7,915 matches
-
n-am știut ce și cît să luăm de la modelele occidentale. Se rezumă, se decupează 10 fraze, se colajează cu 5 referințe critice și se vîră elevului chifteaua-n gît, să ajungă fuga la desert: televizorul. Doar n-o să citească bietul copil în întregime Amintiri din copilărie, Alexandru Lăpușneanu, Baltagul, că nu-i vreme de trăit într-o bibliotecă. Măcar cititori de librărie or mai fi? Sau au dispărut și ei, cum a dispărut ceasul pe care-l întorceam serile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un timp, necesar formelor care se cereau în urma accidentului, acceleratul își continuă drumul, lăsând victimele mutilate - autoritățile avizate urmând să se pronunțe în urma unei anchete care a constatat nefuncționarea corectă a barierei de oprire a trenului, scoțând din culpă pe bietul cantonier care a tras o spaimă grozavă și s-a ales cu unele măsuri disciplinare. Iată, deci, că acest tragic eveniment s-a întâmplat pe fondul unor oboseli acumulate de gospodarul respectiv, un om extrem de harnic, care alerga surmenat zi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și mai puțin bune, mergem atât cât ne va fi îngăduit”. Sau: „în bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își exercită măiestria cântecului său. Oare e aceeași care a prevestit moartea lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de sus”. (p. 79) De altfel, personalitatea concitadinului nostru stabilit la Paris este un laitmotiv al cărții care începe cu dedicația: „închin acest volum admirabilului prieten și om
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pârâiaș bicisnic, care uneori vara nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care îi apăru bietei mame acoperită de o peliculă transparentă de nefiresc. - Deocamdată e în salon, dar s-ar putea din clipă în clipă să o ducă în sala de nașteri. Nu-mi pot stăpâni emoțiile... La prima naștere se întâmplă atâtea!... Olga transferă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu se găsise nimeni să-i spună cum se derulase evenimentul aducerii pe lume a nepotului său, să o liniștească pe biata mamă. Aceasta bănuia că totul se terminase cu bine dar, ca orice mamă, mai purta încă îngrijorări ce veneau și din alte sfere ale existenței ei pe pământ. Olga ieși să o liniștească: - Gata, tanti Clemansa! Ina e mamă, dumneavoastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu știa ce fericire venise pe capul ei, de parcă n-ar fi fost o biată asistentă medicală, ci o prințesă din suita reginei Marii Britanii. Comanda se perfectă, stabilindu-se prima probă peste o săptămână. Vă mai așteptăm la noi și cu prietenele dumneavoastră. E bine să știți că magazinul nostru e magazinul dumneavoastră! Salutând politicos
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lucrează la demolarea ființei mele. În asemenea momente, când mi-e cuprinsă întreaga ființă, suflet și trup, nu mai sunt în stare să stabilesc unde mă aflu. Nu mi e teamă de ceea ce se va întâmpla cu mine, ci de bieții mei copii pe care îi iubesc nespus, ca o mamă nebună, neavând altă bucurie decât aceste două ființe neștiutoare și nevinovate. Scriindu-ți toate acestea, am senzația că mă despovărez, fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nou să apese pedalele. Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care se auzeau de câte ori acceleram. Când plângea, când scheuna, când fornăia. Când am ajuns la apartamentul Mirandei, bietul animal era aproape isteric. Am Încercat să-l liniștesc, dar Înțelegea probabil că nu sunt Întru totul sinceră, și-apoi, nici nu aveam vreo mână liberă cu care să-l mângâi. Deci, de asta studiasem și analizasem cărți, piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda trăgea atât de des la Ritz, Încât Întreg personalul hotelului cunoștea numele ei și al fetițelor. Da, Monsieur Renaud, și știu că și ea e Încântată să stea acolo, am mințit la rândul meu. Oricât de mult se străduia bietul recepționer să-i facă pe plac, Miranda Îi găsea mereu nod În papură. Dar, spre meritul lui, recepționerul nu Înceta nicicum să se străduiască din răsputeri să-i facă pe plac și nici nu Înceta să mintă cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Lex și am analizat coada. Dacă erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla În majoritatea zilelor, coada de azi era formată din mai bine de douăzeci de bieți oameni ai muncii, care așteptau chinuiți să-și cumpere doza necesară și scumpă de cofeină, și am fost nevoită să le-o iau Înainte. Nu era ceva care să-mi facă cine știe ce plăcere, dar Miranda nu părea să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă numeroasele titluri și subtitluri și m‑am străduit să Înțeleg ceva din toate astea. Prezentări de modă: Pe timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sac cu vată ce mi se așază pe corp și mă Împinge În jos. Visez toată noaptea numai trupuri goale, ca În pătimirile Sfântului Anton. Azi m-am uitat la toate colegele din grupă cu mare atenție. Toate sunt niște biete ființe docile ce așteaptă un soț norocos prin care să rămână În capitală; ele nu Înțeleg sfânta gratuitate a spiritului și a amorului. N-ar putea să iubească pe cineva dezinteresat, pentru că acesta ar merita În sine, având o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâlnirea aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult această tăcere, decât divulgarea unui refuz, dureros pentru mine și delicat pentru el? Crezi că va mai evoca acel moment? Și dacă el tace, eu ce să fac? Crezi că aș putea eu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o Înghețată; „Mai vreau una“; o privesc cu maliție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dragul meu, roagă-te Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o pe biata fetiță naivă și Îndrăgostită. Zuluf 19 septembrie 1963 Dragul meu, Era o fetiță cuminte, care venea seara devreme acasă și care avusese câteva mici aventuri romantice și languroase pe bănci de parcuri și la filme cu dragoste; În ea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte mulți profesori. G.M., conducătorul cercului, Îmi spune Înainte de a citi să mai Îndulcesc tonul polemic. Îi e teamă c-am să deranjez orgoliile unora. Nu Îndulcesc nimic. După lectură, decanul mă Întreabă cine este criticul care a rămas un „biet gherist“? Îi răspund scurt: „Dumneavoastră!“. „Îmi pare bine că ai această sinceritate pe care alții n-o au!“ Îl deranjasem și pe Matei C., căruia-i arăt că a luat toate ideile despre titan și geniu din D. Popovici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multă grijă pe foaia liniată a caietului nu intra deloc În rezonanță cu fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise - este o biată mistificare, o Îndepărtare nejustificată de sentimentul plenar al existenței. Mai ales, mă umilea neputința resimțită dureros de a exprima ceea ce simțeam. Am bănuit instinctiv capcana textului scris și m-am speriat. Cu toate acestea, profesorul nostru mi-a dat notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea. Prea mă arde ceea ce e de scris. Prea mă arde... 3 octombrie 1964 Tăceri de dincolo de stele, rotinde stane-ale durerii, oare voi sunteți doar o mască a zbuciumului de materii? Publicitate... iar publicitate... Femei frumoase... umeri goi și albi... Bietul poet... el spune atât de firesc: „Mi-ar plăcea o asemenea femeie“; dar se Întoarce, tot atât de firesc, la cunoscuta lui bătrână, puțin strâmbă și puțin filosoafă... 11 octombrie 1964 (duminică) Oare nu există pe lumea asta liniște? Oare pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui a fi. Mai bine să fiu un egoist feroce, un dur, un bădăran, decât să ajung jucăria unei frivole. A trece netulburat pe lângă dulcile ademeniri ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, dar simt că nu am voie să mă las târât În capcană; „Muntele este cel mai frumos lucru ce-l am eu, nu am nevoie de nimeni, vreau să rămân singură, nu te mai iubesc, ești și tu un biet om ca ceilalți, chiar dacă poți fi un geniu!“. Izbucnesc În hohote de râs, dar văd că acestea o Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În el cu toată ființa mea. În sfârșit, clipa de aur a singurătății! În jurul meu, până departe, se Întindea doar pătura protectoare a apei, nici o voce de om, doar vântul și albastrul Înălțimilor. Cu câtă râvnă mi-am construit o biată colibă, cu câtă râvnă am aprins prima văpaie a focului... Aveam și-un munte pe insula mea. Mic, dar muntele meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]