8,426 matches
-
a propus o invadare a Italiei în 1269 și a atras un anumit sprijin din partea ghibelinilor din Lombardia, însă planurile sale nu au fost niciodată duse la îndeplinire, el nemaijucând niciun rol în chestiunea italiană. Din 1280, el a devenit conte palatin de Saxonia. Din cauză că tatăl său îl favoriza pe fratele său vitreg Apitz, Frederic și fratele său Diezmann au pornit un război împotriva lui Albert al II-lea. Frederic a fost capturat în 1281, însă după un îndelungat război tatăl
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
rezistență mai eficientă. Până la finele lui octombrie 1194, Henric cucerise deja partea continentală a regatului și a traversat în Sicilia. În 20 noiembrie, Palermo a căzut în mâinile imperialilor. Henric i-a oferit Sibilei termeni generoși: Guillaume urma să rămână conte de Lecce, stăpânire care aparținuse tatălui său înainte de a deveni rege, și urma de asemenea să primească și Taranto. Odată încheiat acest acord, Guillaume, mama și surorile sale rămâneau în așteptare, în timp ce Henric se încorona rege al Siciliei la 25
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
anul 1198. Moștenitoarea lui Guillaume a devenit sora sa, al cărei nume nu este cunoscut cu exactitate, fiind vorba de mai multe ipoteze: Maria, Elvira, Albiria (Albinia), Bianca (d. după 1216). Ea a fost căsătorită mai întâi în 1200 cu contele francez Valter al III-lea de Brienne care uneori a fost considerat ca pretendent la tronul sicilian și a devenit scurtă vreme principe de Taranto în baza dreptului soției sale. El a murit în închisoare în 1205. Fiul surorii sale
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
la tronul sicilian și a devenit scurtă vreme principe de Taranto în baza dreptului soției sale. El a murit în închisoare în 1205. Fiul surorii sale, Valter al IV-lea de Brienne a plecat în Țara Sfântă și a devenit conte de Jaffa.
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
Albert al II-lea (Albrecht, supranumit cel Degenerat) (n. 1240 - d. 20 noiembrie 1314, Erfurt), membru al casei de Wettin a fost markgraf de Meissen, landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. Albert a fost fiul cel mare al markgrafului Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen cu prima sa soție, Constanța de Babenberg. În 1265, tatăl său a conferit landgrafatul de Thuringia și palatinatul lui Albert, iar
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Frederic - devenit markgraf de Meissen - Margareta a fost străbuna directă a electorilor și regilor de Saxonia și a reginelor Angliei Margareta de Anjou și Ana de Cleves. În 1265, soțul ei a primit titlurile de landgraf de Thuringia și de conte palatin de Saxonia, ca urmare abdicării tatălui său, care a păstrat pentru sine doar controlul asupra Meissen. După ce nepotul ei Conradin de Hohenstaufen a fost executat în 29 octombrie 1268 de către Carol de Anjou, Margaret, din poziția de următoare rudă
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
Valter al III-lea (Gauthier) (d. 14 iunie 1205) a fost conte de Brienne de la 1191 până la moarte, principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce, precum și rege titular al Siciliei începând din 1201. Valter era fiul contelui Erard al II-lea de Brienne cu Agnes de Montfaucon. În 1200
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
Valter al III-lea (Gauthier) (d. 14 iunie 1205) a fost conte de Brienne de la 1191 până la moarte, principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce, precum și rege titular al Siciliei începând din 1201. Valter era fiul contelui Erard al II-lea de Brienne cu Agnes de Montfaucon. În 1200, el s-a căsătorit cu Maria, fiică a fostului rege Tancred al Siciliei și
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
Valter al III-lea (Gauthier) (d. 14 iunie 1205) a fost conte de Brienne de la 1191 până la moarte, principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce, precum și rege titular al Siciliei începând din 1201. Valter era fiul contelui Erard al II-lea de Brienne cu Agnes de Montfaucon. În 1200, el s-a căsătorit cu Maria, fiică a fostului rege Tancred al Siciliei și soră și moștenitoare a regelui depus Guillaume al III-lea. Numele ei exact nu
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
exilați în France, în căutare de aliați pentru a reclama Regatul Siciliei de la tânărul rege Frederic de Hohenstaufen. În calitate de soț al Mariei, Valter a fost recunoscut de către papa Inocențiu al III-lea ca principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce. După bătălia de la Agnella din 1201, el a preluat titlul de rege al Siciliei. În 1204, Valter a fost asediat în fortăreața de la Terracina de către trupele germane ale lui Dipold de Acerra și și-a pierdut un ochi
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
tatălui său. Fiica sa Anais s-a căsătorit cu Balian I Grenier, senior de Sidon și a devenit ulterior amantă a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Văduva sa se va căsători pentru a doua oară cu Giacomo Sanseverino, conte de Tricario, și a treia oară cu Tigrini Guidi, conte de Modigliano.
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
I Grenier, senior de Sidon și a devenit ulterior amantă a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Văduva sa se va căsători pentru a doua oară cu Giacomo Sanseverino, conte de Tricario, și a treia oară cu Tigrini Guidi, conte de Modigliano.
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
că trupul săuar fi fost îngropat acolo abia în 1001, însă aceasta nu trebuie să coincidă cu data morții sale, așa cum presupun unii istorici. Carol s-a căsătorit mai întâi în 970 cu o fiică a lui Robert de Vermandois, conte de Meaux și de Troyes. A doua sa căsătorie a fost cu Adelaida, fiică a contelui Robert de Troyes, un vasal de joasă speță al lui Hugo Capet. Este posibil să fi avut ca a treia soție pe Bona, fiică
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
cu data morții sale, așa cum presupun unii istorici. Carol s-a căsătorit mai întâi în 970 cu o fiică a lui Robert de Vermandois, conte de Meaux și de Troyes. A doua sa căsătorie a fost cu Adelaida, fiică a contelui Robert de Troyes, un vasal de joasă speță al lui Hugo Capet. Este posibil să fi avut ca a treia soție pe Bona, fiică a contelui Godefroi I de Verdun. Copiii săi au fost:
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
Meaux și de Troyes. A doua sa căsătorie a fost cu Adelaida, fiică a contelui Robert de Troyes, un vasal de joasă speță al lui Hugo Capet. Este posibil să fi avut ca a treia soție pe Bona, fiică a contelui Godefroi I de Verdun. Copiii săi au fost:
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
în "Strada Alexandru Vasilco" pe timpul Cernăuțiului interbelic. Alexandru s-a căsătorit pe 16 iunie 1859 la Castelul Hlinița cu Ecaterina (1843-1920), fiica cavalerului Iordache de Flondor (1798-1868) și a Ecaterinei de Gaffenko (Gafencu) (1804-1849). Soții au avut patru fii, ulteriorii conți Wassilko de Serecki:
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
Henric al III-lea (n. cca. 1140 - d. 21 iunie 1221) a fost duce de Limburg și conte de Arlon de la 1167 până la moarte. Henric era fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
1140 - d. 21 iunie 1221) a fost duce de Limburg și conte de Arlon de la 1167 până la moarte. Henric era fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
Arlon de la 1167 până la moarte. Henric era fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
Constanța (d. 1138) a fost regină-consoartă a Italiei. Constanța era fiică a contelui Roger I de Sicilia cu cea de a doua sa soție, Eremburga de Mortain. Ea era soră (printre mulți alți copii ai lui Roger I) cu contele Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
Constanța (d. 1138) a fost regină-consoartă a Italiei. Constanța era fiică a contelui Roger I de Sicilia cu cea de a doua sa soție, Eremburga de Mortain. Ea era soră (printre mulți alți copii ai lui Roger I) cu contele Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță a fost căsătorită cu Conrad al II-lea de Italia, rege al Italiei, fiul și moștenitorul
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
Italiei. Constanța era fiică a contelui Roger I de Sicilia cu cea de a doua sa soție, Eremburga de Mortain. Ea era soră (printre mulți alți copii ai lui Roger I) cu contele Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță a fost căsătorită cu Conrad al II-lea de Italia, rege al Italiei, fiul și moștenitorul împăratului Henric al IV-lea cu prima soție
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
II-lea la Cremona și a servit drept "strator" al suveranului pontif, conducând calul papei, ca gest simbolic de umilință. Căsătoria lor a fost ranajată de către Urban al II-lea, care la acea vreme avea în vedere o alianță cu contele normand de Sicilia. Din căsătorie nu au rezultat copii. După trei ani de conflict cu fiul său, Henric al IV-lea și-a impus punctul de vedere prin convocarea "Reichstag"-ului de la Mainz în aprilie 1098. Conrad a fost depus
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
Henric al IV-lea (supranumit cel Orb) (n. cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]