8,208 matches
-
1954, arh. V. Mednek) și hotelul "Chișinău" (1959, arh. R. Kurț), iar în centrul orașului Oficiul Poștal nr. 12 (1956, arh. V. Mednek), magazinul universal "Gemeni". Piața Centrală a fost izolată de bulevard prin clădirile cu patru etaje, construite cu decor în spirit național (nr.64, 1959, arh. V. Voițehovski). Au rezistat, fără intervenții distructive, câteva clădiri, dintre care pot fi enumerate: În anii '70-'80 ai sec. XX, la tezaurul arhitectural al bulevardului au fost adăugate mai multe clădiri moderne
Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău () [Corola-website/Science/313839_a_315168]
-
poalele dealului Turn, care oferă o încântătoare priveliște asupra satului. Primele pagini bibliografice i se datorează lui Kelemen Lajos, pagini scrise cu interes și căldură. Acesta a admirat ancadramentul sculptat, sfeșnicul și candelabrul de lemn și s-a entuziasmat în fața decorului pictat, în care află personaje în port popular românesc. Kelemen Lajos ne transmite informația că biserica ar fi fost adus de la Bilac. Dincolo de convingerea că lăcașul a fost construit în Băița, date fiind exemplarele înrudite din jur, întrebările ce se
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
această biserică a fost edificată în secolul XVIII. Biserica a fost demolată. Planul bisericii era dreptunghiular, absida altarului decroșată, cu 5 fețe. Naosul și pronaosul erau acoperite de același acoperiș în timp ce absida altarului avea un acoperiș separat. Ca elemente de decor, se amintesc brâul ce înconjoară biserica precum și „aripile” de la îmbinările grinzilor. Biserica avea pictură frumoasă. Turn foarte scund, înghițit de restul acoperișului, Coiful turnului avea 8 fețe.
Biserica de lemn din Lunca () [Corola-website/Science/313892_a_315221]
-
funerare păstrate până atunci în sacristie. Prima din stânga este piatră funerară a lui Christian Schesaeus. Lespedea are o formă dreptunghiulara cu o bordura înaltă pe care există o inscripție în limba latină. În interior, câmpul central este mărginit de un decor renascentist din frunze acant răsucite. În jumătatea superioară apare în relief un înger care susține un blazon de forma mai complicată.
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
sale, a realizat filmul “Marea aventură a lui Pee-Wee” folosindu-se de un buget total de 7 milioane dolari, încasările au fost însă de peste 40 de milioane de dolari. Pentru a ilustra stilul aparte a lui Tim Burton în ceea ce privește regia, decorul, costumele și personajele am ales trei filme icon al regizorului: “Edward Mâini-de-foarfece” , “Big Fish” și “Charlie și fabrică de ciocolată”. "Edward Mâini-de-foarfece" "Edward Mâini-de-foarfece" De menționat este că foarte multe filme ale lui Burton au o voce povestitoare. Cineva introduce
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
zbârlit și are față plină de tăieturi. Chiar dacă înfățișeara să este întunecată, Edward este în fond un persoanaj extrem de inocent și naiv. Tinde spre iubire deși nu o cunoaște. Nu cunoaște nici râul din lume și nici oamenii fățarnici. Întregul decor este fabulos, spectatorul are impresia că vizionează un basm, insă conotațiile și simbolurile din peliculă lui Burton transforma produsul finit într-un cod al vieții. Învățămintele extrase din lumea magică sunt pe cât se poate de valabile și aplicabile în lumea
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
nu i-au adus nici un punct în campionat, li s-a adăugat și incidentul din deschiderea sezonului, la Jerez (Spania), unde în primul viraj motocicleta lui Rossi a fost acroșată de cea a exuberantului spaniol Toni Elias, Valentino ieșind în decor și terminând cursa abia pe locul 14. Nu trebuie trecute cu vederea nici cele 5 puncte pierdute de Valentino, de data aceasta pe propria mână, în urma cursei de la Estoril (Portugalia), acolo unde același Toni Elias reușește să-i smulgă victoria
Valentino Rossi () [Corola-website/Science/314845_a_316174]
-
în fața americanului Nicky Hayden (Honda) și reușind în calificări obținerea pole-ului. Toate speranțele însă au fost spulberate când, după un start slab, în turul 5 al cursei, în urma unei erori de pilotaj în abordarea unui viraj, Valentino a ieșit în decor. În ciuda eforturilor imense de a reveni in cursă și de a recupera cat mai multe poziții, totul s-a dovedit a fi în zadar. Rossi a terminat cursa pe locul 13, cele 3 puncte obținute astfel fiind însă insuficiente pentru
Valentino Rossi () [Corola-website/Science/314845_a_316174]
-
Un personaj cu pălărie se deplasează spre „Casă Poporului” mânuind un windsurf, acelasi personaj cu pălărie joacă golf, se plimbă în „truckers paradise”, înoată printre galioane de secol XVI sau îndeasă o lingură în gură, taxiuri newyorkeze se plimbă în decoruri cu iz de București american, oglinzi retrovizoare reflectă realități distorsionate, doritori de verde sunt prinși în urban, piloți de motocicletă traversează peisaje de van Gogh, frunze din spatele cărora descoperi o metropola, zile în care se scăpa autobuzul, acțiuni ale culorii
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
Picpus (1919 și [[1920), spitalul Sainte-Anne ([[1920]] și [[1921]]). În [[1921]] petrece un concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului [[Lyon]]. Tablourile sale sunt tot mai apreciate, predomină tonalitățile vii multicolore ("„période colorée”"). În [[1926]], [[Serghei Diaghilev]] îi comandă decorul și costumele pentru baletul "„Baraban”"; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera "„Louise”" de [[Gustave Charpentier]]. În anul [[1923]], prietenul său, André Utter, cumpără castelul Saint-Bernard, în apropiere de Lyon, unde îi oferă găzduire. Maurice Utrillo va
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului [[Lyon]]. Tablourile sale sunt tot mai apreciate, predomină tonalitățile vii multicolore ("„période colorée”"). În [[1926]], [[Serghei Diaghilev]] îi comandă decorul și costumele pentru baletul "„Baraban”"; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera "„Louise”" de [[Gustave Charpentier]]. În anul [[1923]], prietenul său, André Utter, cumpără castelul Saint-Bernard, în apropiere de Lyon, unde îi oferă găzduire. Maurice Utrillo va locui acolo timp de zece ani. Începe o legătură cu Lucie Valore-Pauwels, cu
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
cu Florian din Transilvania. Astfel, pe 28 aprilie 1984 participă la Festivalul „Rock, Folk, Jazz” de la Craiova, iar o lună mai târziu la Festivalul „Tim Rock” de la Timișoara. De asemenea, colaborează la spectacolul sincretic de teatru-rock „Tainicul vârtej”, ce include decoruri, costume, măști, steaguri, coregrafie etc. Reprezentațiile au loc în Capitală, pe scenele de la Teatrul „Constantin Tănase”, Teatrul Evreiesc de Stat, Arenele Romane, Club A, dar și în țară, în cadrul unor turnee. Spre sfârșitul lui 1985, Mircea Florian intră în studiourile
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
localitate, unde urmărește cu pasiune cursurile lui Fritz Helmut Ehmke (1878-1965). Prin intermediul prietenului său, Wilhelm Schmidtbonn, intră în 1906 în contact cu Louise Dumont și Gustav Lindemann, de la teatrul din Düsseldorf. Macke, mare admirator al teatrului, execută câteva proiecte de decoruri și costume pentru o serie de reprezentații. Împreună cu Walter Gerhardt și sora acestuia Elisabeth, care îi va deveni soție patru ani mai târziu, pleacă în Italia, după care vizitează Olanda și Belgia. Macke se hotărăște să renunțe la studiile academice
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
ca Franz Marc și Gabriele Münter. Tablourile din această perioadă (1910-1912) au o cromatică luminoasă și forme simplificate, conturate adesea de o linie mai întunecată. Adâncimea spațiului cedează locul suprafețelor în diverse planuri și se recunoaște un interes crescând pentru decoruri ornamentale.
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
1962) și revenind la scenariile pentru televiziune. În 1959, Bester a adaptat pentru televiziune povestirea sa din 1954 "Fondly Fahrenheit", cu titlul "Murder and the Android". Difuzată color pe 18 octombrie 1959, drama de patru ore se desfășoară într-un decor futuristic al anului 2359, proiectat de Ted Cooper. Această producție a "NBC Sunday Showcase", realizată de Robert Alan Aurthur și avându-i în distribuție pe Kevin McCarthy, Rip Torn, Suzanne Pleshette și Telly Savalas, a fost recenzată de criticul de
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
the Curtain", "Rose", "Swan", "Hope", "Fortune", și cel mi important, "the Globe", care s-a deschis în 1599, cu Iulius Caesar ca una dintre primele piese jucate. Teatrele erau construite în formă circulară sau hexagonală, fără acoperiș. Nu foloseau multe decoruri, dar scena ieșită în față era folosită cu multă ingeniozitate. Mai târziu, au avut și acoperiș, și au fost mai multe teatre rectangulare decât rotunde/hexagonale. Când se vorbește în timpul Renașterii engleze de teatre „publice” este vorba de cele în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
prieteni, Râule - un vindecător și Gwynn - un vânător de recompense, care fug din Ținutul de Arama, urmăriți de Armată Eroilor. Ajungând în orașul Ashamoil cu gândul să înceapă o nouă viață, dau peste necazuri nebănuite. Personajele sunt bine creionate, iar decorul este bine descris, dând impresia unei lumi moderne aruncată în Vestul Sălbatic. Spitalul din Ashamoil, locul de muncă al lui Râule, pare mai degrabă să aparțină secolului 19, cu un personal medical parcă desprins din românele englezești de epocă. Aici
Orașul gravat () [Corola-website/Science/322926_a_324255]
-
tratează un viitor apropiat sumbru, povestirile lui analizând efectele ciberneticii și rețelelor de calculatoare asupra oamenilor - o „combinație între calitatea slabă a vieții și calitatea înaltă a tehnicii”. Povestirile i-au fost publicate în revistele populare de literatură științifico-fantastică. Temele, decorurile și personajele dezvoltate în aceste povestiri culminează în primul său roman, Neuromantul, care a avut un mare succes atât din partea criticilor cât și a cititorilor, declanșând mișcarea literară cyberpunk. Deși mare parte din reputația lui Gibson a rămas legată de
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
În vreme ce Larry McCaffery comenta că aceste povestiri arătau doar crâmpeie din talentul lui Gibson, criticul de științifico-fantastic Darko Suvin le-a numit „neîndoielnic, cele mai bune lucrări ale cyberpunk-ului”, constituind „cel mai îndepărtat orizont” al genului. Temele descoperite de Gibson, decorul din „Burning Chrome” și personajul Molly Millions din „Johnny Mnemonic” au atins perfecțiunea în primul său roman, "Neuromantul". "Neuromantul" a fost comandat de Terry Carr pentru cea de-a treia serie Ace Science Fiction Specials, care își propunea să conțină
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Tineretului din Capitală. La ambele teatre lucrează cu regizori importanți, care îi influențează evoluția în domeniul teatral. Tot în 1962 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și participă la expoziția de scenografie organizată de UNESCO la Paris cu schițe de decor pentru Hamlet și obține o mențiune. La sfârșitul anului 1963 pleacă în Germania Federală. După debutul la „Festivalul din mai“ de la Wiesbaden, în 1965, face decoruri și costume pentru scenele mari din Germania occidentală, între care: Berlin, Frankfurt, Hamburg, Göttigen
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
și participă la expoziția de scenografie organizată de UNESCO la Paris cu schițe de decor pentru Hamlet și obține o mențiune. La sfârșitul anului 1963 pleacă în Germania Federală. După debutul la „Festivalul din mai“ de la Wiesbaden, în 1965, face decoruri și costume pentru scenele mari din Germania occidentală, între care: Berlin, Frankfurt, Hamburg, Göttigen, Hanovra, Oberhausen, Köln, etc. Din 1969 până în 1984 își extinde activitatea la televiziune și film. Timp de 12 ani a făcut scenografia binecunoscutei serii de divertisment
Sergiu Singer () [Corola-website/Science/323922_a_325251]
-
prezentat și ea o opinie asupra scurtmetrajului, afirmând următoarele: „clipul este tipic pentru un boy-band, deși - spre deosebire de cele anterioare - nu îi vedem pe băieți dansând în formație. Aston Merrygold, Marvin Humes, Oritsé Williams și JB Gill apar cântând în diverse decoruri, singuratici, într-o noapte liniștită. Băieții se plimbă pe străzile orașului pustiu, exprimându-și sentimentele în versuri”. Cu toate acestea, editorii website-ului "Direct Lyrics" nu s-au declarat la fel de impresionați de material, catalogându-l drept „ieftin”, fiind de părere că
Take a Chance on Me (cântec de JLS) () [Corola-website/Science/323945_a_325274]
-
ca voință și reprezentare” (1819). Agitația, tristețea și descurajarea au fost în principal efectele acestui pesimism asupra sensibilității decadente, dar și trăsăturile esențiale ale personajelor „fin-de-siècle”. Platitudinea le afectează constant existența marcată de monotonia unei vieți mereu limitată la aceleași decoruri, de banalitatea spectacolelor naturale și de solitudinea individului închis în propria sa conștiință. ul pornește de la un sentiment mult mai profund și mai dramatic decât melancolia romantică, având fundamente psihice și psihologice. Este un curent prin excelență imagistic. Extrem de teatral
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
Dan Pița cere în februarie 1977 să fie eliberat din munca la acest film, ca urmare a decalării termenelor de producție. Conducerea C.C.E.S. aprobă intrarea filmului în faza de producție, producându-se unele schimbări în echipa de scenografi: Helmuth Stürmer - decoruri și Florica Mălureanu, apoi Lidia Luludis - costume, sunt înlocuiți. Filmările au avut loc în perioada 18 aprilie - 23 iulie 1977. Filmul a fost vizionat la 3 octombrie 1977 de conducerea C.C.E.S., care l-a aprobat. Copia standard a fost finalizată
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
la poezia dramatică a comuniunii binelui într-o geografie determinată irevocabil de substratul istoric al personajelor”. Criticul face o recenzie elogioasă, reliefând profesionalismul regizorului, imaginile „de o frumusețe dramatică implicită” și contraplonjeurile tânărului operator Marian Stanciu, partiturile compozitorului Adrian Enescu, decorurile concepute de Călin Papură sau costumele realizate de Irina Katz (menționându-se ca exemplu dubla funcționalitate a costumului purtat de personajul interpretat de Jean Constantin). Interpretările actorilor sunt elogiate și ele cu dărnicie, remarcându-se printre altele debutul lui Dragoș
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]