13,186 matches
-
Suntem oameni buni, i-am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și și-a ridicat bărbia. - Sunt Aronne, din tribul lui Levi, primul născut al lui Hiyya, rabin la fel ca el, ca bunicul meu, ca tatăl bunicului meu, și tot așa până-n negura veacurilor. L-am lămurit cine mă trimitea și, odată primiți în casa lui, i-am înmânat scrisoarea menită tatălui său. A citit cu atenție, dar încă neîncrezător. Doar după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și și-a ridicat bărbia. - Sunt Aronne, din tribul lui Levi, primul născut al lui Hiyya, rabin la fel ca el, ca bunicul meu, ca tatăl bunicului meu, și tot așa până-n negura veacurilor. L-am lămurit cine mă trimitea și, odată primiți în casa lui, i-am înmânat scrisoarea menită tatălui său. A citit cu atenție, dar încă neîncrezător. Doar după ce am spus în ebraică scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau în vânt. Rachti, aruncând ghindă și vâsc în groapă, a rostit: - Orice copac, dacă fulgerul, vijelia sau omul nu-l doboară la pământ, crește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un bun conducător. Stiliano era martor. Am confirmat, și Ariald a fost ales. În aceeași zi s-a mutat la curte, cu soția și cei doi băieți, în timp ce Rotari i-a luat casa în primire, luând cu sine toate lucrurile bunicului. A venit cu el și Hermelinda, care avea grijă de skala fratelui ei, cupa decupată din țeasta celui mai valoros vrăjmaș ucis. Eu am redactat hârtiile prin care sclavii și bunurile lui Faroald treceau în posesia lui Rotari. Prin voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi fost răcită sau ar fi plâns. Mai exist și eu, și vreau să dorm. — J-J-Jură, insista Kevin. — Șșș. — J-jură că nu mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot - toți murim, din păcate, așa ca bunicul, ca unchiul Remo... Dar Îți jur că n-am să mor până când nu vei fi mare, e bine? Kevin nu răspunse. Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul gurii, nările, pleoapele, genele. Emma se Întrebă despre care familie vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și de fapt are nasul foarte lung. Tatăl meu are un caracter simpatic, e vesel și ne face Întotdeauna să râdem și nu are defecte, doar unul. E bătrân și uneori când ne jucăm pe plajă lumea crede că e bunicul meu. Eu i-am spus că e bătrân. Tata spune că e o boală de care nu te vindeci. Mama zice că nu e adevărat, pentru că la cinzeci de ani e ca Ricciard Ghir și nu e bătrân. Dar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a fost, știu eu, medic sau avocat? Nicidecum, era un simplu muncitor la căile ferate. Eram foarte săraci. Zero rămase uimit de convingerea cu care vorbea tatăl său, de sinceritatea Înflăcărată a vocii sale. Dacă n-ar fi știut că bunicul Fioravanti - care Încă se afla În bună stare - fusese un economist foarte respectat, l-ar fi crezut și el când spunea că fusese un simplu muncitor la căile ferate. Dar În clipa aceea Elio Însuși era convins că este fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că are un loc de muncă, se grăbi să explice Kevin, d-d-dar bunica spune că e plătit mai slab decât dacă ar mătura scările, după toți banii pe care i-a cheltuit c-c-ca s-o trimită la studii, tot degeaba, bunicii Îi e ru-ru-rușine că cei de la bancă o sună ca s-o anunțe că are contul În roșu. D-dar nu e v-vina mamei - adăugă repede, temându-se ca nu cumva s-o fi pus Într-o lumină negativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale. GINECOLOGIE. Boli venerice? Cistită? Cancer? SIDA? Villa Stuart. Aris Începu să se Îngrijoreze. La urma urmelor, Villa Stuart era clinica membrilor familiei Fioravanti. Acolo se operase bunicul de prostată, iar tata Își făcuse o biopsie atunci când fusese suspect de cancer la stomac. Ar fi vrut să-i ceară niște lămuriri - dar Maja intra deja În clădire, urmându-l pe agentul imobiliar. De altfel, ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picior În groapă. Legea oamenilor nu e legea lui Dumnezeu. E ca o pânză de păianjen: se prind În ea muștele, dar bondarii o rup. Și astfel, bucătăria fusese mutată, iar Kevin avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiilor lor, între care unul, mai lunatic, tot Ioniță, ridicase o biserică în Coteni, după ce satul primise numele de Comoșteni, prin dania Nălbicăi, pe la 1520, zugrăvind el însuși pe toți pereții chipul lui Pampu, așa cum i-l descriseseră tatăl și bunicul său și ați oameni care îl prinseseră în viață. Și pe urmă, acest Ioniță, zis Zugravu, a avut o fiică, Maria lui Ioniță, care a avut trei fii și fiecare a avut alți fii, care au murit la casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era istoric, așa cum nu erau aproape jumătate dintre angajații secției de istorie a Academiei, ci terminase Dreptul, la o particulară, în condiții destul de lejere, prin 1997, și imediat se ivise locul ăsta bun, unde îl luase un prieten de familie. Bunicul lui Andrei Ionescu fusese activist cu funcție mare, pe vremea lui Ceaușescu, iar Zogru îl cunoscuse. Mai mult, bătrânul Ionescu fusese unul dintre puținii demnitari în care putuse să se strecoare. Perioada aceea a fost cea mai grea pentru Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deși a mai avut câteva întâmplări similare. Pe unul l-a făcut să se trezească în miezul nopții și să se arunce pe geam și, deși n-a murit, măcar a devenit mai slab și chiar manevrabil. Or, Mitică Ionescu, bunicul lui Andrei, a fost o adevărată mană cerească. L-a cunoscut în 1981, când începuse cea mai cumplită perioadă a dictaturii lui Ceaușescu. Domneau foametea, mizeria, ura și suferința. Știa că e în el sângele lui Ioniță Bubosu și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Gică și ultimul urmaș masculin al lui Iscru plecase la București, unde ridicase blocuri, muncind până la epuizare ca să-și facă lui însuși o casă, iar când o terminase, murise călcat de tramvaiul 14. Giulia trăia în casa pe care bunicul ei o ridicase în anul 1968, în strada Gelu Căpitanul. Era o casă cu doar trei camere, cu verandă mică, sprijinită într-un singur stâlp de ciment și cu boltă de viță-de-vie. Acolo copilărise mama ei și își trăise visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unui țel pe care îl alegeau cu grijă: Bubosu voia să ajungă sluga lui Mihnea, adică egal cu Talpă, Măcelaru era devotat stăpânirii, Zugravu voia să lase în urmă o biserică, Gligore spera să ajungă logofăt ca tatăl lui, Mitică, bunicul lui Andrei Ionescu, voia să fie un hoț cumpătat. Mai mult, nici unul nu era rău, ci doar hotărât să trăiască bine, ceea ce constituie chiar o obligație a fiecăruia. Înțelegea, admitea că Ionițoii sunt oameni normali, însă nu putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din creierul lui Victor Ionescu, Zogru a aflat repede că i-l trimisese senatorul Petrică Staicu: Nu e nimic serios, vorbește și tu cu el, promite-i și pe urmă amână-l până renunță. Josh Mollner moștenise o casă de la bunicul său, pe care comuniștii o confiscaseră și o vânduseră. Voia ca acea casă, despre care spunea că este monument istoric, să fie transformată în muzeu: - Nu, domnule, n-o mai vreau, m-am judecat cinșpe ani cu statul român și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
val de apă rece: era casa din Calea Victoriei, în care îl cunoscuse pe Achile Vintilescu. - Ești nepotul lui Achile Vintilescu? - Da, domnule. Zogru îl privea ca pe o minune, trecându-i fulgerător prin minte că poate Josh a moștenit darul bunicului său. Știa că Achile murise în 1992. - Nu știu dacă ai auzi despre mine vreodată. Eu sunt Zogru. - Bineînțeles, domnule, ați fost o legendă a copilăriei mele, de altfel, îmi amintesc și când ați fost la noi. Josh spusese totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știu dacă ai auzi despre mine vreodată. Eu sunt Zogru. - Bineînțeles, domnule, ați fost o legendă a copilăriei mele, de altfel, îmi amintesc și când ați fost la noi. Josh spusese totul dintr-o răsuflare. Toată copilăria crezuse în poveștile bunicului său despre Zogru, iar când venise la ei, în Detroit, un bărbat insignifiant, care vorbea despre sine de parcă ar fi fost altcineva, se distrase de minune, chiar dacă mama lui spunea consternată, în fiecare seară, înainte să-l culce, prietenul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-am să stau câteva secunde afară. Uită-te bine și spune-mi ce vezi. Josh era amuzat, dar dispus să se joace cu individul, mai ales că dorea din tot sufletul să știe că a îndeplinit măcar parțial dorința bunicului său. Zogru s-a strecurat lin și a privit drept în ochii lui Josh și și-a dat seama imediat că nu putea să-l vadă. Tocmai când se întorcea dezamăgit în sângele lui Victor, l-a auzit pe acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Istoria”, sufletul, Zâmbetul trist” Care zboară „Până la soare” Prin „Azurul” inimii mele pentru că: Cerul+ Marea=Raiul ecuația copilăriei mele Contu Sebastian, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala Nr.6 " Nicolae Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ta lege! Și-a plecat regina Toamnă Să își vadă de-al său drum, Iară codrul, peste zile, Gol era, și trist și singur. Molotcă Andreea, clasa a V-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Bunicii Bunicii sunt cei care, Învață pe fiecare Că ei sunt o rară floare, Că vor fi harnici în viață Și vor privi doar în față. Pe bunici să-i prețuiești Că doar o viață trăiești. Și să nu uiți niciodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lege! Și-a plecat regina Toamnă Să își vadă de-al său drum, Iară codrul, peste zile, Gol era, și trist și singur. Molotcă Andreea, clasa a V-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Bunicii Bunicii sunt cei care, Învață pe fiecare Că ei sunt o rară floare, Că vor fi harnici în viață Și vor privi doar în față. Pe bunici să-i prețuiești Că doar o viață trăiești. Și să nu uiți niciodată, Sfaturile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși. Pot merge la mare Unde este cald și soare Sau la munte Unde este-o pajiște cu flori mărunte. Toamna Adierea suflă cald Prin covorul de smarald Și cum a trecut prin el Le-a uscat încă de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n dar Ea are aproape vârsta mea Dar eu mă plimb și-acum cu ea. Cu ele-am plâns, cu ele-am râs Cu ele jocuri îmi făceam. Când somnul dulce mă prindea La piept cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]