7,741 matches
-
tematice: a) stabilirea speciilor și subspeciilor de ritualuri; b) stabilirea unor categorii integratoare, cu o putere de generalizare mai mare, capabile să explice prin aceasta specificul acțiunilor rituale. Antropologii lucrează cu mai multe subclase de ritualuri, considerate autonome În plan conceptual (au definiții clare) și omogene În planul realităților etnografice (includ manifestări care, În ciuda diferențelor de epoci și culturi, sunt evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri și polemici legate de acest mod de gândire sau de specificul uneia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui teritoriu cultural. Din punctul meu de vedere, o sinteză accesibilă (În plan didactic) și nereductivă (În plan științific) a diferitelor tipologii ale riturilor ar trebui să includă următoarele categorii: a) magia: definită ca acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etc. De altfel, tot În câmpul tipologiilor referitoare la sistemul ritual poate fi inclusă și dezbaterea În jurul binomului rit-ceremonie. Chiar dacă cei mulți cercetători folosesc cele două noțiuni ca perfect sinonime, au existat și voci care au susținut necesitatea unei diferențieri conceptuale. B. Alexander (1987, vol. III, p. 179) susține că distincțiile dintre cele două concepte se Întemeiază fie pe obiectul manifestării (riturile sunt mai legate de sfera religiosului, ceremoniile de aceea a laicității), fie pe funcția manifestării (riturile implică și contestarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formulele de salut până la modurile de utilizare a tacâmurilor la un dineu oficial, de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În acest sens, două observații mi se par pertinente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginare) sau tipul de experiențe (stări parapsihologice sau simple trucuri ce păcălesc audiența) care stau la baza acțiunii magice. A doua școală de gândire susține că magia nu poate fi comparată cu știința și acțiunea tehnică, deoarece ea utilizează cadre conceptuale total diferite. Magia este un limbaj metaforic, care comunică ceva despre eforturile indivizilor de a asigura, În plan simbolic, echilibrul general. Altfel spus, actul magic nu vizează natura, ci societatea (asigurarea echilibrului, eliminarea tensiunilor din grup, catharsis individual etc.). În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor. În mod reciproc, oamenii obișnuiți gândesc că cei puternici au reușit datorită folosirii unor resurse magice, fapt care Îi face redutabili și generează sentimente de frică față de ei. ș...ț În toate aceste cazuri funcționează un sistem de inversiuni conceptuale. Cei puternici pot să fie slabi iar (vulnerabili), cei slabi pot să fie puternici, pentru că pot avea acces la puteri speciale. Fiecare parte se teme de puterile afișate sau ascunse ale celeilalte. Performerul actelor de vrăjitorie este o persoană pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este mincinoasă. Din ambele perspective, magia este social ilegală, deoarece contrazice atât definițiile predominante ale pietății, cât și cele ale adevărului” (R. Winthrop, 1991, p. 169; vezi și R. Styers, 2004; S.J. Tambiah, 1990). În interpretările de tip evoluționist, relația conceptuală dintre magie, religie și știință s-a transformat Într-o succesiune de etape: schema abstractă a devenit cronologie, sistemele culturale implicate au apărut ca momente autonome ale istoriei civilizațiilor, iar raporturile de opoziție au fost traduse În criterii de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacrificial se afirmă, În mod implicit sau explicit, că există o sciziune Între două instanțe. Astfel, se subliniază faptul că o relație este posibilă, tocmai pentru că există o alteritate Între un A și un B. Această alteritate reprezintă o necesitate conceptuală, anterioară necesității actului ritual. Ritul se referă deci la o relație prestabilită, ierarhizată și În mod unilateral antagonică. El Își propune să limiteze efectele negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În datele oferite de cercetările etnografice. În formularea fericită a lui R. Rosaldo (1987, p. 239), invitat să expună un punct de vedere antropologic asupra acestor modele, „aceste povești ale originilor pot fi un exercițiu util”, fie pentru unele clarificări conceptuale, fie pentru noi investigații de teren. Riturile de treceretc "Riturile de trecere" În literatura de specialitate, categoria riturilor de trecere este folosită pentru a denumi fie o familie, clar delimitată, de constructe ceremoniale, fie o paradigmă generală, aplicabilă mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Charivari" Sintetizând o amplă dezbatere (care a implicat antropologi, sociologi, istorici, filologi) asupra acestui ritual, Isac Chiva și Françoise Zonabend (1981, p. 365) Își Încep analiza cu o Întrebare simplă și gravă: „Există oare charivari?”. Interogația și neîncrederea În valoarea conceptuală a acestui termen se explică prin „plasticitatea extemă” (p. 367) a riturilor etichetate cu acest nume, care au la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dedicate „gândirilor” (sau „logicilor”) care sub creația folclorică, fie ele magice, mitice, religioase, empirice, estetice etc. Stabilirea originii miturilor autohtone a generat o bogată literatură de specialitate. Metoda comparativă, aplicată fie cu rigoare științifică, fie fără nicun fel de limite conceptuale, a permis cele mai neașteptate conexiuni, uneori convingătoare, alteori excesive. Părerile cercetătorilor sunt Împărțite: riturile și temele mitice din folclor provin fie dintr-un străvechi fond local de tip proto-tracic, tracic sau geto-dacic (V. Avram, 1999; N. Brânda, 1991; N.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor proiecte complexe în care au reprezentare și componentele referitoare la mediu. În acest sens au fost abordate teme care vizează particularitățile de rezolvare tehnică a unor aspecte ce țin de prevenirea și combaterea poluării atmosferice, hidrosferice sau a solului. Conceptual, lucrarea, structurată pe trei capitole - probleme, proiecte, studii de caz - abordează gradual complexitatea aspectelor de mediu. Tratarea lor s-a fundamentat pe literatura de specialitate și pe experiența vastă a specialiștilor din diverse domenii industriale aplicative ca bază explicativă de
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
care Îl ajută să desfășoare activități performante, având receptivitate la nou, stabilitate emoțională, modestie. Dacă ne referim la calitățile managerului și la relațiile cu angajații, pot fi: - uman - să nu fie sentimental, să respecte personalitatea subordonaților, să fie corect, obiectiv; - conceptual - să fie creativ, rațional, flexibil, să accepte ușor noul; - tehnic - competență profesională, cultură generală, cunoașterea tehnicilor de calcul, a limbilor străine; - personal - să fie prezentabil, comunicativ, politicos, elegant. Un manager trebuie Întotdeauna să fie capabil să filtreze informațiile, să gândească
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
estetică a spiritului tutelar caragialian". Reconstituirea descendenței a impus, în prealabil, decodarea "cărții de identitate" a comicului, concept operațional proteic și glisant. Sintetica introducere în studiile teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi ajută să contureze "genul proxim și diferența specifică" a problematicii comice. Creația lui Caragiale trece examenul "tuturor formulărilor determinative ale comicului", exemplificând pregnant aspecte divergente. Five o'clock se mulează pe definiția comicului, formulată de Benedetto
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obiectul studiului trebuie să fie reprezentările literare ale comicului și ale absurdului. Însă, ce este comicul și ce este absurdul vor fi automat întrebările care vor trebui lămurite inițial și pentru care, de neocolit va fi avântarea în zona hățișurilor conceptuale și tipologice pentru acea orientare și ghidare care conferă siguranță în recunoașterea manifestărilor literare cu acest statut. În mod asemănător, localizarea ariei de investigație în "proza și dramaturgia română postcaragialiană" necesită clarificări ale termenului care o delimitează. Definirea acestuia, adevărată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transcende astfel de limite, pentru că, așa cum observa Eugen Ionescu în subtilul "portret" al înaintașului, "Caragiale nu ne spune că vechea societate este mai bună. El nu crede așa ceva. El gândește că așa este societatea."16 Nici această deschidere a orizontului conceptual caragialian nu-1 apropie decisiv de realitatea ficțională creată în maniera secolului trecut, în primul rând pentru că, așa cum observa Romul Munteanu: "preferința autorilor de farse tragice pentru universul imaginar și investigarea angoaselor, face ca în acest gen de teatru să nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spațiul profesional și al educației. Lucrarea tratează elemente extrem de practice, cum ar fi contractul de Închiriere, managementul diferitelor tipuri de proprietăți imobiliare (clădiri de birouri, spații comerciale, proprietăți rezidențiale, industriale etc.), aspecte de gestionare și asigurare a riscurilor, precum și elemente conceptuale importante legate de relația dintre proprietatea imobiliară și mediul ambiant, managementul strategic, relația mediu uman proprietate imobiliară urbanizare etc. Salut cu mult optimism apariția acestei cărți și o recomand fără rezerve celor implicați În industria imobiliară, profesioniștilor În managementul proprietăților
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
fiind determinată de rata de Închiriere a spațiilor existente. Spațiile cu un factor de pierdere ridicat trebuie să ofere o chirie de bază mai mică. Chiria este stabilită În general după o analiză amănunțită a pieței. Din punct de vedere conceptual Întâlnim două noțiuni aferente: chiria minimă și chiria de bază. Chiria minimă este dată de acel nivel al chiriei care poate fi obținut pentru a asigura supraviețuirea proprietății. În acest sens nu se iau În considerare gradul de neocupare și
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem de semne (semiotic), iar caracterele semnului lingvistic sunt integral transferabile semnului literar și deci literaturii”. Un semiolog de mare succes este Umberto Eco. Pe de o parte, putem sesiza o descompunerea totală a ideii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
țină cont de literatura vastă, existentă în această privință în diferite domenii de cercetare: filosofic, juridic, teologic, religios. Discursul despre persoană posedă niște baze solide, care lasă totuși deschisă posibilitatea de a ne apropia mai mult, din punct de vedere conceptual, de omul - persoană. Contribuția noastră se înscrie în această înțelegere a lucrurilor, arătând cu spirit critic ceea ce stă la baza conceptului de persoană, pașii care s-au făcut, diferitele puneri ale problemei, sugerând în același timp că problema persoanei este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
romană. Termenul de persoană, care desemnează masca în limba latină, se suprapune cu un ansamblu de cuvinte vechi care fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din care rezultă că persona absoarbe această preistorie conceptuală. „Masca teatrală (sau chipul), care, după cum se știe, este semnificația originară a «persoanei» (prosôpon), poartă în sine o ambiguitate de fond, pe care o regăsim prezentă în conceptul juridic. Masca teatrală se pretează bine pentru a ascunde diferențele, dar în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
avortului. Este evident că problema le apare în mod diferit femeilor aflate în această situație teribilă. Cineva este în măsură să judece o astfel de situație dacă are o cunoaștere maturizată prin experiență, și nu doar printr-o simplă reprezentare conceptuală. În al doilea caz, al experienței ca percepție a datelor de fapt (spre exemplu: „Nu-ți este permis să administrezi cuiva cianură!”), noi suntem în măsură să cunoaștem ceea ce am putea face sau omite, despre ceea ce este în puterea rațiunii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
riguroase, punând-o la adăpost de contaminări sau aproximări. Fractura dintre teologie și etică, dintre adevăr și acțiune, s-a creat atunci când teologii catolici, optând pentru caracterul său abstract și rigiditatea noțiunii, au reacționat împotriva moderniștilor care optau pentru nedeterminarea conceptuală a experienței religioase. La preocuparea de a acorda o mai mare relevanță practicii a contribuit redescoperirea ideii de adevăr biblic și a caracterului său istoric, contrar reflecției grecești care conducea spre o filosofie a permanenței și a imutabilității. În timp ce gândirea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înțeles că matematica face deopotrivă apel la gândire, judecată profundă, atenție, spirit de observație și un bun matematician, acționează simultan pe toate aceste coordonate. Orice unitate de învățare se finalizează printr-o evaluare sumativă care permite stabilirea cunoștințelor factuale, înțelegerea conceptuală cât și capacitatea de analiză și argumentare. Evaluarea sumativă a unității de învățare Înmulțirea și împărțirea numerelor în concentrul 0-1 000 000, s-a realizat printr-o probă de evaluare, ce are un caracter de bilanț și se încheie cu
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
onoarea de a prezida juriul tezei de doctorat. Îi mulțumesc pentru bunăvoința cu care m-a sprijinit. Lucrările sale constituie pentru mine modelul a ceea ce am încercat să fac eu însumi în această lucrare: să combin narațiunea istorică cu elemente conceptuale pentru a interoga mai bine prezentul. Țin în aceeași măsură să-mi exprim recunoștința față de Patrick Le Galès și Patrice Duran pentru încurajările din ziua susținerii tezei. Adresez mulțumiri și lui George Felouzis, directorul Laboratorului de analiză a problemelor sociale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]