8,592 matches
-
combinații ale celor două sisteme compoziționale. Capitolul II Centrii și rivalii lor Cuvântul centru se referă la mai multe lucruri. Două sensuri evident diferite ale termenului derivă din cele înfățișate în primul capitol. În sens dinamic, un centru este un focar de energie din care radiază vectori înspre mediul înconjurător. El este și un loc în care vectorii acționează concentric. Atât timp cât prin centru înțelegem doar un centru de energie, locul său poate fi ignorat. Totuși, de îndată ce ne referim la relații între
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
comportamentului forțelor vizuale prin explorare perceptivă și descoperirea astfel a centrului dinamic al formei sau confi gurației. În această carte, diferitele sensuri ale termenului centru ar putea crea confuzie. Voi încerca să clarific în fiecare caz dacă vorbesc despre un focar de energie sau despre un punct median. După cum menționam, mai intervine și diferența dintre un loc efectiv marcat, de exemplu, printr-un punct negru în mijlocul unui cerc - caz în care centrul are o „prezență retiniană” - și un centru determinat pur
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
amplasare face în așa fel încât mare parte din greutate să tindă înspre partea inferioară, astfel accentuând apăsarea în jos a obeliscului invertit. Totuși, punctul de mijloc își exercită puterea centralizatoare legând sculptura într-un tot și creând astfel un focar de energie. Așa cum se întâmplă adesea, vectorii aflați în relație cu acest centru indică direcții opuse. Pe de o parte, vârfurile celor două volume, obeliscul și piramida, se ciocnesc cap în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție, un centru în miezul îngrădirii, care devine focar de energie de sine stătător și organizează spațiul din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură sau o clădire
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se continue dincolo de ramă, în toate direcțiile. Chiar și așa, compoziția este remarcabil imperturbabilă. Trunchiul greu al copacului este situat în centrul scenei, nu oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină compoziția să acționeze într-un spațiu în esență închis? Răspunsul constă în faptul că, deși scena lui Poussin se continuă dincolo de ramă, ea nu face acest lucru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cea de taină de Leonardo sau de Dieric Bouts (vezi figurile 25 și 120). Totuși, adesea stabilitatea creată de coincidența a doi centri principali nu este avantajoasă pentru artist. În operele manieriste și baroce mai ales, tensiunea izvorâtă dintr-un focar al perspectivei, localizat excentric, corespunde stilului perioadei. Se creează astfel o problemă optică. Schema marginilor convergente este distorsionată de proiecția optică atunci când privim oblic la centrul său, ceea ce se întâmplă cu orice formă, oricare ar fi ea. Un simplu pătrat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
abstracțiuni constructiviste și suprematiste de la începutul secolului XX, în opere ale unor pictori precum Moholy Nagy, Lisițki și Rodcenko. Un relief din 1935 al lui Ben Nicholson ne va ajuta să arătăm cum o pereche de cercuri goale creează două focare izbitoare, ajutând astfel la subîmpărțirea plăcii de lemn orizontale în două componente de bază, una dintre ele mare și expandată, cealaltă mai slabă și comprimată. Golurile circulare posedă destulă pondere pentru a constitui nucleii celor două forme unghiulare și pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa capătul inferior al unui oval vertical, ca și cum ar fi adunat într-un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și delimitarea spațiului, constituind la un moment dat chiar unul dintre pătrate, nu l-ar întrerupe ca atare. Cadrul nu se suprapune spațiului pictural asemenea unei ferestre și nici nu acoperă acel spațiu. Nici o limitare efectivă nu poate împiedica expansiunea focarului centric de energie. Permiteți-mi să adaug o observație în legătură cu diferitele funcții atribuite de Albers culorii și formei. În seria de picturi pe care o discutăm, culorile lui stimulează centricitatea, făcând ca fiecare pătrat să arate la fel pe toată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acestuia poate fi ilustrat printr-o remarcă a lui Roland Barthes. Citat de Bruno Zevi în cartea sa asupra limbajului arhitecturii moderne, Barthes indică orașe în care centrul nu este „punctul culminant” al nici unei activități deosebite, ci un soi de focar pentru o imagine creată de comunitate. El vorbește despre o „imagine oarecum goală, necesară organizării restului orașului”. Un singur exemplu din pictură ar fi suficient pentru a indica puterea vizuală a unui centru nemarcat pe imaginea retiniană și care, la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai apăsătoare, din dreapta, pare a pătrunde printr-o izbitură în centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin inducție perceptivă. Cadrul dreptunghiular și formele compoziției creează centrul care, la rându-i, creează ordinea ele mentelor. Dar, omițând orice referire directă la centru, pictorul estompează stabilitatea de bază a compoziției sale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de exemplu, este alcătuit dintr-o adevărată împrăștiere radială de vectori (vezi figura 1). Numai prin dispunerea lor laolaltă vectorii se reunesc pentru a forma centricitatea, și doar prin faptul că este format din vectori un sistem centric devine un focar de forțe. Gândiți-vă acum la axele de echilibru în jurul cărora, așa cum am văzut, sunt organizate multe compoziții. Ele sunt cu siguranță centri determinați de localizarea și ponderea lor, însă forma lor alungită accentuează și faptul că sunt totodată vectori
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cealaltă - un simbol al înstrăinării, folosit uneori de Degas. (3) Intersecțiile sunt puncte nodale. Kevin Lynch, în cartea sa Imaginea orașului, vorbește de puncte nodale ca fiind „strategice într-un oraș în care un observator poate intra și care sunt focarele intensive către care și din care se deplasează. Ele pot fi mai ales puncte de legătură, popasuri în transport, o răscruce sau o încrucișare de drumuri, momente de schimbare de la o structură la alta”. Punctele de transfer de pe harta unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
greșească. Încă o dată, subiectul complicat al povestirii din tablou este condensat într-o temă simplă și elocventă. O sculptură de Ernst Barlach (figura 107) sintetizează rolurile compoziționale jucate de volume și vectori. Privit în întregul său, personajul ghemuit este un focar centric 152 | Forța centrului vizual de energie care iradiază de jur-împrejur. El este un centru alcătuit nu dintr-o masă compactă, ci dintr-un nod de vectori. Centrul de echilibru localizat în golul ombilical conferă părții inferioare a corpului rolul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care o rețea ca de păianjen de vectori străbate compoziția, marcând locul fiecărei particule a tabloului. Există, firește, o ambiguitate ciudată în ceea ce privește localizarea în spațiu a punctului de fugă. În primul rând, există un punct undeva pe pânză. El formează focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic de buze.". În poemul "Râuri de ceasuri" definește condiția umană limitată de timp. Încercarea de a depăși condiția implică o răsfrângere tragică în existență. (Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
săptămînă din punctul de vedere al higienei, - de către autoritățile sanitare ale orașului. Același lucru în ce privește cîrciumele, cafenelele, restaurantele, berăriile, cofetăriile”. Doctorul cerea și introducerea unor „reglementări” referitoare la prostituție, care exista legal („cu condicuță”), dar și clandestin, în zeci de „focare”.8). Un instrument orientativ pentru autorități, regulamentul le crea acestora posibilitatea să acționeze. Prin urmare, ele încep controalele, în echipă, în crîșme, hoteluri, brutării, băcănii, covrigării, cîrnățării etc. Lectura proceselor verbale de contravenții uimește și îngrețoșează. Am să citez numai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să le pună în relație cu un fenomen sau altul, de ruptură sau de mutație, cu o criză sau alta, de natură politică, economică sau socială. Lui îi revine, de asemenea, să cerceteze care grupuri și care medii au fost focarele privilegiate, îi revine și misiunea de a le urmări în dezvoltarea sau în declinul lor, de a le restitui, în toată complexitatea ei resimțită concret, puterea fascinației. Studiul viselor unei societăți constituie, pentru cunoașterea sa, un instrument de analiză căruia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pături socotite amorfă, dar care nu-s amorfe, și pe care parcă le auzi murmurând introspectiv: „Prea multă mare, noi am văzut destulă mare” (l-am citat pe Cesare Pavese). Literatura lui Preda e o literatură a potențializării cerebrale, a focarelor nervoase. „Ce este stilul?”, se întreabă Apollinaire. Pentru o sută de oameni, o manieră complicată de a spune lucruri simple. După noi, o manieră foarte simplă de a spune lucruri complicate. ION CARAION SCRIERI: Întâlnirea din Pământuri, București, 1948; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului. Cu neputință de tăiat sau de smuls curelele acelea vîscoase, care se lipiseră de corpul lui Gilliat prin nenumărate puncte de contact. Fiecare dintre aceste puncte era un focar de durere stranie și îngrozitoare. Era ceea ce ai fi simțit dacă ai fi fost devorat dintr-o dată de o sumedenie de guri prea mici. [5] O a cincea prelungire țîșni din scobitură. Ea se suprapuse celorlalte și încolăci mijlocul lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
primul deceniu al acestui secol, populația românească, îndeosebi oamenii de școală, au fost intens preocupați de modalitățile prin care, chiar în aceste condiții, școala trebuia să se mențină ca principal mijloc de rezistență națională față de tendințele de deznaționalizare și puternic focar de educare a tineretului pentru realizarea unității culturale și politice a românilor (7). În acest sens, s-a acordat o deosebită atenție perfecționării predării limbii române pentru ca, pe această cale, să se asigure nu numai învățarea corectă a limbii, ci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
științei de religie, a fizicii de metafizică, a cauzalului de acauzal, o catastrofă va fi iminentă. SARCINA CEA MAI IMPORTANTĂ A VREMII NOASTRE: O NOUĂ IDEE DESPRE REALITATE Jung, Pauli și Lupasco nu s-au mulțumit să constate existența unui focar de distrugere potențială a civilizației noastre occidentale. Ei își pun problema clădirii unui nou model de Realitate, în acord cu, pe de o parte, experiența psihologică și, de cealaltă, experiența microfizică. Pasul următor era aproape inevitabil, iar Jung, Pauli și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]