7,814 matches
-
cutare, cutare. De multe ori, io am luat bătaie pentru că erau unii bătrâni care nu puteau să facă norma, și sunt martori că zâceam: „Eu n-am făcut norma!”. Și rămâneam eu și luam bătaie În poartă. Că băteau pe bieții oameni bătrâni fără motiv, doar că n-a făcut norma... Da’ dacă nu putea să o facă? Nu puteau! Uite, cum sunt eu acuma. Io nu mai pot să fac ce-am făcut... (râde - n.n.) Tot un brigadier ar fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
agricole (Ed. Politică); Teorie și metodă în educația materialist-știin țifică (Ed. Politică); O sută de ani de poezie cubaneză. Selecție, tălmăcire și prefață de Darie Novăceanu (Ed. Minerva) ș.a.m.d. Nu prea aveau ce să ci tească pe atunci bieții noștri concetățeni! În aceste 40 notă asupra ediției (2014) condiții primul volum din Bucureștii de altădată a apărut în același an în două ediții, fiecare de câte 60 000 de exemplare, tiraj de neimaginat astăzi. * În vederea apariției acestei reeditări la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
niște țigănuși sau alți derbedei din pleava bucureștiul în 1871 151 296. Ilie Benescu, cu studii teologice la Atena, a fost profesor de limba elină la Liceul Sf. Sava; moare în 1901. mahalalelor care intrau prin curți pentru ca să fure. Apoi biata datină a devenit o meserie pentru exploatatorii perverși. Oarecari țigani profesioniști formau cete de copii pe care îi încorporau în grupuri, îi învățau câteva cântece de stea și îi urmăreau la distanță. Când copiii ieșeau dintr-o curte, antreprenorul era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a nu fi stâlcit. Dar nu fac prea mulți pași. O ghioagă trimisă ca o praștie de către unul din bătăuși mă lovește în creștetul capului. Pierd cunoștința și cad. Când îmi vin în fire, un ipistat în haine civile, un biet om mărunt, oacheș și slab, se afla lângă mine. Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
provizorii și apoi cele definitive ale secțiilor electorale se formau din rândurile alegătorilor prezenți în dimineața primei zile a scrutinului în localul de vot (Art. 55 și 56 ale legii electorale din 1866). atacară aruncându-i cu ardei în ochi. Bietul popă abia putu să scape de o zdravănă păruială, trecând Dâmbovița cu picioarele. Eu, fiind invalid, n-am putut participa la luptele din ziua aceea. Eram internat în Institutul Heliade și directorul, Ștefan Velescu, care avea răspunderea, m-a împiedecat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar și el, își depusese tot ce agonisise la banca lui... și când acesta dădu faliment, I.D. Ionescu îl luă în primire cu versurile satirice următoare: Cu gologanul un biet birtaș Abia-și făcuse capitălaș, Dar Dedu Christea compatriot Capitălașul i-l păpă tot.“26 (Id., ibid., an. XXXIV, nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) ** Războiul a dat repede o nouă viață Bucureștilor. Viața politică a încetat cu totul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sufletește, aparent, ceva mai mult: bucuria de a avea un copil bun la învățătură, mîndria că fiul lor a ajuns „universitar” și că scrie la o gazetă. Dar astea au fost, chiar pentru mine, inconsistente și presărate cu destule decepții. Bieții părinți n-aveau cum să știe că premiantul lor e un „copil” obosit, că alții - leneși, obraznici, lingușitori - au ajuns mai repede la „strugurele vieții”, și nici nu bănuiau cît de scăzută e valoarea titlului de „intelectual” într-o lume
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i împiedică să umple șapte-opt pagini în fiecare zi. Chiar dacă s au certat cu nevestele, chiar dacă afară-i cald și bine sau dacă bate vîntul și viscolește, productivitatea lor e constantă. Dispoziția și, odată cu ea, randamentul meu variază. Sînt un biet om sub vreme, un meteosensibil, cum se zice mai nou, iar uneori cea mai mică indispoziție devine un obstacol de netrecut. Așa se face că, în timp ce eu dau tîrcoale unui început ori mă perpelesc din cauza unei fraze nereușite, confratele meu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din care rețin: „Două sînt funestele greșeli de care îl acuz. Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
versat într-ale ipocriziei ca să procedezi așa: G. i-a lingușit în chip jenant pe cei ce compun biroul organizației de partid, „un loc în care - a zis - am găsit răspuns nedumeririlor mele”! Preoți să fi fost, iar el un biet enoriaș din cartier, și tot ar fi părut exagerată o asemenea smerenie. Apoi, cînd s-a trecut la propuneri pentru viitorul birou, s-a ridicat și l-a propus pe Gheorghe Baltă, cel care cu doar cîteva zile înainte îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acești mondeni care sînt criticii de artă nu intuiesc măsura rezistenței celor ce-i ascultă. Vorbesc pînă ce acestora le trece os prin os și le zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela sau aceea traversează o perioadă nefastă. „Bietul Cutare”, „biata Cutare” au aproape întotdeauna rolul de a anunța ceva senzațional din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană răutatea, o dovadă e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît altădată, atît sub aspect teoretic, cît și stilistic. S-au înmulțit „căile de acces” către „inima” (esența) operelor. Se pun întrebări mai subtile, se dau explicații mai nuanțate. Deși asemenea aprecieri mă flatează, într-un fel, și pe mine, biet cronicar al unei reviste de provincie, nu pot să fiu integral de acord cu ele, mai ales dacă se trage concluzia unei superiorități a criticilor din promoțiile deceniilor șapte și opt față de cei de dinainte. Mai numeroasă decît odinioară, breasla
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
N-am făcut-o, și atunci, fără pauză, a continuat astfel: „Aș fi putut fi Julien Sorel. Am avut succes la femei, mai mult decît mi-a trebuit. Mi-am dat seama însă că în toate căutam afecțiunea mamei.” Haida-de! Bietul june-prim plin de literatură! Această irepresibilă nevoie de afecțiune l-ar fi apropiat de d-na P., care, înainte de a deveni soția cunoscutului profesor, ar fi fost iubita tatălui său! (Ca să vezi, și ea căuta ce n a avut; se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
slalomul practicat de unii, pentru a reuși În viață... 595 mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu multă plăcere. Bietul Muzeu... fără vigilența Dvs., trece prea repede În posteritate. Nu va putea nimeni face, ceea ce ați făcut. Măcar dacă ar putea păstra. Irimescu (...) ajută acolo unde poate și Îl mai privește personal 116... Eu l-am cunoscut foarte bine și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unei lămpi de... provincie! A doua zi, aflând Dl. Ciurea, dă ordin să nu se mai permită răniților să iasă seara din spital, să se Încuie porțile. Între sateliții mei era o mare luptă, ca să nu mă căsătoresc cu Costescu. Bietul Dl. Heul lupta f. mult, În special, spunând că eu aș merita mai mult. Îl punea pe Dl. Ciurea la curent cu tot ce se Întâmplă. Cum Dl. Ciurea mă simpatiza, Îmi trimite vorbă, prin Dl. Heul să nu-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt 139. Așa s-a Întâmplat și cu mine! Tot Dl. Eugen Dimitriu a ridicat vălul de pe munca mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
va tipări Editura sa; dar acum e În refacere și se mută pe str. Nuferilor, astfel că să revin la sfârșitul lui iunie, Începutul lui iulie. Îți mărturisesc Însă, că mi-a cam pierit Încrederea și m-am gândit la biata doamnă Stino, care așteaptă cu nerăbdare prima carte În care regretatul ei soț colaborează cu mine - și atunci mi-a venit În gând că la Iași e o editură, care s-ar chema „Junimea” și aș vrea să iau legătură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prima carte În care regretatul ei soț colaborează cu mine - și atunci mi-a venit În gând că la Iași e o editură, care s-ar chema „Junimea” și aș vrea să iau legătură cu ea; poate că În Moldova bietul Dragoslav să fie mai bine cunoscut și prețuit. Nu cunosc Însă precis numele și adresa acestei edituri, nici pe cel care o conduce ca redactor-șef. Iată, deci, rugarea mea: să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dascălu, și nu Diaconu. 910 Dacă e nevoie să intervin pe lângă d. Havriș, să dea pentru Muzeu ce credeți că posedă 518, o fac bucuros, deși, de la o vreme, se complace Întro tăcere, pe care nu mi-o pot explica. Biata doamnă Stino sunt sigur, că va da, după ce se va mai mulcomi suferința, căci, dacă va pleca, așa cum intenționează, la Iași, nu va lua cu dânsa decât unele amintiri. În ceea ce privește adresele scriitorilor prieteni cu Lucreția Andriu, adresați-vă Doamnei Bădilă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior și a murit bietul căpitan. 525 După nume, ar fi vorba de faimosul primar al Rădășenilor, prețuit de Al.I. Cuza și de M. Kogălniceanu. Nu avem Însă certitudinea. 914 În casa lui dădea des concerte cu invitați puțini. Am luat și eu regulat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în cauză. Ulterior, nu se știe din al cărui ordin, conducerea întreprinderii Constructorul a pus amenda de 30.000 de lei cu care fusese ea amendată inițial tot în sarcina contabilului Tofănel Iosif. Iar ca să pună vârf la toate, acest biet salariat, după ce a achitat amenda de 3.000 de lei imputată lui prin poprirea salariului pe câteva luni, a fost concediat în cele din urmă din serviciu, fiind acum în căutarea unei ocupații adecvate stării lui de infirmitate în vreo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
magazinele statului, iar când apare ceva, vai și de statul la rând și de ruptul oaselor, că-ți piere pofta, nu de mâncare, ci de trăit. Ne vine să ne luăm zilele, nemaiputând suporta mizeria și nedreptatea ce domină această biată țară. După sondajele făcute de noi în toate colțurile țării, ne-am convins că situația e aceeași peste tot. Ce se spune pe ici-colo, că nu se găsește la noi, dar să vezi la Alba-Iulia, la Cluj, că acolo nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
merite deosebite față de cauza clasei muncitoare, noi, femeile din acest grup, ne aflam, în județele respective, la cozi după lapte. Pentru cei cca 500 de oameni ce așteptau la cozi s-au adus câte trei-patru sute de litri. Vai de bieții oameni tineri, bătrâni, femei, copii, unii însoțiți de obișnuitele scăunele ce așteptau la rând! Foamea și dorul de lapte îi făcea să uite că sunt oameni, se împingeau, se îmbrânceau mai rău ca animalele! Mulți i-au trântit la pământ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
armata pe care vă bizuiți este formată din fiii și nepoții noștri, care știu cum umblăm noi după cele ale mâncării, ca să avem cu ce-i hrăni!... Nu știm dacă rândurile acestea ale noastre sunt în stare să redea durerea bietelor femei din România, dar sperăm că ele vor fi auzite și de doamna Ceaușescu, precum și de întreaga lume, ca să se știe pretutindeni că lucrurile nu stau deloc la noi așa cum le prezintă dl Ceaușescu în pelerinajele lui prin lume, unde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]