9,802 matches
-
sau poiiton. Cu alte cuvinte, darul natural al artei, lucrând în artist după chipul lui Dumnezeu, nu face parte propriu-zis din domeniul moralei. Artistul ca artist, iar nu ca om, nu urmărește perfecționarea sa proprie, ci, fascinat de viziunea frumuseții ideale, vrea perfecțiunea operei sale, după legile ce-i sunt specifice și care nu sunt ale moralei, ci ale tehnicii artistice. Legile tehnice ale artei sunt atât de deosebite de ale moralei încât artistul, îndeplinindu-le întocmai, opera lui iese perfectă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât prin acest miracol al capodoperei, din care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, modelul creației divine. ARTA îN PUBLIC Procesul creației artistice constă, după cum am văzut, din două momente principale: viziunea lăuntrică a geniului sau forma ideală și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
până acolo încât o scoate cu totul din ordinea clasificărilor morale. Dar aceasta nu e altceva decât autonomia tehnicii artistice în care creatorul de frumos e într adevăr suveran. Ea e dictată de darul lăuntric al artei, și de viziunea ideală a operei. Orice impunere din afară n-ar fi decât în paguba frumuseții. în sensul modern însă autonomia depășește noțiunea tehnicii și învăluie pe artist și opera lui într un fel de tabu, cu pretenția ca societatea să-l respecte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale operelor imorale. Problema morală în artă se rezumă îndeosebi la chestiunea sexuală, la felul cum e reprezentată în poesie, în roman și în plastică. Nimeni nu poate interzice apoteoza în artă a iubirii dintre sexe. Poetul care adoră frumusețea ideală a iubitei lui, romancierul sau dramaturgul care transfigurează pasiunea dintre bărbat și femeie, pictorul care dă imaginea zeiască a perechii tinere în marș triumfal de cucerire a vieții, toate acestea constituie magnifice hiperbole ale divinului instinct ce stă la temelia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ordinea artistică o continuă plăsmuitorii frumuseții. Estetica relevând vitalitatea sexuală a omului de geniu, nu face altceva decât să indice înrudirea firească dintre puterea creatoare a instinctului biologic și a instinctului artistic. Unul continuă existența; celălalt o apoteozează pe plan ideal. În sensul acesta, preamărirea iubirii în artă apare ca o fermecătoare și universală Cântare a Cântărilor. Dintre scriitorii noștri, singur George Coșbuc s-a ridicat până la înălțimea de a contempla în desăvârșită castitate morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în afară. E o stare nouă, trăită cu sentimentul dezamăgirii, al eliberării, când elementele gândite sau negândite mai înainte se adună spontan și se încheagă într-o sinteză uimitoare. E clipa în care artistul își vede opera întreagă în forma ideală, cum Richard Wagner și-a văzut în întregime Maeștrii Cântăreți. Într-o astfel de stare de dumnezeiască exaltare și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al acestei colaborări ar putea fi inconștientul și iraționalul, ce se rânduiesc în zona animalității din noi. IZVOARE DE INSPIRAȚIE Inspirația artistică e momentul luminos și hotărâtor al viziunii sintetice în care viitoarea operă se descoperă anticipat în forma ei ideală. E fuziunea magnetică a clementelor constitutive, care zăceau până atunci disparate în sufletul artistului. Orice artist trăiește viața, o simte și o interpretează după modul specific al darului său de creator, în fața unui lan de grâu dat în spic, plugarul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai prozaice, cu sincretismul neoalexandrin, tot mai confuz și mai haotic al culturii moderne, lipsită de o directivă supremă, nimicește necontenit condițiile prielnice marii arte. Arta nu e o adaptare la o asemenea realitate, ci dimpotrivă, o reacție pe planul ideal. Ca să se dezvolte, ei îi trebuie luminișul înalt al largurilor metafizice. Romanticii germani îi văd salvarea în mitologie. Când gândesc astfel, ei au prezent în minte exemplul Greciei, unde poesia, tragedia însoțită de muzică, statuia și templul, toate s-au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mit și mister ca să poată birui vicisitudinile prozaismului modern și să poată elibera sufletul în veșnicieși în nemărginire. Dar acest mit nu poate fi unul fabricat sau împrumutat, ci mitul eroismului istoric și al folclorului național. El singur e imaginea ideală, pe care un neam și-o face despre sine și el singur, transfigurat în artă, e în stare să stârnească rezonanțe adânci și aderențe înalte în sufletul colectiv și să-l transfigureze la rândul lui. Mai mult decât mitul etnic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păcatului, în opoziție cu cosmosul divin. Cosmosul nu e totuna cu „lumea” devastată de spiritul rău și tragedia omului stă în conștiința acestei diferențe. Voința eroic încordată năzuiește la eliberarea din robia sau din necesitatea acestei „lumi” prin refacerea cosmosului ideal. Biruirea lumii acesteia și năzuința spre cosmos e comună sfântului și geniului. „Lumea trebuie înfrântă prin asceză și prin creație”. Dar „numai prin asceză și numai prin pocăință, lumea nu poate fi biruită, păcatul și întunericul nu pot fi mistuite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pătimașe le speculează în vederea succesului. Nu e nevoie să repetăm ceea ce am spus cu alt prilej: că moralitatea în artă e o chestiune ce privește talentul, iar nu geniul. Geniul n-ar fi el însuși fară viziunea unei lumi de ideală perfecțiune în comparație cu aceea în care trăiește și la care nu aderă. Nikolai Berdiaev face o profundă greșeală când atribuie geniului o renunțare la lume de ordin moral și, prin aceasta, îl compară cu monahul. Geniul renunță la lume prin structura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Stilul lui Flaubert, stilul lui Caragiale, stilul lui Eminescu sunt rezultate dintr-o muncă titanică de îndreptări, de refaceri, de transcrieri nenumărate, până să ajungă la forma perfectă, până să ajungă deci ca stilul să fie expresia adecvată a formei ideale, întrevăzute în momentul inspirației. Stilul muzicii lui Wagner e tot ce poate fi mai personal, adică mai original. Dar între atâtea alte trăsături revoluționare ce-i alcătuiesc fizionomia particulară, e una, cea mai izbitoare, leit-motivul. Fiecare personaj din dramele sale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această acțiune un asalt continuu și gigantic al omenirii de a recuceri, de a reface pe fața globului pierdutul paradis pământesc? Și dacă cultura, în cea mai înaltă și mai spirituală semnificație a ei, e plăsmuirea unui simbol al frumuseții ideale, ce ne oprește să-i identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai adecvate și mai asemănătoare. Arta tuturor timpurilor e un chip al vieții modelat după idealul ei ceresc. Stilul egiptean, stilul grec, stilul gotic, stilul bizantin-nu întrupează în variatele lor forme reproducerea naturii noastre imperfecte, ci transformarea ei în cosmosuri ideale, stilizate după arhetipuri din zenitul spiritului. Nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești. Această convingere că sensul culturii e în ultim termen un sens religios ne determina să scriem în 1930 (Gândirea, Decembrie, anul X): „Ce este arta decât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu mai puțin fantezia artiștilor. Categoria lui nu face parte din lumea noastră. El vrea să reprezinte tipul veșnic al omului desăvârșit, care e mai presus de principiul masculin și de principiul feminin, fiindcă le cuprinde pe amândouă în unitatea ideală și nedespărțită a unei singure ființe. În ordinea gramaticală, există un gen masculin și unul feminin, dar dincolo de ele există un al treilea, care participă la amândouă și care e genul ambigen sau neutru. Dacă socotim genul masculin ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o, tortură pentru inteligența fabuloasă a acestui om în luptă gigantică să spargă în toate direcțiile tavanele fatalității spre nemărginire. Alături de problema aeroplanului, care l-a muncit ca o posibilitate de ieșire din strâmtoarea fizică, problema androginului îi deschidea posibilitatea ideală a depășirii și a evadării în nesfârșirea lumii spirituale. Imagini cum e aceea a lui Ioan Botezătorul sunt cuceriri simbolice, care se înscriu pe limita extremă a năzuințelor artistice, limită care e în același timp un prag al vieții de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din lume, dar se simte mult mai aproape de zei sau de Dumnezeu decât de lume. Punctul din care se deschid perspectivele contemplației lui artistice e așezat într-o regiune de dincolo de lume și existența terestră e proiectată într-un văzduh ideal, ce seamănă cu nemărginirea și cu veșnicia, ca din largul acesta să-i înțelegem mai bine proporțiile închise în timp și în spațiu. De aceea geniul se socotește chemat și ales de sus și învocă puterile supranaturale ale inspirației. Misiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apa neagră a lui Okeanos, a Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în azurul cerului. Aici muritorii nu pătrund. E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite, care aduce mai mult cu raiul creștin. Fantezia greacă a plăsmuit acest chip ideal al perfecțiunii, în antinomie cu mizeria condiției terestre. Dar nu e vorba de o perfecțiune morală ca în paradisul nostru, ci de o perfecțiune a binelui și răului date în natura muritoare, căci toate patimile și toate virtuțile se regăsesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
date în natura muritoare, căci toate patimile și toate virtuțile se regăsesc aici, ridicate la proporții olimpice. Raiul creștin e perfecțiunea teomorfică, adică a omului înveșnicit prin asemănarea cu Dumnezeu; Olimpul e perfecțiunea antropomorfică, adică natura păcătoasă intensificată până la potente ideale. Și acolo și aici se poate vorbi de un proces de transfigurare. Dar în creștinism e transfigurarea naturii purificate sub puterea harului dumnezeiesc, pe când în păgânism e numai o transfigurare a proporțiilor omenești, fără nici un fel de purificare morală, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății haotizate de păcat, Olimpul e imaginea foarte aproximativă a veșniciei, dibuită de geniul antic deasupra lumii noastre, dar nu mai puțin o imagine frumoasă de sub a cărei boltă eterică se puteau înțelege
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pag. Pilde și povești pentru copii, A5, 40 pag. Istorioare morale, Pr. Valeriu Dobrescu, A5, 40 pag. Ultimul Constantin. Romanul brâncovenilor, Ileana Toma , A5, 360 pag. Părintele Arsenie Boca, un sf. al zilelor noastre, Dan Lucinescu, A5, 124 pag. Soțul ideal, soția ideală, Pr. Nicolae Tănase, A5, 340 pag. Mustrări și mângâieri pt. românii plecați în străinătate, Monah Pimen Vlad (Athos), A5, 60 pag. Unul este legiuitorul și judecătorul, Teodora Zugrav , A5, 86 pag. Despre gândurile despătimitoare și rostul lor pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și povești pentru copii, A5, 40 pag. Istorioare morale, Pr. Valeriu Dobrescu, A5, 40 pag. Ultimul Constantin. Romanul brâncovenilor, Ileana Toma , A5, 360 pag. Părintele Arsenie Boca, un sf. al zilelor noastre, Dan Lucinescu, A5, 124 pag. Soțul ideal, soția ideală, Pr. Nicolae Tănase, A5, 340 pag. Mustrări și mângâieri pt. românii plecați în străinătate, Monah Pimen Vlad (Athos), A5, 60 pag. Unul este legiuitorul și judecătorul, Teodora Zugrav , A5, 86 pag. Despre gândurile despătimitoare și rostul lor pentru mântuire, Ierom
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceilalți membri ai familiei pentru a ajuta copilul autist. Ei au un rol important în facilitarea dezvoltării, pe lângă frați și prieteni. Preșcolarii învață prin intermediul jocului abilități sociale și de limbaj, dar rolul lui în învățarea nu trebuie exagerat. În mod ideal, unele tehnici folosite de ABA ca integrarea senzorială pot fi implementate de-a lungul zilei de familie și prieteni. Avantaje Cercetările au evidențiat o serie de efecte pozitive care produc în special creșterea QI, îmbunătățirea limbajului comprehensiv și expresiv și
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
citat de Miller, 2001, a observat că persoanele autiste par să aibă sisteme de interes monotropic: atenția acestora tinde a fi fixată pe obiecte izolate care sunt văzute ca printr-un tunel, separat de contextul înconjurător. Computerele sunt o resursă ideală pentru a pătrunde în această lume deoarece acestea “încep unde este copilul” permițând interacțiunii cotropice, prin participarea la tunelul de atenție al persoanelor. Evenimentele exterioare pot fi mult mai ușor ignorate prin concentrarea asupra unui monitor de computer deoarece aria
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]