7,948 matches
-
slujesc ceva în care nu mai cred — fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea.” în care "„Non serviam”" constituie emblema apostaziei. Falimentul religiei devine o temă principală în două povestiri din "Oameni din Dublin": "Surorile" și "Grație". În "Surorile", inabilitatea părintelui Flynn de a mai ține în mâini potirul sacru marchează pierderea credinței și paralizia spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a descrie secretul primei atracții sexuale și așadar
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna Kernan, soția protagonistului, naratorul dezvăluie următoarele: „Pentru ea, religia devenise o obișnuință [...] Dacă i
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
frustă. Vorbind despre unele opere irlandeze învăluite într-o aură idealizată, Joyce afirmă: „Mă dezgustă trăncănelile lor mincinoase despre bărbați puri și femei pure și iubire spirituală eternă: o minciună crasă în fața adevărului”. Motive precum alcoolismul și violența domestică ("Dubluri", "Grație", "Eveline"), singurătatea și iubirea neîmpărtășită ("Un caz dureros", "Arabia", "Cei morți"), înșelăciunea și trădarea ("Doi tineri galantoni", "Pensiunea", "Ziua Iederei în sala comisiei") sunt oglindite în "Oameni din Dublin". Alte subiecte mai sinistre ca simonia ("Surorile") sau pedofilia ("O întâlnire
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
The Ant and the Grasshopper", unde "„ondt”" provine din daneză și înseamnă "„malefic”" (sau exprima o interdicție, în stilul celor zece porunci, fiind o anagramă de la "„don't”" = "„să nu”"), iar "„the Gracehoper”" este "„cel ce aspiră la starea de grație”". Așa cum explică Umberto Eco, în cadrul romanului, Shem scriitorul este greierele, „artistul îndreptat cu fața spre viitor, spre creștere și dezvoltare”, iar Shaun poștașul este furnica, ancorată într-o formă de tradiționalism stagnant. Criticul român C. George Sandulescu a inventariat sute
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cel înscăunat de Iancu de Hunedoara, iar Vladislav al II-lea ar fi urcat pe tron din vara anului următor; însă istoricul Nicolae Stoicescu afirmă că mai degrabă Vladislav al II-lea ar fi putut urca pe tron, fiind în grațiile guvernatorului Ungariei, de fratele său nepomenindu-se nimic. Din documentele interne nu s-a păstrat decât un rezumat al unui act emis de Vladislav al II-lea care nu poate fi datat decât aproximativ în intervalul de timp 1 septembrie
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
s-au păstrat până în zilele noastre), construcție terminată în 1225. Începând din secolul al XII-lea orașul Köln primește - alături de Ierusalim, Roma și Constantinopol - denumirea de ""Sancta"" ("Sfânt"): ""Sancta Colonia Dei Gratia Romanae Ecclesiae Fidelis Filia"" ("Sfântul oraș Köln prin grația lui Dumnezeu, fiu credincios al Bisericii Romane"). În anul 1248 se începe construcția unei impunătoare catedrale („Domul din Köln”) în stil gotic, cu două turle înalte, pentru a adăposti sfintele relicve ale celor trei Regi Magi. Îndelungatele lupte pentru supremație
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
publicat târziu, după dispariția lui tragică, alcătuit din câteva cicluri separate de versuri "Ulysse", "l'Exode", "Titanic", "Au temps de poème", "Poèmes épars". Ideile de rătăcire, de exil printre oameni, de paradis pierdut, de univers al copilăriei că stare de grație sunt centrale poeziilor sale. Nu întâmplător este asimilat adeseori evreului rătăcitor că tip universal al intelectualului, în speță al filosofului neliniștit, interogativ, care caută soluții pe care nu le va afla nicicând. În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
Către sfârșitul vieții, relația sa cu Biserica Catolică a fost încordată și aceasta deoarece artistul a criticat fastul și opulența instituției religioase. Mai mult, după unii autori, mesajul ascuns al operelor sale sugerează că omul poate ajunge la divinitate numai grației inteligenței sale, fără a avea nevoie de intermediari.
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
ipostaze. În 1507, când mai era încă la Florența, pictează "Madona cu sticlete", restaurată mai târziu de Rodolfo Ghirlandaio. În tabloul "Madonna dell'Impannata", Fecioara Maria și Pruncul Iisus sunt înconjurați de Sfânta Elisabeta, Sfânta Ecaterina și Sfântul Ioan Botezătorul.Grație culorilor calde, opera respiră bucurie și calm, luminată de zâmbetul senin al pruncului. "Madonna di Foligno" (1510) și "Madonna Sixtină" (1513) arată bogăția culorilor, eleganța figurilor și îndrăzneala în invenția compoziției, caracteristică perioadei romane a lui Rafael. "Madonna della Sedia
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
frunte, necontestat ,al mișcări literare "Sturm und Drang" Timp de cincisprezece ani, inițiată la Strassburg și continuată până la plecarea la Weimar, producția lirică a lui Goethe a fost prestigioasă, de o varietate întinsă, de la ingenuitatea populară din "Heidenröslein" („Măceșul”) până la grația de salon din ciclul "Kleine Blumen, kleine Blätter" („Flori mărunte, frunze mici”). În acest timp a început să lucreze la primele versiuni ale lucrării sale "Faust" (așa-zisul "Urfaust"), care cuprinde printre altele „cântecele lui Gretchen”. În 1772 la Frankfurt
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa."” „"Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mișcătoare, monotone ca și în ritmul doinei, grația spiritului și fanteziei." "Opera lui ține un loc nemărginit în admirația publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru."” În 2013, la 175 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, Poșta Română a
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
inclusiv, Mclaren nu a fost capabilă să ofere un șasiu performant și un motor pe măsură, deci rezultatele au fost modeste. În anul 1997, la Jerez, Mika a câștigat prima cursă de Formula 1 din carieră. A urmat anul de grație 1998, când Mika, alături de echipa sa West Mclaren Mercedes au reușit să prindă din urmă competiția (Ferrari si Williams) și au reusit să obțină ambele titluri. În acest an, Mclaren a acumulat 156 de puncte, Mika obținând un număr de
Mika Häkkinen () [Corola-website/Science/297859_a_299188]
-
7, ora primului curs. La întoarcere, lucrează până la orele 13. E timpul prânzului, singurul său moment de repaus din zi. Nu mănâncă niciodată singur. Invitații săi, în număr de trei până la nouă, pentru ca ansamblul convivilor să nu fie inferior numărului Grațiilor nici superior celui al Muzelor, nu sunt preveniți decât în dimineața respectivă, pentru a nu trebui să renunțe la o altă invitație: nu vin astfel decât aceia care sunt liberi. Este foarte îngrijit asupra aparențelor persoanei sale, motiv pentru care
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
inițiat în inițiat. Nu există deci urme scrise. Primele documente scrise care menționează Graalul și pe Parzival sunt romanele poeților medievali: Chrétien de Troyes, Robert de Boron și Wolfram von Eschenbach. Evul Mediu este epoca în care contemplarea și acțiunea, grația și natura, Iubirea divină și iubirea omenească, sunt încă legate. Și, la cei mai severi asceți retrași din lume, marea speranță, de a extinde creștinismul, este încă vie. Această speranță și această voință se manifestă clar în povestirile franceze despre
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
aspect a fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere" și în catolicism "de grație" sau "intercesiune".). Și pentru antici echivalența superstiție-religie era valabilă: Cicero, de ex., definea superstiția ca fiind "o vană teamă de zei" (De divinatione, I). Tot el spunea că "cunoașterea întregii naturi ne scapă de superstiție, ne eliberează de spaima de
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
noastră națională» sau cu «clasa noastră». Această viziune poate fi prezentată într-o formă materialistă sau în una elevat spirituală: ideea că «gândim cu rasa noastră» poate fi eventual înlocuită cu ideea unor suflete alese sau inspirate, care «gândesc prin grația divină»... Asemănarea decisivă dintre aceste viziuni intelectual arogante constă în faptul că nu judecă ideile cum sunt acestea în sine. Abandonând astfel rațiunea, ele scindează omenirea în prieteni și dușmani...” ”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
Ladea a intrat de timpuriu în circuitul marilor valori naționale. Lucrările sale de artă împodobesc numeroase orașe ale țării. Opera sa este una profund realistă, care exprimă o atitudine de înfruntare a destinului, dar și dragostea, mila, bunătatea, blândețea și grația. Fiind "de facto" fondatorul școlii românești de sculptură modernă, Ladea a exercitat o influență importantă asupra artei românești. Alături de participarea consecventă la expoziții de grup și colective, lucrările sale au prezentate publicului în retrospectivele organizate în 1958 la București, și
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
legământului și credinței jurate. După plecarea lui Edgardo, Lucia trăiește într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primește nici o veste și de teama că fratele ei intenționează să o mărite cu un lord aflat în grațiile reginei. Într-adevăr, Enrico o cheamă și-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie față de onoarea familiei pe care doar ea ar mai putea-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere; ea a jurat credință unui om și
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
floare de aur". Mult mai numeroase știri avem despre activitatea publică a lui Sappho. Ea a condus un fel de școală (sau cerc dacă vreți) pe nume "Casa Muzelor" pentru tinerele nobile, școală care a fost pusă sub patronajul Muzelor, Grațiilor și a Afroditei. Este vorba de fapt despre o asociație, care nu era decât o școală de muzică și poezie afiliată cultului marii divinități de origine asiatică; Afrodita. În astfel de școli educația poetică și morală nu era câtuși de
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
lucrul ""cel mai prețios"" ar fi să revadă ""mersul grațios și fața de lumină"" a Anactoriei, care acum se află departe. Divinitățile proslăvite în imnurile pe care le compunea la diferite ocazii, fac aproape toate parte din cortegiul Afroditei. În afară de Grații, Muze, Nereide, și Nimfe un loc aparte îl ocupă Adonis, o divinitate asiatică minoră, legată, ca și Afrodita de cultul plantelor. Într-un cântec meșteșugit pe baza antifonică, după modelul cântecului popular, se deplânge moartea demonului în accente care amintesc
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Afrodita de cultul plantelor. Într-un cântec meșteșugit pe baza antifonică, după modelul cântecului popular, se deplânge moartea demonului în accente care amintesc de ""threnosul"" (cântec de jale) homeric. Prin vădita preferință față de divinitățile venite din Orient, alegorii ale frumuseții, grației și fecundității, Sappho depășește lumea zeilor lui Homer. Influența Asiei, cu care Lesbosul întreținea legături intense, se făcuse, de altfel, simțită de mult în creația litereară a insulei Lesbos și încă din secolul VII Î.Hr. . Un papirus a dezvăluit
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac, ai fecioara pe care ți-ai dorit-o; înfățișarea ta, mireasă, este numai grație, privirea ți-e nespus de dulce, iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă. Afrodita te-a cinstit în mod deosebit."." Ritmurile în care se exprimă Sappho sunt grațioase și variate. Strofa ei preferată a primit numele de "safică"; în cântecele
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
clericali. În 1609 Lope de Vega citește și publică „"Arte nuevo de hacer comedias"”(„"Noua artă de a scrie comedii"”), în contra preceptiștilor neoaristotelici, și se înscrie în „"Cofradía de Esclavos del Santísimo Sacramento"” („"Frăția robilor Preasfântului Sacrament"”), în oratoriul Cavalerului Grației Divine, din care făceau parte toți scriitorii importanți din Madrid. Între ei se afla Francisco de Quevedo, prieten apropiat a lui Lope de Vega, precum și Miguel de Cervantes. Cu acesta din urmă relațiile nu erau tocmai bune, în urma aluziilor împotriva
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea tatălui său"”), grație îmbinării reușite de tradiție și originalitate. În ea Jorge Manrique face elogiul tatălui său defunct, arătându-l eroic, virtuos și senin în fața morții. Această poezie este una de referință în literatura spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
Râmnicu Sărat - d. 13 mai 1953, București) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. A urmat Școala militară de infanterie din București (1908-1910). Înaintea intrării României în Primul Război Mondial intrase în grațiile prințului Carol, care l-a și cununat, la 5 iunie 1916, când s-a căsătorit cu domnișoara Natalia Urseanu. La intrarea României în război era comandantul Companiei I Cicliști având gradul de locotenent, apoi căpitan. Urmează Școala Superioară de Război
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]