8,674 matches
-
și practice în edificarea societății socialiste“, România liberă, 23 iunie 1989) CAZIMIR Otilia Otilia Cazimir nu râde galben (nota V. I.) „Și așa cum te-am visat, cutezătoare Ți-ai prins în pletele de aur ca pe o floare O purpurie delicată stea, Și râzi cu râset de lumină, țara mea.“ („Ziua Republicii“, Gazeta literară, 1 ianuarie 1960) CĂLIN Liviu „Îndemnurile și aprecierile tovarășului secretar general al partidului privind misiunea nobilă a făurarilor de cultură amplifică în fiecare dintre noi sentimentul patriotic
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din analiza schimbărilor sociale, interne și internaționale pentru activitatea poporului nostru în fiecare etapă de dezvoltare, chezășia înaintării noastre sigure pe drumul comunismului.“ (Amfiteatru, octombrie 1975) „În mod consecvent, în documentele Partidului Comunist Român, în cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu, problematica delicată și complexă a națiunii cu multiplele ei corolare științifice, politice și axiologice s-a constituit într-un veritabil laitmotiv teoretic. Spre el converg și dinspre el se ramifică o mulțime de alte aspecte ideatice și practice de o excepțională importanță
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
va reuși la școala vieții și fără teorema lui Pitagora... Spune-mi, te rog: ai făcut în cadrul orelor de diriginție educație sexuală elevilor tăi? Întrucât eu n-am fost educată în această direcție, pentru mine, educația sexuală a rămas ceva delicat. (Sunt fericită că viața m-a ferit de consecințele posibile ale unei naivități cu care am fost lăsată să plec în lume.) Am încercat însă pe ocolite să le previn pe fete asupra consecințelor unei sarcini nedorite pentru viața lor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice pe care trebuia să le facă femeia în momentele delicate ale fiziologiei sale ciclice. Eram însă foarte departe de dezinvoltura tinerelor domnișoare din anumite reclame, care, pe un fond pur, luminos, pot să sară, să danseze, să facă tot felul de nebunii fără ca cea mai neînsemnată umbră să maculeze albul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
despre câte-un magazin în care se găseau materiale! - și o croitoreasă ca lumea, care să-ți croiască ceva după o poză de pe vreo bucată de pagină ruptă din cine știe ce Quelle sau Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI-a cînd m-am îndrăgostit (cum să mă exprim altfel?!) de o fetiță frumușică, finuță, delicată, Melania Dumescu, elevă din altă clasă. Când mă întâlneam cu ea, mă fâstâceam, dar în rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de o colegă și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în urmă peste ani, trebuie să spun că în toată perioada liceului, atunci când se formează personalitatea unui om, când relațiile cu colegii au o mare importanță, eu în acea perioadă am învățat doar în clase de băieți. Într-o perioadă delicată din viață, n-am avut nici o colegă de clasă cu care să relaționez. Atunci, bineînțeles că nu eram conștient de acest lucru, iar mai târziu am înțeles și din acest aspect, că fiecare dintre noi ne naștem cu o anumită
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a spus aseară că uzina a primit o nouă comandă de mașini pentru hidrocentrala de la Stîlpeni“. Tatăl ei lucra la turnătorie și era și inventator : îmbunătățise sistemul de aprindere. Ea vorbea parcă fără nici un efort, iar buzele i se mișcau delicat, aproape imperceptibil. Dănuț nu scoase nici un cuvînt și o ascultă cu încîn tare toată pauza. Din acel moment, viața lui Dănuț se schimbă hotărîtor. Participa împreună cu detașamentul lui Serghei Luminița la tot felul de acțiuni (la acțiunea de colectare a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
interesul pentru film (adică, vezi bine, ăștia au ajuns la chestii plictisitoare) și o întrebam pe maică-mea nu știu ce lucru. Maică-mea îmi răspundea scurt, să nu piardă scena. Eu insis tam, reformulam, inventam alte întrebări arzătoare, doar-doar trece momentul delicat și mă pot uita și eu la film, fără nici o problemă. Bineînțeles că strategia mea nu dădea întotdeauna roade : uneori maică-mea se prindea de cauza vorbăriei mele subite, alteori era ea însăși prea acaparată de film și mă trimitea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-mi bombez pieptul. (Sub pătură n-am mai avut grija asta.) Am început să ne sărutăm și, la un mo ment dat, am simțit picioarele ei atingîndu-le pe ale mele. Chestia m-a înnebunit. Pentru prima dată niște picioare delicate, cu pielea fină, se încolăceau în jurul picioarelor mele. Îmi simțeam, în contrast, picioarele mele foarte păroase (deși, în realitate, nu erau așa), și treaba asta mă făcea să mă consider foarte bărbat. I-am descheiat nasturii de la cămașa ei încadrilată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el devenea elev al prestigiosului Liceu Național. Relatare pe cinci pagini de fină notație psihologică anticipând pe Sadoveanu din Anii de ucenicie mai mic cu șase ani -, discipol al aceluiași liceu. "Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil", care este sufletul copilului? Internat câțiva ani într-un "Pensionnat de garçons Amédée Weitzecker" denominativ relevând ambianța franceză -, până când familia se instalează în Iași, preadolescentul se simte stingher. La acel "admirabil "Liceu Național" cum îl va numi M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anumit personaj ridică vocea reducând la tăcere pe celelalte (căci fiecare purtăm în noi câteva ase-menea personaje; Daniel Halévy recunoaște în persoana tatălui său doi oameni diferiți, unul, observator, scrupulos, care a scris Les petites Cardinal și altul, generos și delicat căruia îi datorăm L'abbé Constantin). Din alternanța aceasta, care se desfășură în ritmul vieții, nu se poate să nu rezulte o anumită diformațiune a propriei noastre figuri. Acum câțiva ani, precizează Lacretelle, începusem și eu un Jurnal. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și legile lui. Se pare c-ar exista pe lume educatori care nu și-au pus niciodată întrebările aceste: Ce e sufletul copilului? E oare el altfel decât sufletul omului matur? Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil? Căci un suflet de copil e în adevăr un lucru delicat și fragil... Fiindcă nimeni nu m-a învățat să iubesc lucrurile care formau obiectul datoriilor mele școlare, fiindcă toată lumea-mi vorbea de datorii și de sancțiuni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și-au pus niciodată întrebările aceste: Ce e sufletul copilului? E oare el altfel decât sufletul omului matur? Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil? Căci un suflet de copil e în adevăr un lucru delicat și fragil... Fiindcă nimeni nu m-a învățat să iubesc lucrurile care formau obiectul datoriilor mele școlare, fiindcă toată lumea-mi vorbea de datorii și de sancțiuni și numai de aceste lucruri, până târziu, când am început a-mi da seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
strânse legături de amiciție. Pe Coșbuc nu-l cunoșteam. Și d-lui e poet... spune Iosif, confratelui său, arătând spre mine, cu bunăvoință, după ce, la invitația lui, am luat loc la mesuță. Coșbuc zâmbi enigmatic. A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când, în fața titanului căruia îi vorbea, eu mă simțeam tot mai umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de Vega Carpio. Ca și marele Caragiale, pe care micul și uitatul Caion îl încolțise într-un timp cu pretenția că ar fi descoperit în literatura slavă sursa de inspirație a Năpastei... Problema aceasta a plagiatului e de altfel extrem de delicată. Mai toate comediile și vodevilurile lui Alecsandri sunt luate din Labiche sau alți autori ai epocei. Prețiosul juvaer care e "Veneția" lui Eminescu e inspirat din necunoscutul Gajetan Cerri. Tot așa "La steaua" care n-ar fi decât o reminiscență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza în Capitală unde-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza în Capitală unde-l aștepta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
talente ale noastre, pe timpul acela; Mihai Codreanu, luminosul poet al "Diafanelor" și al "Statuilor"; Virgil Cișman, cald poet liric, astăzi uitat, cu dreptate poate, căci chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și pe cea lirică; Botez-Gordon, fratele comedianului Penel, poet ca și ceilalți, rămas însă necunoscut; Napoleon Borelli, tatăl marei artiste Lidya Borelli, mare artist el însuși, și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cugetător care s-o iee în cercetare și s-o verifice? "Irozii" Mă gândeam mai demult să vorbesc despre întâmplarea aceasta. Două împrejurări m-au făcut să-mi amintesc de lucrurile îndepărtate la care m-am oprit: apariția romanului "Adela", delicata lucrare a d-lui Ibrăileanu și aniversarea a 30 de ani de la moartea lui Spiru Prasin. Căci principalele personagii ale epizodului ce urmează, în afară de povestitor, sunt tocmai regretatul Prasin și eminentul critic de la Iași, d. Ibrăileanu. La sfârșitul anului 1901
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă văd în stare să spun ceva interesant în legătură cu trecerea mea pe la "Jurnalul". Știu numai că la data aceea eram încă în liceu, în clasa a șasea. Că unul dintre conducătorii politici ai ziarului, Alexandru Bădărău, mi-era profesor, împrejurare delicată pe care n-o apreciam deloc, căci nu simțeam nici o plăcere să dau mereu la școală peste energicul meu șef de la gazetă și la redacție peste severul meu profesor de la școală. Că, în fine, în redacție întâlneam regulat pe excelentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la "Adevěrul", am crezut de datoria mea să lămuresc această împrejurare printr-un fel de scrisoare deschisă adresată cititorilor mei. Așa cum îl arată titlul, mesajul acesta e o profesiune de credință, un fel de punere la punct a câtorva lucruri delicate și întrucâtva o scurtă spovedanie. La timpul în care intervine și în seria faptelor în care se așează, e poate și o încheiere... ...Pentru aceste însemnări ale unui ziarist din alte timpuri, în orice caz. De aproape cinci luni, cetitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vorbit cu o bunăvoință oarecum suspectă, cu un ton, cu o privire, cu un surâs în colțul gurii, în care mi s-a părut că surprind o notă de ironie destul de accentuată. Sunt convins că acest cunoscut al meu, om delicat și discret de altfel, dacă e să-l judec după atitudinea pe care a avut-o față de mine, mă crede atins de o criză de grafomanie. Mărturisesc că ipoteza aceasta nu-mi face deloc plăcere. Cei care mă cunosc, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]