9,140 matches
-
plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu poruncă strașnică să-ți spun fără înconjur... Mă uit la țigancă cum își rotunjește ochii sub bolta înaltă a frunții. Nu știu cum, dar ochii ei mă cheamă parcă și, fără să vreau, mă așez pe iarbă, așteptând cu nerăbdare și curiozitate să-și urmeze vorbele. Ea însă tace...Tace și mă privește iscoditor, încercând parcă să afle ce gândesc cu adevărat. Simt că în fața ochilor ei nu am nici o apărare. Privirea și voința ei au pătruns adânc în sufletul meu și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
români alungați de Radu Mihnea voievod de la mănăstirea Aron Vodă.” De ce au fost scoși călugării români de la mănăstirea Aron Vodă? „Pentru a fi așezați în locul lor călugării greci de la Sozopole, unde era închinată mănăstirea Aron Vodă. Dar mai bine citește.” Curiozitatea îmi dă ghes și citesc: „Scriem și mărturisim cu scrisoarea domnii mele pentru rândul acestor călugărași carii au fost petrecându mai denainte vreme la mănăstirea lui Aron vodă...Radul vodă i-au scos de acolo și au pus alți călugări
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
până la urmă s-a chemat Ulița Armenească. Tot acolo și-au făcut și biserică. Nu numai una, ci chiar două. Și cum erau îndeei, au numit locul pre care ședeau <Târgul Armenesc>.” Cu cele două biserici, bătrânul mi-a stârnit curiozitatea și l am întrebat: De unde până unde ai vorbit sfinția ta de două biserici armenești? E adevărat acest lucru? „Este adevărul gol-goluț, dar despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte, mă lasă să fierb în zeama mea până să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a strămoșului mieu, lui Ștefan vodă Tomșii.” „Știi cine era Ștean Radul vodă?” Tocmai asta voiam să te întreb și eu, părinte. „Atunci citește hrisovul ista din 1 aprilie 1685 (7193) și ai să afli.” Împins de cea mai mare curiozitate, am pus mâna pe hrisov și am citit:„Io Dumitrașco Cantacuzino voievod...m-am milostivit și am datu... rugătorilor noștri...de la svânta mănăstire de Sventi Ioan Zlataust care iaste aicea, în târgul în Iași și iaste făcută de Ștefan beizadea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
1704 (7212): „Dragule, rogu-te citește cu glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am luat zapisul din mâna călugărului, cu gândurile zburând aiurea: „Ce ar putea să scrie cei doi țigani în zapisul lor?” mă întrebam cu cea mai mare curiozitate. Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că: „Eu Panaite țiganul și cu fămeia mea, Safta, scriem:...cum noi...am socotit și ne-am vândut dumisali hatmanului Lupului dirept doaâdzăci lei bătuți... Căci noi stăpâni n-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
atent: „Acum n-ar fi rău să vedem grija lui vodă Grigore Ghica pentru nevoile orășenilor din Iași. Asta stă scris în hrisovul cela din raftul de dinaintea ta. Ia să auzim!” N-am avut încotro, pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de zâmbet pe față: „Vrei să afli ce mai doreau cei de la Sfântul Mormânt în afară de mănăstiri cu tot cu averi? Uite-te, ți-am pus pe masă un hrisov din 8 iunie 1733 (7241), dat de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod.” Împins de curiozitate, mă reped ca un uliu asupra hrisovului și încep să silabisesc...Mă opresc, însă, și constat: Păi vodă o ia cam pe departe, părinte, și este oleacă de cale până ajunge la ce vrea să spună cu adevărat. „-Trebuie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
1737 (7246). Cui crezi că i-a fost dată, fiule?” Până nu citesc cartea nu pot ghici, părinte. „ Chiar te rog să dai glas celor scrise aici.” Nu știu cum se întâmpla, dar de fiecare dată bătrânul călugăr știa să-mi ațâțe curiozitatea și cu cel mai neînsemnat lucru. Așa s-a întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
obștea nu este un lucru oarecare; el dovedește o gândire înaltă.” Nu pot spune că aș avea altă părere. Mai degrabă aș spune că este un pas înainte pentru ieșeni. Nu mă opresc aici, ci merg mai departe, plin de curiozitate. Un nou manuscris mă pune în fața unei noi întâlniri cu Grigore Ghica voievod. De această dată, la 5 iunie 1741 (7249), voievodul spune că: „Facem știre tuturor cui să cade a ști...domniia mea, cugetând...socotit-am pentru a noastră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lucrurilor, făcută de cel năpăstuit, răul se adâncește. Și nu oricum, ci prin contribuția celor mai înalte fețe bisericești. Citește, rogu-te, „Carte lui Șărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe nerăsuflate: „De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit țara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obște bucurie va fi tuturor, dar mai ales mie, fiind
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
octombrie 1741 (7250), scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți și să dați
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mi-l citești pe așezate, pentru că ar fi păcat să ne grăbim și să nu ne pătrundem de cele spuse de vodă.” Nu vreau să-l las pe bătrân să aștepte prea multă vreme și încep să citesc plin de curiozitate: „Facem știre tuturor cui se cade a ști pentru rândul școalelor de învățătura cărții, de vreme ce în țara aceasta din nepurtare de grijă a domnilor neobicinuindu se...a se ține școale de învățătură era multă prostie,...Și fiindcă școalele sânt ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Aoleu! De ce? — De ce? Ei bine... în primul rând nu cunosc nici o Haruko. Ai făcut tot felul de insinuări degeaba. Deschide tu scrisoarea. Poftim! În fața mea, te rog! — Chiar pot s-o deschid eu? întrebă Tomoe râzând, cu nasul în vânt. Curiozitatea, atribut atât de specific femeilor, puse stăpânire pe ea. Degetele cu unghiile roșii, proaspăt date cu ojă, se târau deja spre plic, asemenea unui șarpe. — Bine, dacă spui tu. — Citește-o tare! N-am de ce să mă tem. Fetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a văzut și pe ei fugind, a înțeles, în sfârșit, cu cine avea de-a face. A pornit ca un tăntălău spre mulțimea de japonezi care priveau de la o oarecare distanță cu ochi în care se putea citi teamă și curiozitate. — Ho! Stai puțin! strigă la el ticălosul care arăta ca un idiot și ținea jucăria în mână. Ai de gând să cumperi pozele? Gaston tăcu. — Le cumperi sau nu? Gaston s-a oprit și, cu un zâmbet pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
auzit în cele din urmă pașii fratelui ei pe scară. S-a întors spre el și l-a văzut foarte abătut, ceea ce nu se întâmpla prea des. — Ce s-a întâmplat, Takamori? îl întrebă ea încet. Privirile îi scăpărau de curiozitate. — Gas ne părăsește, răspunse Takamori, cu mâinile în brâul chimonoului. 4 Singur — Zice că ne părăsește? — Da. Takamori clipea din ochi ca să se abțină din plâns. — Deci nu-i place la noi. După tot ce-am făcut ca să-l primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Femeile s-au consultat, încercând să găsească o soluție. Semănau cu niște vrăbiuțe care ciripeau. Bărbatul acesta simplu care le căzuse în mâini devenise parcă o jucărie favorită de care trebuiau să aibă multă grijă. Era interesant și le stârnise curiozitatea. Singurii străini pe care i-au întâlnit au fost niște americani fuduli cu care Gaston, cu inima lui bună și curată, era într-un contrast izbitor. — N-ai bani? Gaston și-a scos portofelul și le-a arătat ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea numi nici bănuială, nici curiozitate, puse stăpânire pe ea. Ce naiba era cu tipul ăsta? Era el oare capabil de sentimente? O fi fost vreodată îndrăgostit, de exemplu? O fi iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
simt deloc creativ, niet pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În diferite firme de producție independente, cu buget limitat. — Droguri? bâigui Yaguchi de parcă ar fi avut halucinații. Se spune deseori că obiceiul de a lua droguri seamănă cu un fel de religie și că de fapt nu e doar o curiozitate sau o dorință de a fi la modă. Personal, am impresia că au și ele importanța lor, În special acum, când ne Îndreptăm spre secolul XXI, nu În sensul sloganurilor ieftine din timpul mișcărilor de eliberare spirituală din anii ‘60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]