singurul care a încercat să o facă să gândească logic. Din familia Joplin, membră a Bisericii lui Hristos, o mișcare religioasă ale cărei baze sunt susținute doar de către Biblie, făceau parte și Laura Lee și Michael Ross, cei doi frați mai tineri ai lui Janis. Părinții săi au remarcat încă din copilărie că Janis cerea mult mai multă atenție decât ceilalți doi copii ai lor, Dorothy declarând presei „ea
Janis Joplin () [Corola-website/Science/309622_a_310951]
-
din apus, "Tzitzimimii", care vor ucide și devora întreaga omenire. Din aceste mituri rezultă două concepții fundamentale: Ca "religii Abrahamice" - Iudaismul, Creștinismul și Islamismul - sunt considerate în literatura teologică acele religii monoteistice care își au rădăcinile în prima parte a Bibliei ebraice, sau Tora. Noțiunea se bazează în special pe tradiționalul legământ dintre Dumnezeu (în scrierea ebraică, care nu are litere pentru vocale, desenat cu literele JHVH - pronunțat Jahveh) și Abraham, părintele poporului Israel (Geneza 12, 1-3), în care atât creștinii
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
arbore sfânt pentru că, în mitul fundației, Romulus și Remus au fost alăptați de lupoaică sub un smochin. În cartea genezei (3:7), după căderea în păcat Adam și Eva își acoperă goliciunea cu frunze de smochin. Smochinul este amintit în Biblie și în Noul Testament, în evanghelii, cât și în Vechiul Testament, mai ales în Cântarea Cântărilor („Se pârguiesc florile în rodieri și roadele în smochini”). Unul din capitolele Coranului este numit după smochin iar fructele sunt, de asemenea, menționate de nenumărate ori
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
unui neam". În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Paști" provine în limba română din forma bizantino-latină "Pastihae" a cuvântului de origine ebraică "Pasah" („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Termenul ebraic de "Paști" a trecut prin forma lui aramaică
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
în Pesah este marcată printr-o cină rituală, cina pascală numită Seder (in ebraică - „ordine”) cu un tipic deosebit, cu prilejul căreia comesenii citesc cartea Hagadá centrată pe dezbaterea semnificației ieșirii evreilor din robia egipteană, așa cum este ea relatată în Biblie. Această cină rituală a fost la vremea ei sărbătorită și de Isus, apostoli și primii creștini. Etimologie Tradiții de Paște Culinar
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
ci și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de "Biblia Rakocziana". De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare ("„népiskola”"), după ce soția lui, Zsuzsanna Lórántffy a înființat prima școală românească (medie) la Făgăraș (în 1657). A fost descendent al
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]