8,422 matches
-
cinsti și va păzi la puterea și trăinicia ei această carte a noastră de danie veșnică, dată și dăruită credincioșilor noștri boieri Stanciul egumenul și fratele său Călin, pe acela de asemenea Dumnezeu cel milostiv și prea bun să-i fericească trupul și sufletul și să-l binecuvinteze atât în veacul acesta cât și în celălalt. Deasemenea iarăși, dacă cineva ar lăsa la părăsire sau ar strica hotărârile cele mai sus scrise, încheiate și întărite de mine, pe acela Dumnezeu să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Ocolul Silvic Arpaș. Această zonă vecină se dovedește a fi mult mai bine conservată datorită neincluderii ei în circuitul turistic local sau național, ne având nici-un traseu marcat în acest sens. Seara târziu când copiii au sosit trudiți, dar fericiți de excursia făcută în ziua aceea, când au fost puși la culcare, au avut multe de povestit părinților. Și încă multe zile după aceea. CAPITOLUL X Școala Motto: Să punem la temelia școlii noastre Înțelepciunea clădită pe cele trei fiice
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cu dragostea care învinge, pînă la urmă, totul. și răutatea oamenilor, și prejudecățile părinților, și soarta potrivnică. Un fel de Othello altoit cu Romeo și Julieta și, în plus, cu happy end. Cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți pînă la adînci bătrî neți. În realitate, cînd ești în mijlocul evenimentelor, nu e nimic care să-ți stîrnească rememorări nostal gice. Numai senzația de penibil și o imensă rușine./ Să ne întoarcem totuși la scena din cămin, cînd fiecare era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
personaj principal și în care se vorbește și despre Tia, soția lui, și despre cașul pe care-l aducea ea bunicii. Desigur, oamenii, în fața entuziasmului doamnei de la oraș, au găsit de cuviință că e cazul să se arate și ei fericiți de o așa întîmplare și au spus : „Vai, doamnă, dar să-i spuneți lui Cezărel că de-abia-l așteptăm să mai vină pe-aici să-i mai dăm niște caș din ăla...“. Au crezut că maică-mea „le face un apro
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mustața i-o simțea educa toarei atunci cînd îl pupa, iar la terminarea grădiniței aceasta îl pupase de mai multe ori pe amîndoi obrajii.) Dănuț se bucurase tare mult cînd văzuse că avea o învăță toare drăguță și fusese foarte fericit cînd îi dăduse florile, chit că ea nu-l prea luase în seamă și îi spusese să le lase pe catedră. Chiar din prima zi realiză totuși că-l simpatizează. Convingerea asta se întări peste un timp, cînd observă că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-și lua el atunci revanșa pentru toate dățile în care stătuse la distanță. ăsta era Barbu : era un băiat rău, avea pantofii nefăcuți, unghiile netăiate și era murdar prin urechi. Viața se scurgea fără mari probleme și Dănuț era fericit. Noul făgaș pe care o apucase îl făcea să se simtă puternic și așteptarea îm plinirii viitoare - cînd va fi cu adevărat pionier, cînd vor fi amîndoi pionieri, și el, și ea - îi dădea aripi. Cristi reușise acum să-l
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din urmă, i-am dat drumul înapoi, în lacul din Grădina Botanică. Tom era un triton de vreo cinci centimetri, pe care l-am cumpărat din Obor, cînd am crezut că Sally e în călduri ; bineînțeles că nu au fost fericiți împreună : Sally îl urmărea tot timpul prin acvariu, iar el fugea îngrozit ; chestie care ne-a făcut să-i separăm, așa că l-am pus pe el într un acvariu pro porțional cu dimensiunile lui ; de unde, pînă la urmă, a evadat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care are caninul obicei de a se repezi să se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
odraslele în zilele de duminică sau alte sărbători, pentru a-i vedea, pentru a se informa despre mersul lor la învățătură și pentru a le mai aduce câte ceva de mâncare. Aceste vizite erau așteptate cu înfrigurare și constituiau un eveniment fericit pentru fiecare dintre noi, ca și primirea unei scrisori. De aceea, situațiile respective erau speculate pentru glume de felul: Vasile Fetescu, ți-a venit de-acasă! sau Mihai Munteanu, ai o scrisoare la domnu’ pedagog! Cel anunțat tresălta de bucurie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care am crezut, desigur, cum cred toate generațiile, în perioada în care se ridică) se desemna încă de pe atunci, la timpul acela, în care ne găseam, adică chiar de pe băncile școalei. Nu. În păcatul acesta n-am căzut. Și sunt fericit că n-am căzut. * Ce curioasă întâmplare! Și ce fericită în același timp... Căutând într-o seară o carte, despre soarta căreia aveam oarecare temeri, am descoperit într-un raft mai retras al bibliotecei, pe o altă carte, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acum un sfert de secol în urmă, generația mea se plângea de insuficiența libertăților publice și de modul ipocrit cum ele erau păzite. Când îmi întorc însă privirea-ndărăt, regimul de atunci îmi apare, în perspectiva trecutului, ca un regim fericit dintr-o epocă de aur. * Dar am și oarecari scrupule. Revenind așa de târziu într-un mediu pe care timpul l-a transformat din atâtea puncte de vedere și de care am fost până acum ca și despărțit, înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Alex. Moruzi și Scarlat Calimah. Universitatea veche a fost inaugurată la 26 Octombrie 1860, în prezența domnitorului Cuza. În clădirea aceasta, a funcționat câtva timp, începând de la 1 Septembrie 1874, Mihail Eminescu, în calitatea de custode al Bibliotecei centrale. "Sunt fericit, spunea, puțin timp de la numirea sa, naivul poet, sunt fericit că mi-am găsit un loc potrivit cu firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la 26 Octombrie 1860, în prezența domnitorului Cuza. În clădirea aceasta, a funcționat câtva timp, începând de la 1 Septembrie 1874, Mihail Eminescu, în calitatea de custode al Bibliotecei centrale. "Sunt fericit, spunea, puțin timp de la numirea sa, naivul poet, sunt fericit că mi-am găsit un loc potrivit cu firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost lider de audiență în noaptea de Revelion). După care ne delectăm cu Folclorul contraatacă - deci tot un fel de Ciao, Darwin! - și, mai spre dimineață, pentru rafinați, cu un film indian adevărat. Dar carei problema, din moment ce oamenii sunt fericiți? Decât să faci nu știu câte pregătiri și să fii deprimat după aceea, nu e mai bine să stai în propriii tăi papuci și să te bucuri de astfel de delicatese, alături de poporul tău? (2006) PERSONAJE Pe cine ne aduce mami în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
doar pentru chelie și pentru acadea. Când a venit unul cu o acadea la școală, adusă de taicăsău din străinătate, a fost pentru scurt timp vedetă. Altfel, cei tunși chilug erau porecliți Kojak (cu varianta Cocean) și nimeni nu era fericit de o asemenea poreclă. Alte seriale de oameni mari stăteau la baza unor poezele, pe care le spuneam cu un aer important. De exemplu, problematica din Dallas era sintetizată în zicerea „Oan, ciu, fri, Pamela vrea copii. Fri, for, fai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
obținut ultima victorie și tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple faptele. Dar, poate, n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumina cade pe mine ca pe o plantă, dar imediat Îmi spun că nu o asemenea liniște Îmi e necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce ni se propune și, de aceea, probabil, numai atunci putem fi fericiți cu adevărat. Pe măsură ce ne-am schimbat, am coborît tot mai jos, la poalele acestui Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voi putea urma. Apropiindu-mă de soare, mă simt liber și egal zeilor. Și poate chiar sînt zeu, dacă mă simt egal zeilor. Niciodată nu m-a scăldat atîta lumină... Înțeleg că tocmai gîndul acesta mă va pierde. SÎnt prea fericit acum ca zeii să nu mă pedepsească pentru Îndrăzneala mea. Din Olimp ei vor vrea să reamintească oamenilor că nu sînt păsări. Dar greșeala mea mă umple de o bucurie fără margini și tocmai prin ea au aflat și zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cînd mă tăvălesc În nisipul plin de soare și mă simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă prin mine ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt, tot ce vreau și ce simt. Pot să uit ce-am discutat cu cineva Într-o asemenea amiază, dar lumina mă face să repet, amețit de soare, ceea ce au crezut grecii despre fericire. SÎnt momentele cînd aș putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost. CÎnd, Îndeobște, nu-mi spun: prea tîrziu; pentru că niciodată nu e prea tîrziu să iubești un gînd ce te poate face fericit; ca simpla privire asupra unui cer pictat de Fra Angelico sau a zăpezilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte. Dorește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nu uita că numai redus la rolul de simplu muritor te-ai gîndit la fericire. - Atunci? - Atunci Înseamnă că fericirea este o speranță și o cucerire a oamenilor. Zeii au nemurirea, În schimb oamenii pot visa și dori să fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să știi și că lumea e Însetată de frumusețe. - Olimpienii sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu apariția lui Policlet; ei au introdus nu numai cultul frumuseții, ci și cultul limitelor, Înlăturînd ceea ce era inform și grosolan; Își vor cîștiga gloria Încurajînd umanul și creînd un alt sfinx pe care-l vor mîna la Theba.) „Ești fericit?”, Îl Întreabă Cain În poemul lui Byron pe Lucifer, iar acesta răspunde „SÎnt puternic”. E singurul răspuns pe care l-ar fi putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]