KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...301 302 303 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

părea că s-a întâmplat ceva neobișnuit, care a distrus totul dintr-odată și că el ar fi vinovatul principal, fie numai și pentru că a citit cu voce tare toate acestea. Dar și ceilalți, se pare, aveau un sentiment asemănător. Domnișoarele erau foarte jenate și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
proști, că eu văd prin tine... văd tot jocul vostru! — Lizaveta Prokofievna! exclamă prințul. — Să plecăm de-aici, Lizaveta Prokofievna, s-a făcut târziu, îl luăm și pe prinț cu noi, spuse prințul Ș. cât putu de calm și zâmbind. Domnișoarele stăteau deoparte, aproape speriate, generalul era în mod cert speriat; de fapt, toți erau cuprinși de uimire. Unii dintre cei care stăteau mai departe zâmbeau pe furiș și șușoteau între ei; chipul lui Lebedev exprima cel mai înalt grad de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
societate (recunosc acest lucru), m-aș mira nu doar de faptul că ați rămas în prezența noastră, a celor care am venit mai înainte, deși prezența noastră era o necuviință pentru dumneavoastră, dar și că le-ați lăsat pe aceste... domnișoare să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Pavlovici, care a fost primit excelent, iar Evgheni Pavlovici era surprinzător de vesel și de simpatic. Vestea cea mai importantă era că, fără multă zarvă, Lizaveta Prokofievna a chemat-o în camera ei pe Varvara Ardalionovna, care se întreținea cu domnișoarele, și a alungat-o odată pentru totdeauna din casă, de altminteri în maniera cea mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit-o“. Dar când Varia a ieșit de la Lizaveta Prokofievna și și-a luat rămas-bun de la domnișoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
domnișoarele, și a alungat-o odată pentru totdeauna din casă, de altminteri în maniera cea mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit-o“. Dar când Varia a ieșit de la Lizaveta Prokofievna și și-a luat rămas-bun de la domnișoare, ele nici nu știau că Variei i se interzisese pentru totdeauna să le mai pășească pragul și că își ia rămas-bun de la ele pentru ultima dată. — Păi Varvara Ardalionovna n-a fost la mine pe la ora șapte? întrebă prințul mirat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca să-l scoată de prost ca și atunci, când își râdea de el ca de un prost, îl ducea de nas iar el îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele dumitale sunt totuși compromise, Ivan Feodorovici, fetele, domnișoarele din cea mai înaltă societate, bune de măritiș, ele au fost aici, aici au stat, au auzit totul, și în istoria cu băiețandrii sunt amestecate, bucură-te, ai fost și tu aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
seara era splendidă, spectatori erau destui. Toate locurile de lângă fanfară erau ocupate. Grupul nostru se așeză pe scaune puțin într-o parte, chiar lângă ieșirea din stânga a gării. Mulțimea, muzica o înviorară întrucâtva pe Lizaveta Prokofievna și le distrară pe domnișoare; apucară să facă schimburi de priviri cu câteva cunoștințe și să se salute amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească ironic. Și Evgheni Pavlovici se înclina foarte des

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească ironic. Și Evgheni Pavlovici se înclina foarte des. Aglaia și prințul, care încă erau împreună, atraseră atenția câtorva persoane. Curând, de domnișoare și de mama lor se apropiară câțiva tineri care le cunoșteau; doi sau trei rămaseră ca să converseze; toți erau prieteni cu Evgheni Pavlovici. Printre ei era un ofițer tânăr și foarte frumos, foarte vesel și foarte vorbăreț; se grăbi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era inexplicabilă pentru el, încercă să zâmbească, dar, deodată, ca și cum ar fi uitat fulgerător de existența ei, își îndreptă iar ochii spre dreapta și începu să urmărească iarăși extraordinara lui nălucire. În clipa aceea, Nastasia Filippovna trecea chiar pe lângă scaunele domnișoarelor. Evgheni Pavlovici continua să-i povestească Alexandrei Ivanovna ceva, cu siguranță foarte comic și interesant, vorbea repede și cu însuflețire. Prințul avea să-și amintească apoi că Aglaia rostise pe neașteptate cu jumătate de voce: „Cât de...“ Cuvintele erau vagi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aflu tot. Cum a auzit asta, maman mai că n-a leșinat. Deodată, prințului îi trecu prin cap o idee ciudată. O privi fix pe Aglaia și zâmbi. Nici măcar nu-i venea să creadă că o are în fața lui pe domnișoara aceea arogantă care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea înțelege cum de această frumoasă trufașă, severă, poate fi un copil, un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în grădină, totuși nu la ora șapte, ci la opt sau chiar mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Aglaia în grădină, presupunând că aceasta se și trezise; însă n-o găsise nici în grădină, nici în dormitor. În acest moment se alarmase definitiv și-și trezise fiicele. De la servitoare aflase că Aglaia plecase în parc înainte de ora șapte. Domnișoarele râseseră de noua fantezie a fantasticei lor surori și-i făcuseră mamei lor observația că Aglaia se va supăra dacă ea se va duce s-o caute în parc și că, probabil, acum stă cu o carte în mână pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a cinci sute de mii de ruble, dar că a doua zi s-a aruncat în flăcările unei case care ardea, i-a scos din foc pe contele care îl suspecta și pe Nina Alexandrovna, care pe-atunci era încă domnișoară. Contele l-a îmbrățișat și astfel a avut loc căsătoria lui cu Nina Alexandrovna, iar a doua zi, în ruinele rămase de pe urma incendiului, s-a găsit caseta cu banii dispăruți; era de fier, de fabricație englezească, cu încuietoare secretă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mărginiți, alții „mult mai deștepți“. Primii sunt mai fericiți. Pentru un om obișnuit, „mărginit“, nu există nimic mai ușor decât să-și închipuie că este o persoană neobișnuită și originală, savurându-și fără ezitare această închipuire. De pildă, unora dintre domnișoarele noastre le-a fost de-ajuns să-și tundă părul, să-și pună ochelari albaștri pe nas și să-și spună „nihiliste“, pentru a fi sigure că, după ce și-au pus ochelarii, au început de îndată să aibă propriile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sarcastic Ganea în sinea lui. Pentru a-și ajuta fratele, Varvara Ardalionovna hotărâse să-și lărgească aria de acțiune; se băgase sub pielea Epancinilor, ajutată fiind de amintirile din copilărie: și ea, și fratele ei, copii fiind, se jucau cu domnișoarele Epancin. Să facem aici observația că, dacă Varvara Ardalionovna ar fi urmărit vreun vis neobișnuit vizitând familia Epancin, ar fi ieșit în acest fel din categoria de oameni în care se inclusese singură; dar nu un vis urmărea ea; la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de altminteri, îl iubea sincer și cu compasiune. În orice caz, însă, nu putea primi asemenea informații exacte de la prietenele ei, domnișoarele Epancin; era vorba doar de aluzii, de cuvinte nerostite până la capăt, de treceri sub tăcere, de șarade. Poate că și surorile lăsaseră să le ia gura pe dinainte în prezența Varvarei Ardalionovna, pentru ca să afle și ele ceva de la aceasta; în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
modest, mai că nu considera și el că vizita lui e o onoare pentru amfitrioni. Însă prințul nu observa reversul, nu remarca falsul. Tocmai o asemenea năpastă nu prevăzuse Aglaia, care, în seara aceasta, era uimitor de frumoasă. Toate trei domnișoarele erau elegant îmbrăcate, deși nu foarte luxos, și chiar erau pieptănate într-un fel cumva deosebit. Aglaia ședea cu Evgheni Pavlovici, conversând și glumind cu el neobișnuit de amical. Evgheni Pavlovici păstra o atitudine mai rezervată ca de obicei, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl „apucaseră bucuriile“. În sfârșit, Ivan Petrovici începu să-l privească cu și mai multă atenție; tot foarte atent îl studia și „demnitarul“. Belokonskaia îi aruncă prințului o ocheadă mânioasă și își strânse buzele. Prințul N., Evgheni Pavlovici, prințul Ș., domnișoarele, toți întrerupseseră conversația și ascultau. Aglaia părea speriată, iar Lizaveta Prokofievna intrase pur și simplu în panică. Ciudate ființe mai erau ele, fiicele și mama lor: presupuseseră și hotărâseră că pentru prinț e mai bine să stea toată seara fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Aceștia într-adevăr intraseră pentru câteva clipe. Ridicându-se de la micul dejun, Lizaveta Prokofievna anunțase că toți pleacă la plimbare numaidecât, toți împreună. Anunțul fusese dat sub formă de poruncă, sacadat, sec, fără explicații. Ieșiră cu toții din casă, adică mama, domnișoarele, prințul Ș. Lizaveta Prokofievna o porni în direcția total opusă celei în care mergeau în fiecare zi. Toți înțelegeau despre ce este vorba și toți tăceau, fiindu-le frică s-o irite, iar ea, ca și cum s-ar fi ferit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Filippovna. — Cu Nastasia Filippovna! strigă prințul. — Aha! Mi se pare mie sau vă pierdeți sângele rece și începeți să vă mirați? Mă bucur că vreți să semănați a om. Pentru asta o să vă distrez. Iată ce înseamnă să faci servicii domnișoarelor tinere și cu suflet nobil: astăzi am primit o scatoalcă de la ea! — Mo... morală? întrebă prințul fără voie. Da, doar n-avea să fie fizică. Mi se pare că nimeni n-ar ridica mâna asupra unuia ca mine și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dumneavoastră, prințe: nimeni nu sare în mod obișnuit pe fereastră, dar dacă se întâmplă un incendiu, atunci și gentlemanul cel mai de frunte, și doamna cea mai simandicoasă sar pe fereastră. Dacă trebuie să sari, n-ai ce face, așa că domnișoara noastră se va duce la Nastasia Filippovna. De fapt, domnișoarele nu sunt lăsate să plece nicăieri? — Nu, nu asta am vrut să spun... Nici n-ați vrut să spuneți că n-are decât să coboare treptele pridvorului și s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar dacă se întâmplă un incendiu, atunci și gentlemanul cel mai de frunte, și doamna cea mai simandicoasă sar pe fereastră. Dacă trebuie să sari, n-ai ce face, așa că domnișoara noastră se va duce la Nastasia Filippovna. De fapt, domnișoarele nu sunt lăsate să plece nicăieri? — Nu, nu asta am vrut să spun... Nici n-ați vrut să spuneți că n-are decât să coboare treptele pridvorului și s-o ia înainte, după care poate nici să nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-o rupi cu trecutul și să nu te mai întorci acasă: viața nu-i alcătuită numai din mic dejunuri, prânzuri și prinți precum Ș. Mi se pare că o confundați pe Aglaia Ivanovna cu o duduie sau cu o domnișoară de pension; i-am și vorbit de asta și cred că a fost de acord cu mine. Așteptați-vă ca vizita să aibă loc pe la ora șapte sau opt... În locul dumneavoastră, aș pune pe cineva să pândească acolo, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îi poruncise să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este o duduie sau o domnișoară de pension; simțea acum că se temuse de mult și tocmai de ceva în genul acesta; dar pentru ce voia să-l vadă? Îl trecură frisoane pe tot corpul; iarăși avea febră. Nu, nu o lua drept un copil! În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ascultă propunerea, încordându-și parcă atenția, și îi răspunse cu voce sacadată: „Mi-e indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor care se apropiau, ca și cum nici nu i-ar fi observat. De îndată ce caleașca plecă, ușa se deschise din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]