7,663 matches
-
mințile lor erau atât de pline de lumină, încât nu mai conta dacă trupul era sau nu acolo. Prin această afirmație Schillebeeckx a încetat pur și simplu să raționeze istoric despre primul secol și a devenit un autor de scrieri fantastice din secolul al XX-lea. Oamenii simpli din primul secol știau o grămadă de lucruri despre mințile umplute de lumină și aveau la îndemână un limbaj pentru a vorbi despre asta: psalmii, tradițiile de spiritualitate. Dar toate acestea nu aveau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș întreg! Uriaș, armonios în ciuda valurilor care-i inundau bulevardele, un oraș-fantomă ieșea la iveală sub privirea noastră... Deodată, ne-am dat seama că cineva ne vorbea de câtva timp deja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asociați, precum acidul citric și acidul malic. Fructele conțin vitamina C, de aceea sunt utile pentru tratarea scorbutului. Sunt folosite și pentru tratarea gutei și a tulburărilor asociate. Sunt benefice pentru aparatul digestiv și pentru cel urinar. Un tonic general fantastic. Salcia (Salix spp.) Se folosesc ramurile, frunzele și scoarța. Conține salicil și salicilați - sursele primei aspirine. Este bună pentru dureri de cap, durerile asociate artritei și pentru calmarea durerilor menstruale. Se poate folosi singură sau în amestec cu alte plante
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
întîlniri definitive. În orizontul marin al coastelor engleze sau din nordul Franței, artista identifică în nebulozitatea atmosferică prilejuri de analize cromatice, de transparențe și iluminări ale unui soare mai întotdeauna convalescent. Mișcarea imprevizibilă a norilor, formele lor adesea sugerînd cavalcade fantastice animă suprafața și permit efecte în maniera impresionistă a lui Claude Monet. Diferența dintre maestrul francez și Viorica Toporaș constă în faptul că forma nu se pulverizează prin dispariția conturului, ci se potențează prin menținerea lui. Apropierea dintre cei doi
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
științe precum geometria, fizica, logica, filosofia, istoria, geografia, politologia) renunță la discursul străvechi asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască un alt tip de discurs explicativ, bazat pe capacitatea individului de a observa diferite lucruri, de a evalua critic informațiile (proprii sau ale altora), de a le corela În constructe abstracte coerente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea imaginilor prin care ei reprezentau cerul și astrele; aceste imagini nu au păstrat nimic din fantasticul miturilor; ele sunt Împrumutate fie din artă, fie din observarea directă: În toate analogiile care constituie știința lor (cu o mare precizie imaginativă, care nu admite, precum mitul, niciun arrière plan misterios) există o mare dorință de a Înțelege fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor În modele și forme fantastice sau monstruoase. În sfârșit, recombinarea lor În modalități care dau un sens noului statut pe care Îl va căpăta neofitul (V. Turner, 1987, p. 15). Acțiunea de dis-membering fiind finalizată prin aceste operații simbolice, centrul de greutate se mută asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele ceremoniale de moarte) sunt saturate de mit și, deci, relevante pentru o cercetare din această perspectivă (C. Eretescu, 1976, p. 123). Drept urmare, este greu să susținem că În folclorul românesc se pot identifica mituri autohtone cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și obiectivelor relative ale rizibilului, întocmit de James Sully (An Essay on Laughter, 1902) încearcă să ordoneze imensitatea materialului în 12 categorii: 1. lucruri care prin noutate stârnesc un sentiment de teamă în amestec nelămurit cu plăcerea: bizarul, straniul, extravagantul, fantasticul; 2. vechiul asociat cu grotescul și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
berărie, unde se confundă cu chelnerii adormiți pe picioare, nici viața, nici arta.48 Mai clară este filiația în cazul Tabletelor din Țara de Kuty (1933), care au fost adesea raportate la Călătoriile lui Gulliver, ignorându-se textele caragialiene Cronica fantastică și Cronica sentimentală, în care satira lua forma alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi: Miniștrii aveau ca datorie să întemeieze simțul de autoritate, purtând fiecare ministru câte un băț cu care aplica fiecărui kut întâlnit, cu motiv sau fără motiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149 Ceea ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tâmpitopolea d-tale fără să ne spui cum să venim îndărăt; ne lasi în un loc necunoscut, bizar, straniu, rătăciți. Iubiți lectori, nu sunteți deloc rătăciți. N'aveți nevoiă de conducerea mea. Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian atât de scriitură, cât și de "diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale grotescului și raporturile acestuia cu formele estetice din care derivă și/sau cu care se combină. Legătura grotescului cu comicul reiese chiar din sensul inițial al termenului (fr. grotesque, it. grotesca, "capricios, ridicol" < grotta, "peșteră"), folosit pentru desemnarea ornamentelor fantastice din grotele italiene antice, a desenelor de aici caracterizate prin amestecuri de forme omenești, simbioze de regnuri vegetale și animale în arabescuri bizare. Ca și comicul, grotescul se bazează pe asocierea fantezist-contrastivă de elemente. De altfel, mai mulți cercetători echivalează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și o gravă înfiorare dramatică"7, punând permanent problema raportului iluzie-realitate prin situații în același timp banale și complexe, redate printr-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumea imaginată de Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, de pildă, este o distanță enormă rezultată în primul rând din raportarea diferită la realitatea pe care o reflectă. Deși hidoasă, lumea lui Caragiale este posibilă, și chiar nuvele sale fantastice creează un univers în care incredibilul este foarte apropiat de probabil. La Eugen Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
minții, exploatând în fapt, paradoxul, nesesizat de acesta, din însăși prinsoarea propusă în formula: "o să-ți spun o minciună, dar, dacă vei zice că mint, să știi că te omor"67. În loc de o simplă minciună, este construită o veritabilă autobigrafie fantastică: "La nunta tatii, ducându-mă la moară ca să macin porumb să-l fac mălai, am înjugat sacii la car, am pus porumbul și am plecat. Acolo am măcinat, pe urmă am pus boii în car, am înjugat sacii și am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona realului și ne zdruncină convingerea că ființele lui Urmuz n-ar locui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potrivit în "lumea pe dos" a politicii. Absurdul activităților sale diurne și nocturne poate fi eclipsat de interpretarea într-o cheie alegorică ce servește rechizitoriului antipoliticianist. Urmuz este foarte apropiat aici de Caragiale din perioada de debut, autor al Cronicelor fantastice, ușor de decriptat ca alegorii. Ismail apare astfel ca o variantă de "Sinecord"57, în primul rând întrucât este "compus din ochi, favoriți și rochie"58, așadar, la propriu deficitar de organul afectivității, și apoi prin alte atribute comportamentale care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]