7,946 matches
-
cojoace, bondițe, căciuli. Din lînă toarsă femeile, fetele, împleteau broboade, îmbrăcăminte pentru iarnă. Încălțămintea o confecționau din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme și ghete. Din mîncărurile preferate erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
Brînza este o localitate-centru de comună în raionul Cahul, Republica Moldova, cu o suprafață totală de 30,30 km². Se învecinează cu comuna Colibași la nord și comuna Văleni la sud. La vest este scăldată de Prut. Teritoriul comunei este amplasat în
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb ("Morus alba"), soc negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul Brînza a fost atestat documentar în 1630. denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână și o brânzărie. Datorită calității bune, brânza era cumpărată de localnicii din regiune. De aici ar fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica Sf. Arhanghel Mihail din piatră în locul uneia mai vechi din lemn. Satul este menționat în raportul rotmistrului Gripari din octombrie 1811 având
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica Sf. Arhanghel Mihail din piatră în locul uneia mai vechi din lemn. Satul este menționat în raportul rotmistrului Gripari din octombrie 1811 având 28 de suflete de moldoveni. La recensământul din 1817, Brânza făcea parte din oculul Prutului, ținutul Ismail și au fost înregistrați 1 preot, 1 pălămar, 2 văduve, 1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la Brînza ce s-au dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de moldoveni (99 de bărbați și 103 de femei; 202 persoane) și 16 familii de ucraineni (52 de bărbați și 37 de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
202 persoane) și 16 familii de ucraineni (52 de bărbați și 37 de femei; 89 persoane). Ruteni au fost românizați cu desăvârșire, astfel că descendenții lor de astăzi nu vorbeau o altă limbă decât cea română. În același an, în Brânza funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
vite, 445 de vite. În 1890 se deschide o școală mixtă, pentru băieți și fete, în care au predat Antip Bragagiu, Nicolae Nitcu, Gheorghe Chirade, Gheorghe Bostan, Vasile Banu. La primul recensământ care a cuprins tot imperiul țarist din 1897, Brînza avea 1001 de locuitori (518 bărbați și 483 femei). În 1904 țăranii posedau 1250 desetine; au grădini și vii; cai 146, vite mari 202, oi 400; numărul caselor 94; populația 988 persoane. Îndemnați de preotul Ignatie Mocrițchi și și starostele
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
jandarmi. Dicționar statistica al Basarabiei. p. 160-161. La recensământul din 1930 populația satului a fost de 1721 de locuitori, inclusiv 1696 români, 8 ruși și ucraineni, 17 - bulgari, evrei, găgăuzi. În cel de-al doilea deceniu a administrației românești în Brînza funcționau banca populară „Munca”, un atelier de fabricare a cărămizii, 3 băcănii. La 28 iunie 1940 Basarabia este anexată URSS. După anexare sovieticii realizează un recensământ și constată 350 de familii și 1780 de locuitori. În cel de-al Doilea
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
a liceului și a comunei. În 2013 s-a deschis muzeul satului „Casa Mare” (în localul grădiniței). Muzeul „Casa Mare” reprezintă o colecție de lucrări meșteșugărești și obiecte naționale adunate de la bătrânii satului, diverse obiecte de uz casnic. În satul Brînza sunt două clădiri de cult, biserica ortodoxă „Sf.Arhanghel Mihail” și o casă de rugăciuni a baptiștilor.
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
anul 1723 pe regiune de colină cu dealurile Mihăiloaia, Tartaul și Nucilor. Este cunoscut faptul că teritoriul dintre râurile Ialpug și Prut era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
trecut a fost aruncată în aer. Actuala clădire a edificiului a fost construită după anul 1989 din donațiile enoriașilor din sat și din localitățile învecinate. Un rol important în înălțarea clădirii, l-au avut primarii satului Jăvreni dnii Ion Petru Brînză și Constantin Alexei Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu, Efrem Petru Negru, Anton Petru Negru, Iacob Spiridon Chetreanu, frații Iacob și Ion Racu, Panteleimon Dumitru Burdilă, Gheorghe Spiridon Soltan, Alexandru Panfile, Ion Spiridon Brînză, Leonte Andrei Lisnic și alții. Gazeta „Rabocii puti” nr.16 din 21 septembrie 1917 comunica despre includerea localnicilor în vâltoarea evenimentelor istorice: „Țăranii din satul Jăvreni l-au arestat pe ajutorul șefului de sector al poliției, care sosise în sat
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
au interzis să mai vină în sat.” În 1918 după reîntregirea cu țara, țăranii din Jăvreni în scopul îmbunătățirii lucrărilor agricole, au fondat în 1921 cooperativa agricolă „Unirea”. Printre fondatorii acestei unități agricole erau Ștefan Vasile Carp, Vasile Carp, Petrea Brânză, Toma Sultan, Gheorghe Săcară și alții. La cooperativa agricolă „Unirea” au aderat 61 de gospodari. Suma capitalului subscris a unității la constituire era de 28000 lei. În fondul arhivistic „Casa Noastră” depozitat la Arhiva Națională a RM se păstrează documentele
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
parte din „culaci” i-au deportat în Siberia. În perioada 1941, 1944-1949 din sat au fost deportați copiii primei învățătoare din sat Parascovia Teodor Moraru-Valeriu, Maria, Nicolae; familia lui Ștefan Vasile Carp, Sofia Ștefan Ciubotaru, Procopie Pavel Burdilă, Sava Gheorghe Brânză și alții. Foamea organizată de autoritățile sovietice în 1946-1947 a făcut o sumedenie de morminte și în cimitirul satului Jăvreni. Cazuri de canibalism, ca în alte sate și orașe din RSSM în trista perioadă n-au fost atestate. Flăcările războiului
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
primară, generală și nu în ultimul rînd liceul, care și-a căpătat statutul în anul 1998. Liceul teoretic „Vasile Alecsandri” are un număr de 450 elevi, aici făcîndu-și studiile nu doar copiii din sat, ci și cei din satele vecine Brînza, Vadul-lui-Isac. Unii profesori au înființat diferite cercuri de artă, așa ca: școala muzicală, unde elevii pot învăța pianul, vioara, acordeonul etc.; școala de pictură; școala de dans „Doina Prutului”; școala de limbi străine (engleza și franceza). Satul dispune și de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
șeptelului de animale a satului. Pe al doilea loc se situează bovinele cu aproximativ 30% din totalul șeptelului și apoi porcinele cu aproximativ 20% din total. Ovinele și caprinele reprezintă o sursă sigură în asigurarea populației cu carne, lînă și brînză. Se cresc specii cum sînt: țigaia, țurcana. Bovinele se cresc mai mult pentru lapte, iar porcinele pentru carne și grăsime. Numărul de animale la 1 hectar de pășune este de aproximativ 2 capete. Pe timpul colhozului în Colibași exista una dintre
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
1 mln de ruble. În prezent nu ne mai putem mîndri cu toate acestea, deoarece nu mai există nimic din ceia ce a fost cîndva. La ora actuală mai sînt cîteva stîni de creștere a oilor, unde ciobenii prepară renumita brînză de oaie din regiunea de sud. Din păcate, în sat nu există centre de prelucrare a laptelui, însă există centre de colectare, care reprezintă o sursă de venit pentru populație. Pe lîngă creșterea ovinelor, caprinelor, porcinelor și bovinelor localnicii mai
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
sate din Republica Moldova. El este situat la intersecția unor șosele naționale. Cei 10 km de șosea îi coferă un aspect urban. Șoseaua care trece prin sat este una națională, făcînd legătura între centrul raional orașul Cahul și cu satele vecine (Brînza, Vadul-lui-Isac). Tot această șosea este cea care leagă satul cu orașul Galați (România). Datorită finisării in luna august 2008, a lucrărilor de construcției căii ferate Cahul - Giurgiulești, satul Colibași in prezent dispune de cale ferată. La moment are loc gazificarea
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
multe studii și mărturii relevă că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice revenite în teritoriu la 1944. Astfel, se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grîu, semințe de floarea-soarelui, fîn, carne, ouă, brînză, lînă, etc. Normele impuse de către regimul bolșevic erau următoarele: gospodăriile țărănești care stăpîneau pînă la 2 hectare trebuiau să livreze statului 90 kg de cereale, cele care dispuneau de 2-5 hectare-140 kg, cele care posedau 5-10 ha-190 kg, cele cu
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
În același timp, gospodăriile țărănești erau obligate să dea statului bolșevic, la fiecare hectar: 10 kg semințe de floarea-soarelui, 10 kg de cartofi, 4 kg fîn, pînă la 10 kg carne, pînă la 10 kg lapte, 50 ouă, 250 gr. brînză de la fiecare oaie producătoare, cîte 250 gr lînă de la fiecare oaie și cîte 50 gr. de la fiecare capră. Totodată, statul sovietic achiziționa struguri, legume și fructe. La acestea se mai adaugă impozitul pe imobil. În cazul că gospodăria nu achita
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
erau: tocana de urzici, borșul verde, zeama din carne de miel, cașul ș.a. Vara și toamna țăranii se alimentau, în special, cu legume proaspete și produse lactate. Pentru iarnă și primăvară făceau rezerve de cartofi, morcovi, leguminoase, ceapă, diverse murături, brînză de oi, slănină. În perioada lucrărilor pămîntului, țăranii mîncau direct în cîmp, luînd cu sine la deal pîine, brînză, slănină, ceapă, carne și chiar mîncare caldă. Întorcîndu-se seara mîncau de asemenea bucate calde: mămăligă, borș, supă, diverse bucate din cartofi
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în special, cu legume proaspete și produse lactate. Pentru iarnă și primăvară făceau rezerve de cartofi, morcovi, leguminoase, ceapă, diverse murături, brînză de oi, slănină. În perioada lucrărilor pămîntului, țăranii mîncau direct în cîmp, luînd cu sine la deal pîine, brînză, slănină, ceapă, carne și chiar mîncare caldă. Întorcîndu-se seara mîncau de asemenea bucate calde: mămăligă, borș, supă, diverse bucate din cartofi, carne, paste făinoase de casă (tocmagi), legume murate, lactate. Caracterul alimentației era influențat și de interdicțiile religioase. Din această
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
untură), serbușcă (din zer de oaie), fasole făcăluite, cartofi înăbușiți, varză scăzută (varză înăbușită cu carne), tocană de urzici, cartofi copți, mămăligă, mălai, nălăvancă și multe altele. La felul doi serveau: balabuște cu usturoi și învîrtită. Învîrtita se prepara cu brînză, varză sau bostan. Se mai cocea învîrtită cu ceapă, mărar, nucă cu zahăr, cartofi și diferite dulcețuri. În ceea ce privește alimentația de astăzi, putem spune că această a evoluat într-o măsură foarte mică. Cele mai gustoase bucate se prepară cu ocazia
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
importantă a pieței de produse tartinabile. Margarina tartinabilă de generație nouă este un produs destinat în special prepararii sandwich-urilor și tartinelor. De asemenea, cu ajutorul ei, pot fi preparate mâncăruri pe bază de legume (coapte, preparate în aburi, gratinate), paste și brânză. Datorită profilului nutrițional, margarina tartinabilă este recomandată pentru consum zilnic, așa că poate fi folosită pentru o mare varietate de preparate. Margarina de gătit are un profil nutrițional similar cu al untului și, în consecință, poate fi folosită pentru pregătirea prăjiturilor-
Margarină () [Corola-website/Science/304779_a_306108]