7,937 matches
-
de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frecventare. Poate de aceea în Ana nu vedem ziduri, suntem chemați să trăim sentimentul înălțării lor. Astăzi, când la noi se vorbește la tot pasul despre teoria realismului moștenită de la André Bazin, dar nu se suflă un cuvânt despre transsubstanțialitatea cinematografului, aceasta ținând de ignorata galerie a metaforelor creștine conturate în paginile intelectualului catolic, Alexa Visarion mi se pare a fi artistul adecvat unui discurs cinematografic care să aibă îndrăzneala de a se elibera, fie și pentru scurt timp, de bagajele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trăim nu sînt "dulci" și-s convins că vor fi din ce în ce mai "amare". Artistul este cel ce bîjbîie mereu cu un pas înaintea celorlalți și, în cazul de față, îndrăznește chiar să facă filme într-o țară cu doar 35 de cinematografe pentru un public ce-i fascinant mai curînd de foiletonul "Telejustiției". Măcar pentru acest curaj vecin cu inconștiența ori nebunia, dincolo de orice eventual reproș ori neajuns ce-l veți remarca, poate, în timpul vizionării ce va urma, mă declar solidar de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
literatura română. Romanele lui Augustin Buzura, ultimele romane ale lui Marin Preda, proza și dramaturgia lui D.R. Popescu, scrierile lui Romulus Guga, ca să citez, pe sărite, doar câteva dintre operele de vârf, sunt toate scenarii virtuale profunde, nu numai necesare cinematografului românesc, dar și apte a sălta din capul locului, ca puncte de plecare, prin operațiunea repertorială, nivelul său de cultură și gradul său de semnificație. Un roman cum este Vocile nopții al lui Augustin Buzura este o operă necesară, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un proces al conștiinței pe care l-aș asemăna cu cel al eroului lui Camil Petrescu. Omul din literatura lui Buzura plătește scump fiecare clipă de viață și acest lucru este dramatic, este prețios, este real. Fiind real este necesar cinematografului, care se hrănește și trebuie să se hrănească din realitatea cea mai profundă și mai încărcată de sevă. Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda poate deveni un scenariu de film important, deși, bineînțeles, niciodată un mare roman nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exista și oameni capabili să transleze aceste cărți în filme. Singura piedică în dezvoltarea pe ecran a literaturii noastre de bună calitate este înțelegerea încă epidermică a raportului pe care literatura îl are cu filmul. Noi credem că a face cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că a face cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Arta înseamnă contactul sensibil al imaginației cu realitatea. Vedeți, noi avem filme normale, filme care circulă, la care vin milioane de spectatori și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noștri de a transpune operele importante. Uneori e o ambiție poate exagerată a scriitorului, de a se vedea translat ca atare, din pagina cărții pe ecran. Nu cred asta. Cred că intră în discuție, în primul rând, cota valorică a cinematografului nostru. Sunt convins că orice scriitor de primă mână, daca i s-ar propune de către Liviu Ciulei un film, după cea mai importantă carte a lui, n-ar avea nici o obiecție. Ceea ce intră în discuție e, deci, valoarea cineastului, maturitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
armă serioasă de naștere a conștiinței, a determinat mereu apariția unei atitudini. Bineînțeles că și câteva dintre filmele românești, nu foarte multe dar foarte profunde, au ținut vie această forță a libertății, acest ideal care nu a putut fi strangulat. Cinematograful ar fi putut face mult dacă el ar fi fost lăsat măcar ca teatrul, adică dacă supravegherea ar fi depins numai de o anumită zonă administrativă. Cum însă și ultimul film era condus de la cabinetul doi, nu se accepta ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
depins numai de o anumită zonă administrativă. Cum însă și ultimul film era condus de la cabinetul doi, nu se accepta ca imaginea filmică să fie investită cu sensuri care ar fi putut renaște și dezvolta conștiința. Nu e vorba că cinematograful nostru a dus lipsă de talente, ci de faptul că el a fost mult mai terorizat decât teatrul de dictatură. Pentru mine, cel mai important ar fi acum să nu se fi murit degeaba, adică să fac cele cinci-șase filme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și câteodată de orgoliul nostru, nemăsuratul nostru orgoliu care trebuie să capete expresie în opera noastră. Vorbind de lipsa noastră de experiență, faptul că ați lucrat în alte țări nu vă sugerează idei pentru un alt stil de lucru în cinematograful nostru? Ceea ce este important de relevat este că experiența mea a fost în primul rând umană. Faptul că am putut să mă întorc de câteva ori în Statele Unite, că am obținut două burse Fulbright, dintre care una în domeniul filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
susținând un curs de regie de film m-a ajutat să lărgesc dialogul pe care mi-l doresc cu lumea și cu omul și, în același timp, să capăt o experiență în nuanțarea acestui dialog. Am putut scăpa de obsesia cinematografului în sine, a cinematografului suficient lui însuși. El este o parte a unui dialog esențial pe care omul delimitat de contextul artei cinematografice poate la un moment dat să-l poarte, nelimitându-se în planul viziunii. Dacă cinematograful se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regie de film m-a ajutat să lărgesc dialogul pe care mi-l doresc cu lumea și cu omul și, în același timp, să capăt o experiență în nuanțarea acestui dialog. Am putut scăpa de obsesia cinematografului în sine, a cinematografului suficient lui însuși. El este o parte a unui dialog esențial pe care omul delimitat de contextul artei cinematografice poate la un moment dat să-l poarte, nelimitându-se în planul viziunii. Dacă cinematograful se oprește numai la expresia cinematografică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de obsesia cinematografului în sine, a cinematografului suficient lui însuși. El este o parte a unui dialog esențial pe care omul delimitat de contextul artei cinematografice poate la un moment dat să-l poarte, nelimitându-se în planul viziunii. Dacă cinematograful se oprește numai la expresia cinematografică și nu este un "tratat" filozofic privind raportul individ-existență nu face altceva decât să copieze perfect capodopera pe care viața o arată. Ceea ce am sesizat în primul rând la cinematografulul american este acel puls
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se află în plină reconstrucție, ci și învățământul nostru superior cinematografic. Ce credeți că e de făcut pentru selecția adevăratelor talente, pentru pregătirea lor? Cred că lucrul cel mai firesc este ca noii profesori de la institut, care sunt valori ale cinematografului nostru, să fie lăsați să greșească. Ei vor învăța drumul nașterii și definirii tinerelor talente odată cu tinerele talente. Trebuie înțeleși atunci când greșesc pentru că există o greșeală care aduce mai mare folos decât o realizare care strangulează. Acești oameni trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a filmului românesc în lume și, în primul rînd, inversarea locului său față de cinematografiile proxime? Fără a-i uita din anii '50-'80 pe Pintilie, Ciulei, Tatos, pe un Alexa Visarion cu cele două titluri citate și pe alți cîțiva, cinematograful românesc ca școală a fost mai degrabă codaș, față de școala cehă sau poloneză, față de multe filmografii din Ungaria sau din fosta URSS. Cum îți explici misterul că, de ani buni, tocmai codașa fostului Est socialist a devenit vedeta zonei, și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fac parte din continuitate. A nega, din punct de vedere creator, înseamnă a continua direcțiile fertile. Dar ruptura este evidentă. O ruptură de mentalitatea dominantă, dar și de structurile construcției filmice moștenite. "Cei buni" erau asimilați de mediocritate, fiindcă, în cinematograful românesc, mediocri tatea era cea care stăpînea, era "la ea acasă". Din cînd în cînd, cei buni, cei talentați, cei autorizați legitim în nașterea și edificarea unei școli proprii de artă erau și ei acceptați, dar numai pentru că "trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
validă. În schimb, noua generație din anii 2000 a venit, pe de o parte, liberă de ce a fost înainte, iar pe de altă parte, cu personalități care s-au format nu imitînd, ci inventînd, avînd curajul propriului destin. Pînă acum, cinematograful românesc n-a avut un destin. A avut filme multe, a avut public, dar și aici era o problemă: nu cumva o mediocritate a publicului a impus o mediocrizare a cinematografiei și filmele mediocre au chemat un public al lor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
același registru, bolile se diversifică, se amplifică și omul cade nu doar victima a acestor manifestări ale naturii, dar devine adeseori promotorul, inventatorul lor. O știre recentă ne anunța de plasarea de către mâini criminale, în plușul scaunelor din săli de cinematograf din Paris, a unor ace de seringă purtătoare ale virusului HIV. Violența umană este atât o caracteristică înnăscută, ținând de condiția ereditară, cât și una învățată, determinată de experiența individului. Așa cum am spus mai sus, adeseori adulții sau copiii care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Jenkins, a sporit în mod simțitor în ultimii ani. Extremiștii politici și criminali, în diverse părți ale lumii, se dedau frecvent la atacuri împotriva călătorilor din aeroporturi și gări, plasează bombe în sediile unor instituții guvernamentale, societăți multinaționale, restaurante, hoteluri, cinematografe și teatre, capturează și deturnează nave și avioane, atacă ambasade, răpesc personalități politice și diplomați. Terorismul a devenit un element al realităților internaționale 5. Violența teroristă și exploatarea efectelor sale sunt rațiunea existenței unor indivizi, ea este o armă deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pictorii, dar cîțiva din ei s-au născut să vorbească și au vorbit exact atunci cînd... n-a trebuit. Scandalos deci. Sublim deci. L-am auzit pe Boușcă, într-un îndepărtat an din cei rușinoși, oprind lumea ce ieșea din cinematograful Victoria și adresîndu-i-se mesianic: Treziți-vă! Era, probabil, o reacție fulgerătoare la vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aparține... eu fiind, la acea vreme, încadrat ca desenator la organ; în grafic se arată, clar maoist, cum un kg de fîn mediocru trage, în taler, la fel cu două kg de paie; e limpede, nu?) Se dă și programul cinematografelor din Iași. Care se numeau, știți doar: Maxim Gorki, Ilie Pintilie, Pușkin. Era, ce-i drept, și Ion Creangă. Buun. Acum, cronica plastică, semnată de Ion Frunzetti. Un Comarnescu, angajat și el în noua bătălie plastică, era parcă, în patetismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă în zori la o cinzeacă multiplicată. La boemăăă, la boemăăă, șansoneta lui Aznavour, cum o fredona "baronul" cu garoafe, nu? Ei bine, singurul insurgent fățiș al perioadei era bizarul Boușcă, pictorul excepțional. Care, în oratoria lui, pe stradă, în cinematografe, în piață, vorbea de sora noastră răpită, Basarabia. Dramatica-i imunitate stătea în chiar schizofrenia atestată de clinica "specializată". Ce lume! Cu humorul său rugos, Alexandru George povestește, în una din paginile... amintiriste (vorba lui Bedros Horasangian), cum prin anii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că-l avem ci o societatea românească aptă de un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste. Dezmățul lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror beznă se puteau foarte bine executa amoruri nepîndite de vigilență milițiană. Firescul concluziei: dacă în inconștient-fericitele sustrageri din hidosul sistem, tinerețea tip 2 Mai își impunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]