9,604 matches
-
deosebită cu această boală a fost în timpul lui Cicero. Mai târziu prin secolele VII și VIII boala este răspândită în rândul populației langobarde (popor germanic din nordul Italiei). Prin secolul IX și XI boala este amintită în Würzburg, Bremen sau colonia de leproși (Leprosorium) din Aachen. Cruciadele fiind considerate ca unul din factorii importanți care au determinat răspândirea bolii în Evul Mediu, boala atinge un apogeu în secolul XIII și dispare la sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând bolnavii cu forma
Lepră () [Corola-website/Science/308944_a_310273]
-
este considerată azi o boală care se poate transmite numai în condiții igienice deficitare, stare de subnutriție care determină o slăbire a sistemului imun. Fenomenul de contaminare era deja cunoscut de la epidemiile de pestă, ceea ce a determinat izolarea leproșilor în colonii, evitându-se contactul cu bolnavii, neținând seama de cei contaminați care erau în perioada de incubație a bolii. Lepra se extinde în zona Caribică și pe continetul american prin colonizarea Americii și comerțul cu sclavi. O extindere mare a bolii
Lepră () [Corola-website/Science/308944_a_310273]
-
, împreună cu West Jersey, a fost o provincie distinctă, separat guvernată a coloniei britanice Province of New Jersey, care a existat concomitent cu West Jersey pentru o perioadă de 28 de ani, între 1674 și 1702. Capitala sa a fost orașul Perth Amboy. Determinarea exactă a unei linii de demarcație între a fost
East Jersey () [Corola-website/Science/308980_a_310309]
-
subiectul unei dispute, care a continuat și după reunirea lor din 1702, dar cele două provincii "vechi" corespondeau grosso-modo cu cele două părți de azi ale statului New Jersey, numite North Jersey, respectiv South Jersey. Cele două părți ale fostei colonii Jersey, West și , au fost influențate diferit de diferite grupuri europene colonizatoare. Astfel, în timp ce partea de vest era sub influența unor grupuri de quakeri, care erau exclusiv de descendență engleză, partea de est era sub influența unor grupuri diverse etnic
East Jersey () [Corola-website/Science/308980_a_310309]
-
proprietari de pământ din partea numită East Jersey erau quakeri, având chiar și un guvernator din rândul lor, Robert Barclay, influența politică exercitată de aceștia nu a fost semnificativă. Chiar atunci când Barclay a încurajat o imigrare semnificativă din insulele britanice către Colonia New Jersey, aceasta a mizat, cu mult succes, mult mai pe scoțieni decât pe prezența coreligionarilor săi. O explicație parțială a acestei politici se datorește și faptului că prietenul lui Barclay, William Penn, creditat cu fondarea Coloniei Pennsylvania, reușise să
East Jersey () [Corola-website/Science/308980_a_310309]
-
insulele britanice către Colonia New Jersey, aceasta a mizat, cu mult succes, mult mai pe scoțieni decât pe prezența coreligionarilor săi. O explicație parțială a acestei politici se datorește și faptului că prietenul lui Barclay, William Penn, creditat cu fondarea Coloniei Pennsylvania, reușise să creeze în urma fondării orașului Philadelphia un puternic centru urban al quakerilor. Frecvente dispute între locuitorii permanenți ai zonei și proprietarii pământurilor, care erau mai ales absenți, au continuat constant până la predarea provinciei a Angliei în anul 1702
East Jersey () [Corola-website/Science/308980_a_310309]
-
în perioada arhaică și s-a dezvoltat în Peloponez și în sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprimă robustețete, prin forme puternice, profile și decorații sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, în ordine cronologică apărut în perioada arhaică dezvoltându-se în coloniile din Asia Mică și în insulele din Marea Egee. Față de doric, ionicul este mai bogat decorat și are proporții mai elegante. Ordinul corintian apare la sfârșitul perioadei clasice, în Asia Mică, și este caracterizat ca fiind o expresie a bogăției decorative
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Vasele Dypilon”, „Vasul François”, „Amfora lui Exekias”, „Craterul de la Luvru”, „Craterul din Orvieto” etc. . Între secolele al VII-lea și al VI-lea î. Hr. pe țărmul Mării Negre se întâlneau coloni grecești cum ar fi Histria, Tomis, Callatis. Prin prezența acestor colonii se determină realizarea unui schimb comercial între autohtoni și greci ce are o dezvoltare rapidă, dar și a unui important schimb de cultură și artă elenă. Prin descoperirile arheologice făcute la Histria, au fost scoase la iveală vechi cetăți cu
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Vaublanc a fost ales de pe poziția a 8-a dintr-o listă de 11 candidați din Seine în cadrul Comitetului Legislativ Francez, cu 273 de voturi din 345 de votanți . A fost unul dintre puținii politicieni care aveau experiență în problema coloniilor din "Indiile de Vest", majoritatea celor aleși fiind novici în politică, fiind fideli cauzei lor, fapt demonstrat prin imposibilitatea întrunirii cvorumului la adunarea Comitetului Constitutiv din 1789. Din prima zi de ședință, Vaublanc s-a făcut remarcat pronunțând un discurs
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut la 20 martie pe aboliționiștii cei mai duri, cum era Brissot, care cunoșteau prea puțin viața din colonii, cu privire la riscurile de război civil, date fiind diversitatea categoriilor etnice și sociale ale populației din Saint-Domingue. Susține, printre altele, legea din 4 aprilie 1792 care acorda cetățenia tuturor bărbaților de culoare și negrilor liberi. În timpul ședinței din 10 aprilie, se
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
categoriilor etnice și sociale ale populației din Saint-Domingue. Susține, printre altele, legea din 4 aprilie 1792 care acorda cetățenia tuturor bărbaților de culoare și negrilor liberi. În timpul ședinței din 10 aprilie, se pronunță în favoarea abolirii progresive a sclaviei negrilor din colonii, după exemplul Danemarcei și al Marii Britanii. La 3 mai 1792, sprijină propunerea lui Beugnot care provoacă un decret de punere sub acuzare a lui Marat și a abatelui Royou, iar la 8 mai, în cadrul Adunării, se adresează iacobinilor în termenii
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
inspecție a Clubului Clichy al cărui rol este să mențină ordinea și securitatea în sânul consiliilor. În acest fel are puterea de a da ordine brigadierilor consiliilor. Barras, mâna forte a regimului, spune despre Vaublanc că are aceleași opinii despre colonia din Saint-Domingue: Pe 16 iulie 1797, sub presiunea consiliilor, cei trei directori republicani "Barras", "Reubell" și "La Reveillière-Lépeaux", decid o remaniere ministerială în defavoarea regaliștilor. Pe 3 septembrie, Vaublanc, împreună cu colegul său amiralul Louis Thomas Villaret de Joyeuse și alți membri
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
În același timp, a fost ales și de Guadelupa, unde este coproprietar al unei fabrici de zahăr, în parohia Basse-Terre, ca deputat pe lângă guvernul Regelui, din 1820 până în 1830. Preconizează atunci mai multe schimbări de ordin judiciar și al administrării coloniilor, cum ar fi crearea unui antrepozit. Împreună cu colegii de Cameră, "François Régis de La Bourdonnais", "conte de Breteche" și "baronul de Vitrolles", el controlează o parte din presa ultra-regalistă, începând cu "La Quotidienne" și "Le Drapeau Blanc". În ianuarie 1823, se
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
iar cooperarea lor cu germanii a devenit mai prudentă sau a dispărut în totalitate. Populația locală a început treptat să aibă sentimente antigermane datorită politicii naziste, care a transformat statele baltice și cea mai mare parte a Bielorusiei într-o colonie - Reichskommissariat Ostland - în care localnicii nu aveau practic niciun rol în guvernare. Reichskommissariat Ostland a fost condus de la înființare până la sosirea trupelor sovietice de Hinrich Lohse. Politica germană în regiune a fost dură, culminând cu Holocaustul populației evreiești din ținuturile
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Austro-Ungaria. In cadrul cercetărilor pe care le-a întreprins la universitate, a fost trimis să studieze la fața locului viața amerindienilor din tribul Mohave din California, de care a rămas atașat până la moarte. În anii 1933 - 1935 a plecat în colonia franceză de atunci, Indochina, pentru a cerceta vreme de 18 luni obiceiurile populației Sedang Moï de pe platourile înalte, a căror limbă și-a însușit-o de asemenea. Întors fiind în Franța, șocat de valul de xenofobie și antisemitism după Afacerea
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
sarcastic lui Pétain, cum că ar fi trebuit să se „gândească la asta mai înainte”. Pétain a aprovizionat forțele Axei cu mari cantități de bunuri manufacturate și stocuri de alimente și a ordonat trupelor din subordinea guvernului său staționate în colonii să se angajeze în lupte împotriva Aliaților în Dakar, Siria, Madagascar, Oran și Maroc, pentru a respecta prevederile armistițiului din 1940 și a acceptat prezența forțelor germane fără să opună rezistență în Siria, Tunisia și sudul Franței. Pe 11 noiembrie
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
tânăr și cu sănătatea șubredă. În vara anului 1423, cu consimțământul tatălui său, el a oferit Tesalonicul venețienilor; în sept, orașul și-a schimbat stăpânul și a devenit cea mai mare și, s-a sperat, cea mai profitabilă dintre toate coloniile venețiene din Grecia. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a simțit că venise vremea să caute ajutor în lumea creștină din Apus, așa cum făcuse și tatăl său, cu vreo 20 de ani în urmă, fără succes. În noiembrie 1423, a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în 1432. Fiica sa, Caterina, s-a căsătorit cu Toma și i-a adus ca zestre ceea ce mai rămăsese din principat. Până în 1430, aproape tot sudul Greciei fusese curățat de cârmuitorii străini și restituit stăpânirii bizantine, mai puțin porturile și coloniile venețiene de la Argos, Nauplia, Modon și Coron. Succesele lui Constantin au reprezentat o compensație pentru știrile teribile ajunse la împărat din alte părți. În martie 1430, sultanul Murad a pus capăt, în chip sângeros, regimului venețian din Tesalonic. Durase doar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Constantin în Grecia Centrală nu au fost admirate peste tot. Venețienii erau furioși de îndepărtarea guvernatorului lor din Vitrinitza. În aprilie 1445, l-au însărcinat pe căpitanul lor de la Naupaktos să protesteze mai viguros pe lângă Constantin și să ceară restituirea coloniei lor, precum și a celor câțiva prizonieri de război pe care îi luase. Regele Aragonului și Neapolelui, Alfons al V-lea (1415-1458), care visa la restabilirea domeniilor sale strămoșești din Italia și Grecia, și-a amintit că avea un drept ereditar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
putea schimba pe neașteptate. După cum îl va fi sfătuit Sphrantzes, cel mai înțelept era să se pregătească pentru momentul acela, îngrijindu-se de mijloacele de apărare a Constantinopolului și solicitând din nou ajutor prietenilor din Apus. Venețienii, cu uriașa lor colonie comercială din Constantinopol, erau cei mai apropiați și mai îngrijorați. Dar îngrijorarea lor era interesată. În primele luni de domnie, Constantin hotărâse perceperea de noi taxe pentru bunurile pe care venețienii, precum și alți negustori le importau în oraș. În august
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
să vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă în plus. Între timp, cei care-l urmau pe Ghenadie descoperiseră un aliat neașteptat. Char la sfârșitul anului 1451, un trimis al Bisericii husite din Praga sosise la Constantinopol. Se numea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
jalnic de rare. Ei își consumau cea mai mare parte a timpului disputându-și hotarele la care Constantin renunțase în favoarea lor, când devenise împărat. Și-au mai atras și dușmănia Veneției, încurajându-i pe tâlharii albanezi să prade pământurile din jurul coloniilor venețiene. Când turcii s-au hotărât în cele din urmă să încheie cucerirea și ocuparea Moreii, au găsit treaba mult prea ușoară. Constantin nu avea să primească nici un ajutor de la membrii familiei sale. Și-a agățat ultimele speranțe de Veneția
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
vedea cât de mulți erau; și când venețienii s-au oferit să stea de pază la cele 4 porți ale zidului dinspre țărm, el le-a încredințat cheile. Erau, de asemenea, bărbați din Genova, chiar dacă negustorii genovezi care trăiau în colonia lor fortificată de la Galata, dincolo de Cornul de Aur, nutreau speranța că, dovedindu-și neutralitatea, vor fi salvați, împreună cu proprietățile lor. Cel mai vestit dintre genovezi era Giovanni Giustiniani Longo, care a sosit la Constantinopol, ca voluntar, în ianuarie 1453, aducând
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
(în , în ) este un oraș din Ucraina, reședința raionului omonim din Regiunea Odesa. La origine este o colonie fondată de autoritățile țariste în 1816, la 4 ani după ocuparea Basarabiei. A fost numită "" în memoria unei bătălii din războaiele napoleoniene: Bătălia de la Arcis-sur-Aube (1814). Noua colonie a fost populată cu etnici germani, ulterior stabilindu-se aici și comercianți
Arciz () [Corola-website/Science/309319_a_310648]
-
din Ucraina, reședința raionului omonim din Regiunea Odesa. La origine este o colonie fondată de autoritățile țariste în 1816, la 4 ani după ocuparea Basarabiei. A fost numită "" în memoria unei bătălii din războaiele napoleoniene: Bătălia de la Arcis-sur-Aube (1814). Noua colonie a fost populată cu etnici germani, ulterior stabilindu-se aici și comercianți evrei. Azi orașul e locuit de ucraineni, veniți aici după al doilea război mondial. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Arciz era vorbitoare de rusă (%), existând în
Arciz () [Corola-website/Science/309319_a_310648]