8,059 matches
-
din garnizoanele de pe malul drept și de flota fluvială. Însă, în urma năvălirilor tot mai frecvente și mai violente ale populațiilor turanice, apărarea graniței nordice, din zona Dunării și Dobrogei, a fost dezorganizată încât, în secolul al XII-lea, cumanii treceau fluviul fără teamă: 1114, 1122, 1148, 1150, 1154,1159. Aceste năvăliri erau însoțite de jafuri, distrugeri, luarea de captivi și ucideri. Incapacitatea cronică a Imperiului de a asigura securitatea frontierei dunărene și, implicit, a populației locale (românii) se reflectă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării, el temându-se de o năvălire a regelui Ungariei în Bulgaria. În acest scop, el a strâns relațiile cu cumanii și românii din nordul Dunării și a încercat să încorporeze statului său Serbia, ca și ținuturile românești din nordul fluviului. El a dus lupte înverșunate cu regatul Ungariei pentru stăpânirea Severinului, punct strategic important de control a teritoriului nord-dunărean. Într-un moment în care atenția sa era concentrată în această direcție, pe neașteptate, a intervenit moartea sa, tocmai când era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înduplecați de daruri, au renunțat la atacul lor. În același timp, Igor i-a îndemnat pe pecenegi să prade Bulgaria. În secolul al X-lea, pecenegii se aflau în apropierea Dunării, în sudul Moldovei-în vremea campaniei lui Sviatoslav în sudul fluviului, aliații săi au fost pecenegii și ungurii. Conform cronicilor rusești, cetele pecenege au ajuns în dreapta Dunării, după ce au străbătut regiunile extra-carpatice. Aceste teritorii fuseseră folosite de pecenegi și ca loc de trecere spre Panonia, unde căpeteniile ungare îi foloseau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuau să fie semnalate, la sfârșitul secolului al XI-lea și prima jumătate a celui de-al XII-lea, în armatele bizantine. Pe de altă parte, informațiile cronicilor bizantine, după care Tyrach a traversat Dunărea cu toți pecenegii sau că fluviul a fost trecut de tot neamul lor, nu se confirmă. Din alte izvoare rezultă că grupuri de pecenegi au rămas în nordul Dunării și Mării Negre, la începutul secolului al XII-lea. Unele din triburile pecenege au mai sălășluit o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și a familiilor lor de către bizantini i-a înfricoșat pe cumani, care s-au retras în stânga (nordul) Dunării. Dar ei au rămas în preajma fluviului, iar la scurt timp după luptă s-a declanșat o nouă invazie. Principalele efective turanice care au pătruns în Imperiu, în preajma luptei din 1091, proveneau din bazinul Niprului, este semnificativă participarea la războiul cu pecenegii a unor căpetenii cumane, Tugarkan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
semnalează la Dunăre, în 1106, fără alte amănunte. În anul 1114, ei trec Dunărea, în apropiere de Vidin, dar la intervenția promptă a împăratului Alexe I, prevenit din timp de autohtoni (vlahi), ei s-au refugiat pe malul nordic al fluviului, fiind urmăriți apoi de bizantini; conștienți de slăbiciunea lor, ei evitau ciocnirile. Acești cumani nu făceau parte din uniunea tribală de pe Nipru, ci aparțineau grupului stabilit în Câmpia Dunării, grup ce se manifestase și mai înainte în zonă. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nipru, ci aparțineau grupului stabilit în Câmpia Dunării, grup ce se manifestase și mai înainte în zonă. Faptul că numărul incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgarilor din sudul Dunării, cumanii din nord au fost solicitați frecvent să sprijine pe vlahi în luptele lor cu Bizanțul. Atrași de perspectiva de a prăda ținuturile bogate ale Bizanțului, cumanii treceau periodic Dunărea însoțiți uneori de români din nordul fluviului. Și după 1204-cucerirea Constantinopolului de cruciați călăreții cumani au continuat să lupte ca aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanii treceau periodic Dunărea însoțiți uneori de români din nordul fluviului. Și după 1204-cucerirea Constantinopolului de cruciați călăreții cumani au continuat să lupte ca aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această infiltrare în teritoriile sudice nu s-a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor rămași în stânga (nordul) Dunării, dimpotrivă, la începutul secolului al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pradă împotriva populațiilor sedentare agrariene, care le procurau periodic bunuri suplimentare. Dimensiunea războinică a societății nomade era impusă de necesitatea de apărare împotriva triburilor rivale și de dorința de extindere a perimetrului de pășunat. Astfel, câmpiile din preajma celor două fluvii românești, Dunărea (Istru) și Nistru, fiind din cele mai adecvate păstoritului nomad, interesul turanicilor s-a concentrat asupra acestor teritorii, de unde au încercat să înlăture comunitățile umane autohtone. Rezultatul confruntărilor cu nomazii turanici a constat în reducerea așezărilor localnicilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus la dezagregarea Imperiului bizantin, după 1185, iar ulterior a constituit o primejdie pentru cel latin, după 1204. Intervenția masivă și permanentă a cumanilor din nordul fluviului au făcut din aceștia forța tutelară a noii realități politice din sudul Dunării, la începutul secolului al XIII-lea. Consacrată prin alianța matrimonială, legătura politică și cooperarea militară între cumani și vlaho-bulgari a devenit un factor permanent al victoriilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoricul Chalcocondilas vorbea de armele asemănătoare ale sciților (mongoli) și românilor. În afară de prezența lor în conflictele locale din zonă, forțele mongole ale Hoardei din nordul Dunării au organizat, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, acțiuni de amploare în dreapta fluviului. Astfel, în 1326, când turcii din Asia Mică au prădat până la Dunăre, s-a produs o intervenție a mongolilor din nordul Dunării, ceea ce a provocat înfrângerea turcilor-este posibil ca intervenția lor să fi fost cerută de Bizanț. Nu întâmplător, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era aparent un pact defensiv mutual; o serie de clauze secrete prevedeau însă o împărțire a teritoriului respectiv. S-a căzut de acord ca ținutul situat la nord de Munții Šar să fie atribuit Serbiei, iar regiunea de la est de fluviul Struma și de Munții Rodopi, Bulgariei. O mare parte a Macedoniei rămînea astfel neîmpărțită (vezi harta 4). Cele două guverne au fost de acord ca, în caz că nu puteau ajunge la o înțelegere în privința acestei regiuni, mediatorul să fie țarul. S-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cele două state avînd astfel o graniță comună. Grecia a dobîndit sudul Macedoniei și o parte a Epirului, care cuprindea și orașul Janina. Granița Greciei se întindea la est pînă la Kavalla, inclusiv. În ciuda înfrîngerii, Bulgaria a primit teritoriul văii fluviului Struma și un sector de optzeci de mile (aproximativ 135 de kilometri n.t.) de-a lungul coastei Mării Egee, în care intra și portul Dedeagač (Alexandroupolis). Atît Imperiul Otoman cît și România au avut de cîștigat: Poarta a primit înapoi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avut grijă să nu provoace ostilități. Date fiind repetatele victorii turcești, în octombrie 1922 a fost semnat la Mudanya un armistițiu; negocierile au fost purtate între Kemal și reprezentanții britanici și greci. Armata greacă se retrăsese în acest timp dincolo de fluviul Marița. Cuceririle turcilor asigurau menținerea regimului de la Ankara ca guvern legal al Turciei și revizuirea Tratatului de la Sèvres. În ciuda faptului că majoritatea marilor puteri acceptaseră autoritatea lui Kemal, la Constantinopol funcționa încă un guvern condus de sultan. În noiembrie 1922
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
recunoscut de fiecare dintre părți. 2. În cazul unui nou aranjament teritorial și politic în zonele aparținînd statului polonez, sferele de influență ale Germaniei și U.R.S.S.ului vor fi separate aproximativ de linia rîurilor Narva și San, și a fluviului Vistula. Chestiunea privind interesele ambelor părți pentru menținerea unui stat polonez independent și a modului în care ar trebui stabilite granițele unui asemenea stat va putea fi decisă definitiv doar în cursul viitoarelor evoluții politice. Oricum, ambele guverne vor rezolva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la Moscova, în momentul stabilirii aranjamentului, nici ulterior."26 Guvernul sovietic manifesta un interes asemănător și în privința administrației Dunării și a comisiilor care reglementau această cale de navigație fluvială. El a propus la început instituirea unui singur organism pentru tot fluviul, ceea ce ar fi făcut ca influența sovietică să se extindă pînă în inima Europei Centrale. După anexarea Basarabiei, granițele sovietice ajunseseră, firește, pînă la Dunăre. Divergențele dintre poziția sovieticilor și cea a germanilor au devenit extrem de clare atunci cînd Molotov
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu Germania privind trecerea trupelor acesteia care nu obliga Bulgaria să intre în luptă. La 1 martie a fost făcut pasul final, Bulgaria aderînd în sfîrșit la Pactul Tripartit. În schimbul semnăturii i s-a asigurat o ieșire la Marea Egee între fluviile Struma și Marița. Tratatul a fost aprobat de Adunare cu 140 de voturi pro și 20 contra, dar nu s-a manifestat absolut nici un entuziasm față de noua alianță. După cum era de așteptat, guvernul sovietic a protestat prompt. Bulgaria a rupt
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-a, precum și Prima Divizie de Tancuri Române au luat parte la acest dezastru; se apreciază că au murit circa 80.000 de oameni. Conform acordului semnat cu Germania în august 1941, României i se acorda responsabilitatea asupra teritoriului cuprins între fluviul Nistru și rîul Bug, adică a unei zone de aproximativ 10.000 de mile pătrate (peste 26.000 km2 n.t.) numită de autoritățile române Transnistria. A fost declanșată o masivă campanie de propagandă pentru justificarea viitoarelor pretenții ale românilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iobăgistă, care prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul seniorial ca și oricare alt bun. Referindu-ne la Moldova, în epoca de care ne ocupăm, acest
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
galițiene și austriece. O legătură avantajoasă cu Marea Neagră ar fi inaugurat, pentru acestea din urmă, o eră prosperă în afacerile comerciale. Încercările de folosire a apelor Moldovei pentru transport, de către străini, au devenit posibile o dată cu proclamarea libertății de navigație pe fluviile Imperiului Otoman, pentru ruși la 1774, iar pentru austrieci la 1784. De altfel, austriecii au început primele sondaje imediat după anexarea Bucovinei. Un <întreprinzător> Hörne proiecta să folosească Prutul și Siretul în vederea scurgerii produselor galițiene către Marea Neagră. În 1782, încercarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Pacea de la Carlowitz consfințește anexarea celei mai mari părți a Ungariei, restul Croației și a Transilvaniei. Fiind stăpână pe cursul mijlociu și, în parte, superior al Dunării, Austria se simte „împinsă” spre extinderea controlului ei și asupra cursului inferior al fluviului, cu gurile sale. Implicit, ea tinde la anexarea Principatelor Române, încercând să realizeze aceasta în 1669. Încheierea războaielor de succesiune la tronul Spaniei, în 1714, îi dezleagă mâinile în Orient. Austria se folosește de conflictul turco-venețian și de cucerirea Moreei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru comerțul țărilor germane cu Orientul în înfăptuirea planurilor sale de cucerire economică a Balcanilor și a Principatelor Române, Bruck s-a exprimat foarte limpede. Unul „din biografii săi a scris că „de pe buzele” lui Bruck „izvora” principiul că acest fluviu este firul conducător al viitoarei istorii a Austriei. Prin ardoarea și perseverența cu care și-a susținut ideile relative la poziția Austriei față de țările balcanice, Bruck se situează în fruntea oamenilor de stat austrieci ai epocii care au dezaprobat politica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aproape mesianic, este determinat, după părerea sa, de poziția geografică a Imperiului Habsburgic, de marile lui interese politice și economice. Din punct de vedere geografic, Imperiul Habsburgic se învecinează cu Orientul; el este legat direct de această zonă prin marele fluviu Dunărea. Din punct de vedere politic și economic, întregul curs al istoriei austriece dovedește implicațiile vitale și poziția excepțională a Austriei ca reprezentantă a intereselor europene în Orient. Pentru a demonstra marele rol jucat de Austria în problema orientală, L.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]