KorAP: Find »[drukola/base=hol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...301 302 303 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

seara asta, s‑a lingușit el Într‑o admirabilă strădanie de a zâmbi În pofida oboselii. — O să avem nevoie de mașină mâine dimineață ca să mergem la prezentarea de la Christian Dior. Am o Întâlnire la micul dejun la opt și jumătate În holul hotelului. Vezi să nu mă deranjeze nimeni până atunci, a lătrat ea și orice urmă a umanității ei anterioare s‑a evaporat ca apa scursă pe un trotuar supraâncins. Și, Înainte de a mă gândi cum să Închei conversația avută cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care să sune continuu și fără o grămadă de cafele după mine - spre Elias‑Clark Building. După o clipă sau două de analiză de pe trotuarul de vizavi, ca să mă asigur că nu exist nici un grup de Tocători de la Runway În hol, am Împis ușile turnante. Nu se schimbase nimic În cele cinci luni de când plecasem: Îl vedeam pe Ahmed la chioșcul de ziare și un afiș mare care anunța că Chic urma să găzduiască o petrecere la Lotus În acest weekendul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

geam cu zgomot sec. (duminică) După ce m-am operat de amigdale la doctorul Ionescu, În prima zi de convalescență, am Început să uzez o formulă de adresare ce deranjează pe toată lumea; mi-a venit spontan, când m-am Întâlnit pe hol cu Romulus A., acest homunculus mizer cu tocuri femeiești de o palmă, cu părul răsucit vâlvoi În sus ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
era ca și cum mi-aș fi schimbat și ochii, și pielea, și cuvântul, și... Mai bine sinuciderea. De aceea, m-am ridicat și am ieșit din sală: „Mai discutați și În lipsa mea, dacă nu aveți ceva mai bun de făcut!“. Pe hol Însă mi-am dat seama că trebuia să existe ceva important ce i-a Împins să-mi dea atâta atenție și să mă discute. M-am Întors Înăuntru ca să aud, din curiozitate, ce anume i-a râcâit din modul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer de entomolog meticulos, ce observă la microscop, mărind curios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de care nu răzbești În literatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Florina cu maică-sa, Într-un cuvânt, toți. (Am uitat pe Doppy.) Am fost și sunt fericită pentru că Dinu a fost impresionat de această eșuare și În același timp de victoria imensă obținută la public. Jurnalul lui M. Într-un hol ca un cazac călare. Nu vreau să descalec și mă ferec În cuirasa orgoliului; brusc, Însă emoția intelectuală mă face să privesc cu reculegere busturile din holul Facultății. Mă simt timorat ca de o mare favoare ce mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
același timp de victoria imensă obținută la public. Jurnalul lui M. Într-un hol ca un cazac călare. Nu vreau să descalec și mă ferec În cuirasa orgoliului; brusc, Însă emoția intelectuală mă face să privesc cu reculegere busturile din holul Facultății. Mă simt timorat ca de o mare favoare ce mi s-a făcut, favoare căreia nu știu de voi putea vreodată să-i răspund prin ceva. Nu Înțeleg ce dracu’ m-a apucat. Am venit la filologie fiindcă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cu mine și-l câștigasem; eram student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin intersecția Universității. Azi e multă animație pe porțiunea de stradă din fața spitalului Colțea, chiar pe locul unde, acum câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aflam În fața unui mare editor. Citesc circa 250 de pagini pe zi și Îmi notez minimum cinci pagini de jurnal. (marți) „Ești apt să preiei postul de decan al holisticii!“, rostește solemn G.G. În prezența acelor câțiva inși răzlețiți pe hol, tânjind morbid la asemenea spectacol. „Vezi, că nu este ușor, vor fi destui intruși să vrea să te uzurpe sau să te subordoneze marelui tiran. Tu trebuie să conservi sfânta breaslă a chiulangiilor la gloria din vremea lui masser studentus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lui Călinescu. În pauză, fug cât pot ca să intru printre primii În amfiteatrul Odobescu, dar deja nu se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă mă iubește. (miercuri) Replici disparate pe holul facultății: „Martin, ce-ar fi să le facem o figură“, zice A. „Ce figură?“ „Să ne batem joc de cretinii ăștia“ „Cum?“ „Să ne Însurăm!“ „Cum s-ar zice, mă ceri În căsătorie?“ „Păi te tot cer de doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
buna dispoziție. Acestea sunt noile mele „relații“. Ce va ieși cu ei? Ce va fi mai departe? Mâine, poimâine, săptămânile sau poate clipele vor hotărî. Mâine mă Întâlnesc cu Eugen și Sergiu seara la 7 la mine la facultate, În hol. Pretextul e o datorie a mea față de Eugen. Să vedem, afecțiunea lui s-a păstrat? Și dacă nu? Principalul e să plec cu ei de câteva ori, pentru a-mi face eventual alte relații. Așa e viața mea. Plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
interese, dintre care predomină unul: trebuie să scriu, și, pentru a putea scrie, trebuie să trăiesc din plin și să nu mă leg spiritual de nimeni. Așa voi face! 25 aprilie 1963 (joi) Am așteptat degeaba la ora 7 În hol la facultate. N-au venit cei doi. Oare or fi avut motive serioase? Nu m-am prea enervat, pentru că am petrecut un sfert de ceas cu Crângulescu, care mi-a făcut o propunere interesantă. Apoi, ca să nu mă plictisesc, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
bărbat pe care de multe ori l-am respins și tot de atâtea ori a venit după mine (Ovidiu). Era ultima mea salvare. Să mă agăț de el. Aș fi vrut să mă las În voia lui Întreagă. Eram În holul facultății și-l așteptam să vină. Privirile Îmi alunecau pe fiecare bărbat care intra grăbit și de câteva ori am avut chiar impresia că-l recunosc pe el, dar mi-am revenit la timp. Trecuse jumătate de oră de când trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător și, În câteva minute, șterg colțul Universității pe la Matematici, avansez agale, mai mult cu fața spre zid, pe scurta stradă Edgar Quinet, până la firma „Facultatea de Filologie“. Intru. În hol, toți sunt la locurile lor. Mă așteptau. Careva anunțase că va trece decanul holisticii (adică eu) și toți erau la „catedrele“ lor În exercițiul funcțiunii. Care dădea consultații la o fefeistă belă cu zulufi sprințari pe frunte, care se străduia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
dacă iese din noi un Richard al III-lea? Mâine mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
literatură universală, o contrazic pe Vera C. În legătură cu procedeul anticlimax-ului la Shakespeare; deși eu doar mi-am exprimat o altă părere, ea mă reclamă la decanat și la rectorat că am insultat-o. Profesorul D.P., decanul, mă oprește pe hol foarte preocupat și-mi spune că a fost nevoit să-mi taie bursa pe o lună „până Își va retrage reclamația“. Îi spun profesoarei turnătoare că n-am altă sursă de existență decât bursa de student. Înțelege că n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

domeniul lui Gogu Ionescu, cea stângă, pe care o ținea larg deschisă feciorul, introducea în apartamentele Nadinei. ― Nevastă-mea e plecată în străinătate de vreo trei luni și casa e toată în naftalină, adăugă Iuga, trecând cu musafirul său din hol spre etaj unde, într-o cameră de rezervă, i se improvizase un dormitor, ca să aibă un refugiu când vine în București în lipsa Nadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucureștean, și încă și atunci cu intermitențe; restul anului stau la

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mai puie cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mai ales din pricina mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mâncare. Când află că Titu Herdelea e ziarist din București și încă de la gazeta

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
care bătrânul colonel pensionar Ștefănescu se simți dator să-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei și a celorlalte cucoane prezente... Pe urmă Nadina ceru să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. Peretele de sticlă dinspre hol se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și cei rămași în jurul mesei, și dansatorii care se puteau frământa în largul lor dincolo. Nadina reuși să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
părăsi pe Brumaru și trecu în brațele căpitanului, ciripind: ― Domnul are dreptate... Tu așteaptă, Raul! Să te mulțumești cu sfîrșitul!... Căpitanul Grădinaru, încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în sine satisfăcut că și Raul o fi pățit ca dânsul sau ceva similar și-și zise cu admirație: "Minunată femeie!" Lângă el, la masă, discuția era în toi. Prefectul Boerescu adusese vorba

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
o cameră bună chiar alături de a copiilor, care e lângă a Nadinei, așa că vor fi ca acasă... După ce, încetul cu încetul, musafirii se risipiră și Miron Iuga se retrase în vechiul conac, cei rămași se suiră împreună la etaj. În hol mai stătură de vorbă câteva minute, apoi se despărțiră. Soții Pintea, cu precauția necesară, își aruncară ochii în odaia copiilor înainte de-a se retrage în odaia lor. Titu Herdelea și Brumaru, ale căror camere erau alăturate și dincolo de deschizătura

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Herdelea și Brumaru, ale căror camere erau alăturate și dincolo de deschizătura mare a verandei cu geamlâc albastru de deasupra intrării principale, trecură de asemenea la culcare. Cum prin geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]