10,921 matches
-
naționalismului său cultural putea Iorga să simtă că se află la înălțimea acestora. În memoriile lui, Iorga vorbește puțin despre soția, copiii și ceilalți membri ai familiei sale. El era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și intimă se desfășoară paralel fără să se întîlnească niciodată. Un tablou intim al lui Iorga nu poate fi zugrăvit decît apelînd la amintirile prietenilor, rudelor și ale contemporanilor săi. Divorțul lui Iorga de prima lui soție a fost prima lui mare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înălțimea acestora. În memoriile lui, Iorga vorbește puțin despre soția, copiii și ceilalți membri ai familiei sale. El era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și intimă se desfășoară paralel fără să se întîlnească niciodată. Un tablou intim al lui Iorga nu poate fi zugrăvit decît apelînd la amintirile prietenilor, rudelor și ale contemporanilor săi. Divorțul lui Iorga de prima lui soție a fost prima lui mare încercare personală. După întîlnirea lor romantică, curtea și călătoria de nuntă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
publice. Era abordabil și stătea bucuros de vorbă cu studenții săi128. Ținea seminarii neprotocolare acasă la el, iar studenții îl însoțeau pe străzi. În ciuda tuturor acestora, Iorga rămînea distant și rezervat. Dintre miile lui de colaboratori, chiar și dintre cei intimi, doar cîțiva utilizau familiarul tu atunci cînd i se adresau. Cu toată disponibilitatea lui de a fi printre oameni, prefera grupurile mici sau singurătatea. Se simțea întotdeauna izolat sau rău înțeles; așa cum afirma Șeicaru, Iorga a rămas un călugăr devotat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era lipsit de voință; Regina Maria, în ciuda slăbiciunii ei omenești, era sincer interesată de și totodată ambițioasă în privința României. Dar multe din aspectele slăbiciunii ei omenești o făceau tot mai greu de suportat. Exista un oarecare colonel canadian Boyle, un intim al Reginei Maria care avea acces liber la Palat. Acesta era acuzat că adunase o avere fabuloasă (deși mulți români nu împărtășeau această credință) și nici măcar Brătianu nu cuteza să se atingă de el. Acest Boyle s-a amestecat în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de cele din Franța. În timpul campaniei sale, Iorga a făcut apel la unitate națională, care trebuia să nu țină seama de barierele dintre clasele sociale 53. Existau puține speranțe ca alegerile să fie libere. Iorga declara celor din cercul său intim: "Domnilor! Camera aceasta va fi foarte restrînsă!" Lucru de care avea să aibă grijă Argetoianu. El știa cum să falsifice desfășurarea alegerilor prin mai multe mijloace 54. Iorga era acum aliat cu liberalii lui Duca, cu care ulterior a intrat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ar putea contracara influența maghiară la Roma. Ceea ce însemna că putea "sluji interesele României". Iorga considera acest lucru drept "misiunea" sa și (ca și mulți alți europeni contemporani cu el) spera că Mussolini îl va contrabalansa pe Hitler. Părerile lui intime despre Mussolini sau despre politica italiană nu erau deloc identice cu afirmațiile pe care le va face între 1935 și 1940. Totuși, în 1934, Mussolini era după părerea lui Iorga superb, concepțiile lui fiind concepții "romane". Iorga era de părere
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era profesor la Academia de Drept din orașul său natal. Începînd cu 1909, Dománovszky a predat istoria Evului Mediu la Universitatea de la Budapesta. În timpul negocierilor de pace a făcut parte din delegația maghiară ca expert în istorie, fiind unul dintre intimii marelui geograf ungur (și viitor prim-ministru), contele Pál Téleki. Dománovszky era și reprezentantul Ungariei în Comisia Internațională a Istoricilor. După Primul Război Mondial a luat o atitudine lăudabil de fermă împotriva tulburărilor antisemite din universitățile maghiare. Dománovszky a fondat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
355-356 48 Op. cit., p. 356 49 Memorii, vol. III, pp. 178-181 50 Op. cit., vol. II, p. 302; vezi și O viață de om..., vol. I, p. 33. Argetoianu avea unele informații sigure despre Regina Maria, surprinsă într-o stînjenitoare postură intimă cu Colonelul Boyle. Argetoianu, Memorii (Fragmente), "Magazin istoric" (text compilat de M. C. Stănescu), vol. I, nr. 4, pp. 82-85 51 "Neamul românesc", 15 octombrie 1922 și 1 noiembrie 1927 52 Memoriile lui Iorga, volumul Supt trei regi și O
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Și am băut o sticlă de Retsina în onoarea funiei trădătoare. Acum e noapte târzie și mă aflu în camera de sus, iluminată de vechea lampă cu gaz și de cea recent cumpărată. Lampa nouă răspândește o lumină mai puțin intimă, dar e mai ușor de mânuit. Trebuie să mai cumpăr câteva, deși nu cred că mă voi putea dispensa vreodată de lumânări. Doamna Chorney mi-a lăsat vreo duzină de sfeșnice, utile deși nu prea frumoase, pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu răspunzi la telefon și nu ieși din casă decât noaptea? Cineva zicea că ți-ai cumpărat o casă pe un promontoriu pustiu, măturat de valuri, dar nu pot să cred una ca asta. Mai curând te văd într-un intim bungalow, cu fațada la mare. La urma-urmei, cum poți trăi fără «storcătorul de fructe?». N-aș putea suporta ideea că ți-ai schimbat într-adevăr viața. E un lucru pe care și eu am dorit întotdeauna să-l fac, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toți. Nu se poate, n-am cunoscut pe nimeni... — Eu aș fi putut să-ți spun că a trăi la țară înseamnă să-ți alegi locul cel mai puțin pașnic și cel mai puțin retras. Cel mai liniștit și mai intim loc din lume e un apartament în Kensington. — Vrei să spui că chelnerul nu m-a lăsat să intru deși știa cine sunt? — Mă rog, se poate să nu te fi recunoscut. Nu ești chiar atât de celebru. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oarecare grație albastrul ușii acoperite cu o vopsea foarte groasă și lucioasă. Ușa are un geam oval din sticlă opacă, givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar putea să găsesc o scrisoare de la Hartley. Și dacă, din întâmplare, n-o să fie... atunci... am să decid ce-i de făcut. Pe urmă am început să mă întreb unde, în casa aceea mică, ar putea scrie o scrisoare intimă, în baie? Totuși, din când în când, probabil că mai iese și el din casă. Dar va fi o scrisoare intimă? Căsnicia este într-adevăr un mister. Am coborât la golf, unde marea liniștită, liniștită, plescăia aproape inaudibil. Golful era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de făcut. Pe urmă am început să mă întreb unde, în casa aceea mică, ar putea scrie o scrisoare intimă, în baie? Totuși, din când în când, probabil că mai iese și el din casă. Dar va fi o scrisoare intimă? Căsnicia este într-adevăr un mister. Am coborât la golf, unde marea liniștită, liniștită, plescăia aproape inaudibil. Golful era pustiu, tăcut și întunecat, cuprins în brațul ferm al cheiului de piatră ce părea să emane o lumină dens pulverizată. Hoinăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe jos, ea pe saltea, eu pe podeaua goală, cu picioarele întinse, privind fereastra lungă ce dădea în salon. Cămăruța interioară, de obicei întunecată, era scăldată acum în razele asfințitului, deși strălucirea crepusculară filtra în încăpere doar o lumină estompată, intimă. Am atins mâna lui Hartley. Mă simțeam electrizat de ea din creștet până în tălpi. Iubito, halatul meu de mătase îți vine foarte bine, dar n-ai vrea să-l mai scoți uneori? — Mi-e rece. — N-ai început să simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întredeschise, iar eu i-am întors privirea, roșind îngrozitor și simțindu-mi ochii rotunzi și mari cât cepele. Percepeam prezența lui Ben în spatele ei, în ușa deschisă a odăii de zi. Chiar dacă aș fi plănuit pentru acest moment vreo comunicare intimă, lucrul ar fi fost cu neputință, pentru că amândoi eram ca paralizați. Câinele, un ciobănesc scoțian, suplu, negru cu pete albe și cu un bot lung, se găsea acum la picioarele lui Hartley, continuând să latre. Pe acest fundal de zgomot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
complect, fiecare în camera ei. Din când în când se mai făceau mutări, ne mai muta dintr-o cameră-n alta, cine știe din ce cauză... Mai erau și informatoare printre noi, și dacă le spuneai c-aveai prietene mai intime atunci putea să te despartă, că nu le convenea să ai prietenii. No, acolo o fost foarte grea închisoarea, la secția întâi. Și acolo am făcut cinci ani de zile... Aia a fost cea mai lungă și cea mai grea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
împrejurare va fi vorba însă ceva mai departe. După moartea regelui, jurnalul s-a păstrat în arhiva familiei regale. Nu știu din ce motive nu a fost publicat de urmașii săi regali. E posibil ca aceștia să fi socotit prea intime acele însemnări și, ca atare, nepotrivite pentru a fi încredințate tiparului. Este la fel de posibil și ca intenția publicării să fi existat - supoziție sprijinită, între altele, de existența unei cópii a fragmentelor de jurnal corespunzătoare anului 1913, realizată de însuși regele
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pe care am evocat-o mai sus, se află în relativă contradicție și cu explicațiile pe care ni le oferă prefața ediției franceze a „memoriilor”, publicată în anii 1894-1901: „Se știe astăzi că redactarea a fost făcută de către domnul consilier intim dr. Schaefer, profesor de istoria artei la Universitatea din Darmstadt și fost educator al regelui. Dar este evident că această carte nu a putut fi scrisă decât cu ajutorul scrisorilor particulare și documentelor comunicate de către suveranul însuși”. Așadar, „profesorului german” amintit
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de ființa individuală, cu trăirile ei. Istoricii au preferat, de fiecare dată, să se documenteze, din Memoriile regelui (scriere având un pronunțat caracter oficial, prin care este prezentată cititorului un soi de imagine publică a monarhului) decât din jurnalul său intim. Din cauza absenței unor studii serioase despre aspectele intime ale vieții sale, dar și din cauza accesului extrem de dificil la informațiile cuprinse în jurnalul regelui, imaginile lui Carol I conturate până acum rămân puțin credibile. Încă de tânăr, deși era dotat cu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
preferat, de fiecare dată, să se documenteze, din Memoriile regelui (scriere având un pronunțat caracter oficial, prin care este prezentată cititorului un soi de imagine publică a monarhului) decât din jurnalul său intim. Din cauza absenței unor studii serioase despre aspectele intime ale vieții sale, dar și din cauza accesului extrem de dificil la informațiile cuprinse în jurnalul regelui, imaginile lui Carol I conturate până acum rămân puțin credibile. Încă de tânăr, deși era dotat cu o sensibilitate accentuată, Carol a învățat să-și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de pe la sfârșitul anului 1882 și începutul celui următor, iar cealaltă din anul 1886. Ele au rămas aproape necunoscute până în prezent. În octombrie 1882, aflat la Sinaia împreună cu întreaga curte, regele află că două dintre domnișoarele însoțitoare ale reginei au relații intime cu doi bărbați. Regina obișnuia să se înconjoare cu fiice ale unor vechi familii boierești ajunse într-o stare materială precară, pe care le lua sub protecție. Una dintre ele, Lucie Ghica, era nepoata lui Grigore Ghica, fost domn al
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
dură: Livia Maiorescu a trebuit să-și dea demisia din postul deținut la curte. Încă o dată, moralitatea casei regale era salvată. În spatele tronului Carol I nu a ținut un jurnal pentru a nota în paginile lui cine știe ce frământări sufletești, incertitudini intime sau crize existențiale. Dimpotrivă, el consemnează cu predilecție ceea ce se întâmplă în exteriorul său, ca un fel de cronicar. Uneori însă, din spatele acestor însemnări neutre, parcă impersonale, apare omul. Nu de puține ori, regele își consemnează admirația pentru peisaje. Natura
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
aprilie Vreme frumoasă, caldă. Ora 10 capela episcopală, la arhiepiscop. Plimbare prin Văcărești. Ora 1½ audiențe. Slăniceanu, care s-a întors din Italia. Orele 3-4 baronul Axel, care îmi povestește lucruri interesante din Ungaria și că Teleky și Karoly sunt intimi ai prințului moștenitor Rudolf. Orele 4½-6 plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, la Șosea și la Cotroceni. Seara scris. Sinaia Luni, 5 mai/23 aprilie. Sf. Gheorghe. București-Sinaia. Vreme minunată. Ora 7½ dejunat cu Elisabeta, cald. Ora 8½ la gară, acolo
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
deasă. Promenadă până la ora 8½. Ora 9 scumpa mama pleacă cu Lindheim la Heidelberg, apoi la Sigmaringen. Ora 10½ băi cu duș și promenadă, foarte apăsător. Ploaie. Ora 3 plecat la țesătoria de la Oberursel, cu noi domnul Kohen, acolo consilierul intim Reuss. Rămas până la ora 6. Vizitat totul și ceai la director. Ora 7 înapoi. Seara biliard. Conversat cu Roggenbach. Ploaie. Sâmbătă, 5 septembrie/24 august Ploaie, cald. Cură. Ora 10 băi cu duș. Pe drum m-a prins o ploaie
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]