10,875 matches
-
râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale erau punctate de un ie, care era când persiflator, când trădând un cinism care reducea totul la universul său și te făcea, în conversația cu el, ori să-i întorci spatele definitiv, ori să renunți, pentru o clipă, la universul tău, spre a te distra, dacă nu te costa prea scump această distracție, căci nu știai sigur dacă, cine știe din ce pricină și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă ea a fost așa totdeauna și eu am văzut-o altfel? Câteva zile mă simții ca și când ași fi avut în stomac un copil mort. Conversația cu ea era ternă, tăcerile între noi lungi, nu-mi mai povestea nimic despre ceea ce se mai petrecea pe la ei pe la arhitecți, și când încercai să fac eu acest lucru relatîndu-i ce se mai petrecea pe la noi, la universitari, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în vizită în orașul nostru un membru al Biroului politic, însărcinat cu învățămîntul și cultura. Că de ce nu știm încă rusește? ne întrebase el sever după ce ne adunase pe toți în aula universității. Ne citase la un moment dat în timpul conversației libere pe care o avusese cu noi un proverb rusesc în rusește, apoi văzând că nimeni nu l-a înțeles, ni-l tradusese în româneasca lui nu atât stricată, cât marcată dezagreabil de un dublu accent, evreiesc și în același
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tresărire că avea un musafir. Lucra la cotidianul local al partidului, fusese și ea utecistă în ilegalitate, dar fără să fi fost închisă, cum se întîmplase cu soțul ei. Femeie tăcută, fără să fie placidă, o brunetă, stătea și asculta conversația fără să intervină, nu pentru că n-ar fi avut ce spune, dar parcă tot timpul se gândea la altceva, care, fără s-o obsedeze, îi acapara totuși gândirea. Când deschidea gura, o făcea ca să-și contrazică, în felul ei absent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când, trăiesc și își mai cumpără și rochii". "Ce vorbiți acolo? zise Matilda din sufragerie, cu acel fals protest al femeilor când aud că sânt vorbite de rău (consideră că nu sânt adevăruri cele auzite, ci simplu subiect monden de conversație). Ei, domnule Micu, cu o soție atât de fermecătoare ești așa misogin? Ion Micu nu era misogin, ci îi purta doar o ranchiună Ivonei și nu pentru că îi făcuse să-i dispară din bibliotecă Etica. Dar Matilda n-avea de unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Când ajunsei acasă, arhitecții și ginecologul Salanțiu plecaseră și ei, rămăseseră rudele. Dar ce era tăcerea asta? Tăceau mai demult sau picasem eu pe un moment de tăcere? Da, probabil! Mă așezai într-un fotoliu și așteptai să-și continue conversația, dar clipele treceau și nimeni nu deschidea gura. Mă uitai la Matilda, dar nu înțelesei: cine era urâta aia? Da, chiar Matilda, dar chipul ei era strâmbat, ca și când ar fi fost făcut din două chipuri suprapuse și acum o puternică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Măgduța nu erau ceea ce spiritul meu, saturat de aerul rarefiat și abstract al preceptelor filozofice în care trăisem cel puțin un an, văzuse în ele, în clipa când intraseră în separeu, adică niște târfe în pragul decăderii. Întâi aflai, în timpul conversației care nu lâncezi, că Olimpia, care se așezase lângă grasul Calistrat, era văduva unui cunoscut compozitor dirijor din orașul nostru, dirijor care fusese prieten de pahar cu tatăl lui Calistrat, un vestit chelner meloman și amator de artă, avea în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plină de viață și de față cu noi zbanghiul o luă în brațe, o trase lângă el și îi lipi capul de obrazul lui atât de strâns și rămase astfel recules atât de multă vreme și nemișcat, încît bunicul continuă conversația arătîndu-l cu capul... "Nu e rece, dar e prost, nu știe că muierea atât așteaptă..." " Domnule Văsăliu, zise râzând arămia și distinsa doamnă Chiriță, ești demodat, dar nu pentru că ești bunic..." Sînt străbunic, nu bunic..." "Așa ești de când te știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă în rezervă adevăratul răspuns pe care aveam să i-l dau după aceea. Da, repetai, și încă de ce anvergură! (Mă bucuram că gândea, demult nu mai vorbisem cu cineva care să aibă acest dar, nu dreptatea interesează într-o conversație, ci delicata plăcere a comunicării.) însă lucrurile sânt deosebite, continuai, spectacolul pe care și-l pun la cale doi soți este, ca sa zic așa, etern, în timp ce cel pe care și-l montează oamenii care sânt siliți să muncească împreună, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și o luară într-o goană smintită parcă chiar după ea, după ciudata casieriță cu goluri de memorie în conversație și cu pasiuni subite și incolore, anoste, pentru clădirile orașului ei... Nici nu știam bine cum o cheamă, semnătura pe care i-o vedeam pe documente era aproape indescifrabilă... S. Calala, sau Culala, Elala... Tresării, parcă alarmat... Da, avui brusc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tresări cu un entuziasm ai fi zis frenetic, ca și când viziunea orelor care vor urma i-ar fi apărut mirifică și nimic pe lume n-o să ne împiedice s-o trăim... Da, nimic pe lume! afară de pasiunea ei pentru case și conversația despre ele, care punea parcă între noi un perete. Crezusem prima dată că e o simplă toană. Excursia în sufletul unei femei, de care vorbește un scriitor român zicând că e mai pasionantă decât un voiaj, de pildă, la Istanbul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alung!" Nu mai poți, gata!" îmi răspunse ea intratabilă. (Abia mai târziu aveam să aflu că era chiar intratabilă și că speculațiile pe seama caracterului ei nu-i păreau superflue, oricât de neînsemnate și oricât de firești apăreau ele într-o conversație lipsită de orice gravitate; în acest punct semăna cu Matilda, fără însă să le memoreze, aceste speculații, pentru totdeauna, și să le acorde o importanță atât de catastrofică, totuși pe loc o șocau și nu mai vroia să audă nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ne invită să luăm loc. Absent și în același timp atent, de fapt nici absent dar nici atent, domnul Cucu spărgea alune, mesteca necontenit și părea că ascultă, mai degrabă că suportă clămpăneala soției lui fără să se irite, conversația era generală, nu?!, deși nu era!, că totul era agreabil și că în curând... În curând se va produce ceva iminent, îi va spune într-un mod foarte grosolan soției lui că... "Nu, zise însă foarte prevenitor, când doamna Cucu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flori pentru mireasă, că m-am dat în călușei, și el mă pândea pe de lături să nu mă piardă, că m-a ținut în brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam că o să ezite. "Silvia, zise Matilda cu o falsă uimire, te cheamă tata." Atunci ea se ridică și veni la mine, floare vie care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o prostie!", zise foarte fermă, în timp ce își înmuia preocupată pensula în culori. "În general, nu e o prostie, se întîmplă, dar în cazul de față este, tata nu se mai însoară." "Ci te întorci acasă, ci la noi?" Rămăsei tăcut. Conversația cu un copil nu e lipsită de riscuri. "Da, zisei pe gânduri, preocupat și eu de manuscrisele mele, de ce nu? Se prea poate! Se întîmplă și chestii de-astea! Dar se întîmplă și să nu se poată!" "Ta-taaa, ci ceasul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei astfel dotați, puțini erau cei care știau să-l folosească așa cum trebuie. Bishop era cu totul special. ― Nu-ți face griji. Niciunul dintre noi nu are chef să întârzie. Vom ajunge la timp. Așteaptă-ne acolo. Terminat. Ocupat cu conversația. Hicks o îmbrânci pe Newt. Uitându-se în față, observă că Ripley se oprise. ― Ce se-ntâmplă? ― Nu prea știu, răspunse femeia cu o voce cu sonoritate spectrală din pricina tenebrelor. Dar aș jura că am văzut... acolo! La limita fascicolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și coborî, în picioare, încă gol complet, stând cu fața la cei doi. Datorită scopului propus, nu era timp, pe cât posibil, pentru conversație. Astfel, imediat ce coborî pe picioare, pe când se îndrepta de spate, se răsuci ușor. Și se uită. Ceea ce căuta să vadă era capsula din care fusese scos "patul" său. Nu prea știa cum trebuie să arate ceea ce căuta să vadă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
interesat să aibă vizitatori. Dar nu chiar acum." " După părerea celor de aici nu ar fi o idee prea bună, răspunse Gosseyn Doi. Așa că vom mai discuta despre asta mai târziu." Gosseyn Trei nu mai insistă asupra problemei. Fusese c conversație mentală rapidă. Dar chiar și așa femeia avusese timp să închidă ușa de la sala de clasă. Se întoarse și porni în direcția lui. Părea să fie un moment perfect normal în timp și spațiu. Privind-o cum se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste analiza sa, și observă că aceasta era cu siguranță expunerea cea mai personală care fusese rostită în ultima vreme de un Gosseyn. Oricum, se adună și zise: - Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
prima reacție pe care am avut-o față de tine. Dar asta poate să mai aștepte. Și, cu un glas și mai dulce continuă: Din moment ce accept ca de data asta să nu se întâmple nimic, căci am fost deja răcită de conversația ta dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dată veni plin de recunoștință, când Gosseyn merse și-l anunță că sosise mâncarea. De fiecare dată își mânca porția, după care dispărea în mare grabă. Între timp, pe când Gosseyn și Dan Lyttle își mâncau friptura și salata, subiectul de conversație era chiar Dan Lyttle. Prima întrebare fu a lui Gosseyn: - De ce, după ce cunoștințele tale de Semantică Generală au fost acceptate de Mașina Jocurilor, nu te-ai dus pe Venus? Răspunsul tânărului, cu privire la acest subiect, fu, evident, foarte direct: - După cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dan Lyttle și - o absență semnificativă, într-adevăr - Gosseyn Doi. Îl fulgeră un gând: străinii nu erau pregătiți încă, să trateze cu cei doi Gosseyn în același timp. Gosseyn Trei avu impresia că cei din cameră fuseseră angajați într-o conversație minoră și pe un ton scăzut, chiar înainte de sosirea lui. ...Trebuie că toți, și fiecare în parte, erau speriați de implicațiile celor întâmplate... ce iscusință fusese necesară să-i aducă aici; și totuși, faptul că erau în viață și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
căsnicii speciale. - Asta, spuse Dan Lyttle, dacă nu reușesc să găsesc o slujbă de zi - așa cum m-am gândit să fac. Dar asta s-ar putea să ia ceva timp. În timp ce asculta această relatare, Gosseyn Trei avu una din acele conversații tăcute ale lui Gosseyn Doi. Se pare, analiză el, că oamenii încă se așteaptă, în mod automat, ca cei săraci, să tolereze în mod automat, condiții mai grele decât cei bogați." Îndepărtatul alter-ego era calm: "Dragul meu frate idealist, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aveam să ajung celebru, iar ei, împotmoliți în câte-o familie de bloc socialist sau fugiți prin Europa capitalismului murdar (ale cărei podele sau geamuri de metrou urmau să le spele), niște ratați. Diferența dintre noi creștea cu fiecare secundă, conversație sau litru de bere, și-mi făcea plăcere s-o văd și s-o apăs în cotloanele minții, unde viața mi-era organizată pentru următoarele trei cincinale. Desigur, zâmbeam alături de Cătălin, când înfigea liric șurubelnița în fundul câte unei domnișoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aruncat undeva departe, într-un timp și-o vârstă diferite de-ale colegilor mei. Mihnea ofta, cu privirea lui tricoloră ațintită spre vestiar, lui Cătălin îi cădeau șurubelnițele din pantalon, iar Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]