8,525 matches
-
și pătrundea, entuziast, în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dădeau. Doar,șefului, din când în când, raportul. Dar, oare, ce raport? Nimic pentru nimic. și, cum zic, mai tot timpul, dormitau. Într-o zi, pe Schimbălău, îl bâzia un țânțar. Cum stătea și dormea cam prea pe spate, în fotoliul de la birou, dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
birou, dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Trebuie că sunt nebun. Văzut așa, la rece, e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu un efort ca să sufoce ultimele lui rămășițe de om civilizat, dar ajunse la concluzia că părea greu să reușească așezat fiind în acel fotoliu, văzând cum se învârtesc elicele, auzind cum huruie motoarele și conștient că se află la trei mii de metri altitudine grație dibăciei omenești și a progreselor tehnicii. Observă cu atenție rabla de avion, îi socoti vârsta și ajunse la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
interlocutorii, ca și cum și-ar fi pregătit răspunsul, fără să înceteze să asculte. Biroul lui era mare și luminos, dar sobru, și se putea spune că, acolo, prisoseau doar cărțile și hârtiile, care erau îngrămădite în exces pe mese și pe fotolii. David Guzmán era cel mai tânăr ministru din istoria țării și mulți erau de părere că într-o zi va fi și cel mai tânăr dintre președinți. Cariera lui părea destinată să-l conducă din acel birou al Ministerului Turismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și cameramani de film și Televiziune... — Aici? — Aici... Are mulți susținători și, în momentul de față, știe deja unde suntem. Dacă descoperă că îi pot implica direct pe cei de la „Southern“ în măcel, îi va transforma într-o trambulină către fotoliul prezidențial. — Ei, comedie! exclamă Inti Ávila. Deodată am devenit importanți... — Chiar așa... Și dacă Ramón Cáceres ajunge la putere, compania „Southern“ va trebui să-și facă bagajele și să plece din țară. El a promis că va naționaliza minele, transporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par împăcat cu mersul lumii, cu imbatabilul ciclu, cu iluzia că pot iar vorbi cu el, cu Cezar, cu Cezar care stătea pe fotoliul acum gol. Vesel, trist, optimist, copleșit de nedreptate, răpus de răutatea umană. Strălucire și stingere în durere. Ce o fi simțit marele Cezar cînd Brutus...? Nu, mai bine ascult cîntecul monoton, cu răbufniri neașteptate, cu revolte înăbușite, cu eforturi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un an, gîndește cu sinceritate. Între timp apar funcționarii cu facturi, cu somații, cu amenințări, cu refuzuri la plată, cu solicitări de drepturi și compensații, cu proteste și... firește, înjurături. Pandele își mai scurtează șederea cu șase luni în acel fotoliu. Oarecum distrat, răsfoiește dosare și comentează cam din afara scenei. Aici nu trebuia să... Dacă ar fi încercat să... cu siguranță altul era rezultatul... Cu lipsă de chef, răsfoiește în continuare și constată că... ar fi existat alte variante mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine plasat, patronului de ziar. O să regreți, amenință patronul. Du-te dracului de cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara aduce cafeluțele și le așează delicat în fața celor doi. Un coniac? Micuț de tot, adaugă șeful. Nu-i ora, dar dacă dumneavoastră... Dintr-o nișă se scot cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiar a sărutat-o de mai multe ori. Ar fi minunat să terminăm tezele și să ne căsătorim. Profesorul termină preparativele dimineții și întreabă din bucătărie: Vrei o cafea? Cu mare plăcere. Să vă ajut? Nu-i nevoie. Așezat pe fotoliu, cu teza în mînă, cu cafeaua alături, profesorul comentează: Nu-i rău, Gicule. Merge. Ar mai fi trebuit pieptănat rezultatul care îl generaliza pe... Structurarea este inteligent făcută. Mulțumesc, domnule profesor. Știi că și domnișoara Țapu a terminat teza? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca În copilărie, și le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna pentru a treia oară pentru ea. El ridică automat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîta oară? Nu suporta discuțiile despre literatură, nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu suporta nici un fel de discuție. CÎnd era lume În casă se autocondamna la tăcere. După un timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la meci. M-am temut multă vreme pentru el și pentru copilul nostru că schizofrenia se moștenește. Doctorii m-au asigurat că nu există motive de Îngrijorare. Sună. N-are decît. Nu sînt acasă. Iar. Nu mă mișc. Încremenesc În fotoliu. Îmi țin respirația. Să nu mă simtă. Sună Încă o dată. Așteaptă. Eu la pîndă. Ea la pîndă. Sună din nou. Mult, continuu. Îmi astup urechile cu palmele. Pauză lungă. M-aș duce tiptil pînă la ușă să văd dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecat definitiv În Canada. „Nu-i așa că paharele astea seamănă cu niște rîndunele care așteaptă să-și ia zborul“, Îi șoptește doamna E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe doamna E. din ușă: „Hai, marchizo, să ciocnim, adu și cuburile de gheață. Să ne trăiești, bătrîne, și noroc, lovele, gagici!“ Se pleacă la urechea domnului D., care a Încremenit În fotoliu, și-i șuieră „Să trăiești cu cine-ți place!“ Doamna E. dă tonul de Începere cu vocea ei de altistă ușor răgușită și pe rînd se adaugă tenorii, bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vreți să-l asistați pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
corectura. El: Azi am fost la cinema. Tai pîinea. Am văzut un film japonez. Pauză. Polițist. Nu prea am Înțeles. Toți semănau Între ei. RÎdem. Torn supa În farfurii. MÎncăm. Își ia medicamentele. Pun de cafea. El se cuibărește În fotoliu. Eu pe divan. Ne aprindem țigările. El: Am uitat, ți-a venit o scrisoare din Austria. Desfac plicul nerăbdătoare, rup hîrtia pe care e scris expeditorul. Citesc. Eu: Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el se desprinde o siluetă, o față fără expresie, ruptă pentru o clipă din context, intră grăbită În Încăperea aceea unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]