8,340 matches
-
făcut în perioada de instrucție... Poate...” Plecați chiar în clipa asta - a ordonat sublocotenentul. Sprijinindu-se de umerii celor doi, Toaibă înainta fără prea mare dificultate. Cu timpul, însă, pe lângă durerea neiertătoare a apărut și oboseala. Când soarele pipăia bolta cerească cu primele raze ale răsăritului, cei trei se odihneau la intrarea pe făgașul gârlei. Era mare pericol. Puteau fi observați de inamicul de pe creastă. Trestie a examinat piciorul lui Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie să rămânem
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești păzit de îngerul ceresc. Și pe alei călăuzit de stele Îmi vei apare-n visurile mele.
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor, văzu niște oameni care se luptau în poienița luminată de razele soarelui. Se ascunse după un stejar uriaș, ce părea că susține întreaga boltă cerească, și privi scena din fața lui. Vreo zece soldați romani încercau să se apere de atacul unor războinici celți, pe ale căror chipuri Valerius citi ura, care făcea ca orice gest al lor să fie fatidic, definitiv. Dincolo de acea ură era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. Nici măcar unui sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi fiindcă nu știi că tămâia și lutul unesc cerul cu pământul. Sunt simbolurile puterii... Nu al celei pe care o vei avea tu, făcută din violență și corupție. Simbolul puterii cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
malul Dunării, la câteva mile de castru, era un mithraeum. Construcția subterană - un templu care celebra nașterea zeului Mithra în adâncul Pământului - îi aștepta pe adepții cultului. Errius se apropie de intrarea templului și aruncă o ultimă privire spre bolta cerească, al cărei stăpân era Mithra, Sol Invictus, soarele ce alungă întunericul din lumea exterioară și din cea dinăuntrul nostru. Își puse o mască asemănătoare cu un cap de corb. Coborî treptele înguste și ajunse în templu. Intră. Încăperea mare, pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la Iași nici o vorbă. Regret!. În vremea când făceam eu gazetărie - din care îmi scriu astăzi cărțile, nu se întâmpla așa ceva. Asemenea manifestări cu cartea dacă s ar fi organizat ar f i fost o mină de aur, o mană cerească pentru noi, ziariștii, m ater iale într-adevăr pentru pagina I, titluri cu majuscule. Haideți în actualitatea majoră, colegi gazetari tineri, pentru că cultura este aurul minții, pe care trebuie să o promovăm indiferent de paginile ziarului. Chi ar p rin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ocur ilor pe câmpul de bătălie la 1877, 1916-1918, 1940 1945 dar și în 1989. Nu lipsesc din enumerare străzile care exprimă bunuri materiale, denumiri luate de la biserici și cimitire, din terminologia militară, chiar de la stele, planete și alte corpuri cerești ori din mitologie (str. Mercur, Muzel or, Venus, Soarelui), denumiri care provin de la anotimpuri ori mo ment e ale zilelor și nopților (str. Primăverii, Amurgului, Zori lor) , după aspecte și stări ale atmosferei (Liniștii, Luminii, Văzd uhului). Toponimia legată de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toată marea distanță dintre noi, datorită expresiei Dv. din scrisoarea plină de duh, pe care v o citez „Mulțumesc din toată ființa mea” pot afirma că suntem ap ropi ați sufletește, ceea ce mă face să cred că există o poruncă cerească să ne apropiem și de Dumnezeu, cu atât mai mult și oamenii între noi. „Iubește, iartă și rabdă” erau cam ultimele cuvinte din scrisoarea de răspuns a lui Ioan C. Enache, adresate consăteanului lui, academicianul, dar în ea v ăd
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
parodia” „Pseudonim”! frumoasă fată Văd că numele mi-l știi; Deci, că vrai, cu mine odată Prin jurnale tu să scrii. De talentul tău amică Nu e chip să mă-ndoiesc; Pana ta e nouă, mică Dar muiată-n dar ceresc. Lanț făcând cu-a noastre gânduri, De știință să-l legăm. Ș-așternându-le în rânduri Lumei pradă să le dăm. De măiastra ta peniță Bucuros gându-mi să leg Dar mai întâi cunoștință Noi să facem, înțeleg. Iar de-ai vrut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
era apă vie, era foc pentru a ne înnoi, pentru a ne înverzi! Așa spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? 47. Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel? 48. Voi fiți dar desăvîrșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrșit. $6 1. Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
precum și noi iertăm greșiților noștri; 13. și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!" 14. Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. 16. Cînd postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorîtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decît hrana, și trupul mai mult decît îmbrăcămintea? 26. Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strîng nimic în grînare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decît ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31. Nu vă îngrijorați dar, zicînd: "Ce vom mînca?" Sau: Ce vom bea?" Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?" 32. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. 33. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mîine; căci ziua de mîine se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
s-au apropiat și I-au zis: "Știi că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?" 34. Și stăpînul s-a mîniat și l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. 35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." $19 1. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2. După El au mers multe gloate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Acolo, Sus? Da, că de bine ce le aranjează a dat seceta peste noi. Soacră-mea e mai falimentară decât ultimele trei guverne de tranziție. Stop! Stop! Stop! Că și sticla are dop. Domnule enoriaș, dumneata ai consumat, conform Registrelor Cerești, câteva milioane de lucși, conform și chitanței scrise manual de însăși mâna ălui de Sus însuși. Administratorul? Caută ceva Mai Sus. Aha. Directorul general! Ași. Ceva mai...departe. Mai departe de București, de Guvern, de Preș... Mai. De Jimbolia și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
serioasă și internațională, cităm, “sufla un vânt cald pe alocuri”. Pe odihnitoarea întindere a fostelor terenuri întovărășite păștea o vacă. Ceva mult mai sus, la primul nivel al înălțimii, câteva grupuri de Candidați întru prășeau cu responsabilitate lanurile de mană cerească care, așa cum reflecta Cuvioșia Sa, Acachie cel Mic, păreau suficient de suficiente întru nutrirea noilor cotingente de enoriași. Nimic, nici măcar un micuț cutremur de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al firmei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând cu vecina de la trei care, cumpărând o pungă cu acest minunat produs câmpenesc, a descoperit între altele și o bancnotă de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dușmanii nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. (Notă. Cetisem recent despre dragostea mistică a lui Chaitanya
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o doream, pe ea o întîlneam în filmul meu de toate zilele. Nu voiam cu nici un preț să dispar, în dragostea ei, înlocuit fiind de o idee, de un mit. Nu voiam să mă consolez, cu o dragoste eternă și cerească; dragostea mea cerea împlinire, viețuire pe pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu are de unde înapoia galbenii și, la 28 martie 1633 (7141), Alexandru Iliaș voievod întărește mănăstirii Sfântul Sava stăpânirea celor cinci fălci de vie. Mă tem că marele vameș ori nu era “priceput” în slujba pe care o avea - mană cerească, nu alta - ori s-a cam “jucat” cu norocul de vreme ce în cei peste șapte ani trecuți de la împrumut nu a reușit să-și achite datoria. Mi se pare mie, ori l-ai ghicit pe marele vameș Manolachi? - l-am întrebat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea el pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]