8,145 matches
-
aritmetică și geometrica". Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme muzicale. A început cariera didactica pe post de asistență universitară, în perioada 1971-1990, parcurgând ulterior toate treptele didactice: lector (1990-1993), conferențiar (1993-1997) și profesor universitar (din 1997). Întreaga ei creație componistica a fost publicată de editură franceză on-line www.free-scores.com.
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
înceapă o carieră academică, care a cedat abilitare în 1926. El a devenit un prieten apropiat al lui Karl Ziegler, care făcea, de asemenea, abilitatea cu Auwers în acest timp. Succesorul lui Karl von Auwers Hans Meerwein asumat Wittig că lector, în parte pentru că el a fost impresionat de nouă carte de 400 pagini pe stereochimia Wittig, care a scris-o. În 1931 s-a căsătorit cu Waltraud Ernst, o colegă de la grupul de Auwers de lucru. Invitația de Karl Fries
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
contemporan italian Giacomo Manzu. ( Evoluția concepției stilistice ) 110 p., Ilustrații. 1994-1996. Colaborator stiinșific și șef al Sectorului de artă decorativă, arhitectura și design 1991, martie- susținerea tezei de doctorat la tema: „ Aspecte de bază a morfologiei stilistice a 1980- 1993. Lector superior și docent la Universitatea de Arte Plastice și la Universitatea 1977-1983. Profesor de Istoria artelor plastice , pictură și desen la Liceul de Arte Plastice 1972 -1975. Colaborator științific inferior la Muzeul Național de Arte Plastice. Principalele lucrări de cercetare
Gheorghe Mardare () [Corola-website/Science/308022_a_309351]
-
Antares-France", "România Literară", "Astra", "Magazin", "Meridian", "Baricada", "Magazin Internațional", "Jurnalul de București", "Tribuna" și "START 2001") și 10 antologii din România, Franța, Anglia, și Italia. În perioada 1986-1990 lucrează ca cercetător științific la MEN-SSCAM București. În perioada 1991-1996 activează ca lector și ulterior ca redactor șef la "Editura Baricada", unde înființează și conduce patru colecții specializate de literatură istorică, fantastică, horror și SF. Tot în perioada 1991-1995 participă și la realizarea seriei de antologii "Antares" (vol.1-4 ), în colaborare cu scriitorul
Rodica Bretin () [Corola-website/Science/308026_a_309355]
-
Apostol. În 1997 devine consilier editorial la Editura Nova, unde, între 1998-2001, ocupă funcția de redactor șef. Participă la cercetările istorice și arheologice efectuate în 1998 în Languedoc, Franța, și în 2002 la Milano, în Italia. În perioada 2003-2006 este lector la redacția Știință-Frontierele Cunoașterii a Editurii Cartea de Buzunar. În mass-media audio-vizuală a realizat sau colaborat la 60 de emisiuni difuzate între 1982 și 2010 de 5 posturi de televiziune și radio din Franța și România (Arte, TV 5, TVR
Rodica Bretin () [Corola-website/Science/308026_a_309355]
-
la Universitatea din Göttingen, pe atunci un foarte important centru de cercetare matematică. În 1867 Berlin l-a numit doctor în filozofie pentru teza în teoria numerelor, "De aequationibus secundi gradus indeterminati". În 1869, Cantor o obținut un post de lector la Universitatea din Halle, unde si-a desfășurat întreaga sa carieră profesională. Cantor a fost promovat ca profesor extraordinar în 1872 și a fost devenit profesor titular în 1879. Pentru a deține un astfel de grad la vârsta de numai
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
de Cameră „Madrigal”. În februarie-mai 2000 a asigurat producțiile artistice ale Corului Academic al Societății Române de Radiodifuziune. Între anii 1996-1997 a activat că maestru corepetitor și director artistic la Corului Național de Cameră „Madrigal”. În perioada 1994-1996, a fost lector la clasa de ansamblu vocal a Facultății de Music-Hall, Universitatea Ecologică - București. Activează că regizor muzical la Televiziunea Română, între 1980-1988, iar în perioada 1975-1980, a fost angajat artist liric la Corul Național de Cameră „Madrigal” 2011 și 2013 - participa alături de
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
Patriarhale parintele Constantin Drăgușin, doctor în Teologie, absolvent al Conservatorului de muzică din București, profesor, dirijor și compozitor. Urmând liniei trasate de profesorul Nicolae Lungu, părintele Constantin Drăgușin și-a apropiat la rândul său mai mulți discipoli între care preot lector dr. Stelian Ionașcu (dirijor secund din 1993 si actualul dirijor al coralei din 2008), diac. Constantin Ștefan Răzvan, (teolog dar și absolvent de Conservator), precum și pe tânărul Eloi Siluan (teolog) și pe domnișoara Luminița Guțanu, (doctor în muzicologie), persoane cu
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
martie - E ales membru al Consiliului Științific al Institutului Pedagogic. 1952-1955 Studii postuniversitare prin doctorat la Institutul Pedagogic din Chișinău. 1953, 23 august - Asistent la Catedra de Biologie. 1955, 20 august - Decan al Facultății de Educație Fizică. 1955, 14 septembrie - Lector superior la Catedra de Anatomie și Fiziologie a Omului. 1957, 23 ianuarie -Susține teza de doctor în științe biologice la Moscova. 1957, 12 iulie - Este ales în funcție de conferențiar. 1960, septembrie - Decan al Facultății de Educație Fizică la Universitatea de Stat
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
1985). Membru corespondent (1978) și membru titular (1981) al Academiei de Stiinte a Moldovei. Studiile: a absolvit Școală Agricolă din s. Cucuruzeni (1950-1954) și Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol din Chișinău (1954-1959). După absolvirea facultății a activat în calitate de asistent, lector superior, conferențiar, profesor interimar la Catedră de Agrochimie a acestei instituții de învățământ superior (1959-1973), apoi ca director și șef de laborator al Filialei Chișinău a Institutului Central de Deservire Agrochimica din U.R.S.S. (1973-1978), director al Institutului de Fiziologie
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
Lake City, Santa Barbara, Sofia, Viena etc. [1] · 1988 - 1993 a urmat studii universitare la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie, Secția Filosofie, Specializarea Filosofie și Istorie. · 1993 - 2014 a ocupat prin concurs pozițiile de preparator (1994), asistent (1996), lector (1999), conferențiar (2004) la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj. În 21 februarie 2014 ocupă prin concurs postul de profesor la Departamentul de Comunicare, PR și Publicitate, Universitatea Babeș-Bolyai, pentru cursurile: "Religie, Comunicare, Biopolitica în filosofia contemporană"; "Etică în publicitate"; "Structuri mitice ale
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
de Președinte al Consiliului Național al Fundației pentru o Societate Deschisă din România. În paralel cu activitatea de avocat și cu cea de militant pentru drepturile omului și protecția minorităților naționale, Renate Weber mai desfășoară și o activitate didactică ca lector la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (1997-2003) și tot ca lector la Facultatea de Istorie a Universității București (2003-2004). Renate Weber a deținut, în perioada decembrie 2004 - decembrie 2005, funcția de consilier prezidențial pe probleme constituționale și legislative a
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
România. În paralel cu activitatea de avocat și cu cea de militant pentru drepturile omului și protecția minorităților naționale, Renate Weber mai desfășoară și o activitate didactică ca lector la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (1997-2003) și tot ca lector la Facultatea de Istorie a Universității București (2003-2004). Renate Weber a deținut, în perioada decembrie 2004 - decembrie 2005, funcția de consilier prezidențial pe probleme constituționale și legislative a Președintelui României, Traian Băsescu. La data de 30 decembrie 2005, Renate Weber
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
de la conducerea agenției guvernamentale. Din anul 2005 este doctorand în cadrul Universității București. Țurcan a mai beneficiat de o bursă de documentare în Statele Unite oferită de către German Marshall Fund of the United States (2006). De asemenea, din anul 2007 preda, în calitate de lector asociat, cursul de Procese și tendințe în comunicarea politică din cadrul programului de Master al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării - Universitatea București. După ce în perioada octombrie 2006 - martie 2007, a fost consultant pe proiecte de comunicare, în data de 30
Valeriu Turcan () [Corola-website/Science/307603_a_308932]
-
programe de cercetare a traficului de ființe umane, a migrației internaționale, în realizarea de sondaje de opinie din campaniile electorale și măsurarea audienței TV, precum și coordonator de proiecte de dezvoltare comunitară. În paralel cu activitatea de cercetare, a activat ca lector universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (2000-2006), profesor asociat la Programul de master în comunicare politică de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA (din 2003), precum și profesor asociat la Programul de master în marketing și sondaje de
Sebastian Lăzăroiu () [Corola-website/Science/307638_a_308967]
-
funcția de inspector general în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În paralel cu activitatea profesională, a fost cadru didactic universitar din 2001 la Facultatea de Drept și Sociologie din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov, unde a urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent, lector și conferențiar. Din 2006 este și cadru didactic asociat la Universitatea din București, Facultatea de Drept. Silviu Barbu este coordonatorul ABC Juridic, un proiect academic ce își propune să furnizeze informații și repere care să contribuie la desfășurarea procesului educațional
Silviu Barbu () [Corola-website/Science/307642_a_308971]
-
între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie. A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate. În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza "" Formarea
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
1935-1939). A intrat apoi la Liceul militar din Chișinău, ultima clasă liceală absolvind-o la Liceul 'Gh. Roșca Codreanu' din Bârlad. În 1951 își ia licența în filologie clasică la Universitatea din București și este numit imediat asistent (1951), apoi lector (1954). Între 1955-1959 face studii de specializare la Universitatea din Leningrad, în calitate de candidat în științe filologice. Întors în țară, își dă doctoratul în științe filologice cu teza "Relațiile limbii vechi macedonene cu greaca veche" (1960). Devine conferențiar la catedra de
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
acea perioadă, dar insuficient pentru a-i permite să se dedice în întregime scrisului. Cu toate acestea, publicarea cărții "Dune" i-a deschis o serie de uși. Între 1969 și 1972 a fost profesor de scriere la "Seattle Post-Intelligencer" și lector în studii generale și studii interdisciplinare la Universitatea din Washington (1970 - 1972). În 1972, a lucrat în Vietnam și Pakistan pe post de consultant pe probleme sociale și ecologice. În 1973 a fost director de imagine al spectacolului de televiziune
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
al trecutului teatrului românesc. Insist respectuos și rog conducerea teatrului să-l angajeze cu cel mai modest salariu pentru a putea pune la punct depozitul muzeului pe timpul verii, pentru care am renunțat la concediu"”. Cererii îi este atașată și recomandarea lectorului universitar Vicu Mândra, cunoscut om de teatru, care conducea „Cercul de istorie și critică dramatică din cadrul Facultății de limba și literatura română”. Cererea ajunge pe masa tov. Ralea pentru a fi rezolvată „"favorabil în limita posibilităților"” .O altă dezamăgire...O
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
funcția de comandant de baterie artilerie terestră (1981-1983). Între anii 1983-1985 a fost ofițer student la Academia de Înalte Studii Militare din București, obținând diploma de licență în știința militară. După absolvirea Academiei, Ion Oprișor revine în anul 1985 ca lector la Catedra de tragerile artileriei din Centrul de Instrucție al Artileriei din Ploiești. În anul 1986 a fost înaintat la gradul de căpitan. În anul 1987 a urmat un curs postacademic pe linie de perfecționare a pregătirii cadrelor didactice, la
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
1999-2005, Sergiu Medar îndeplinește funcția de șef al Direcției de Informații Militare (DIM). Este avansat pentru merite excepționale la gradele de general de brigadă (25 octombrie 2000) , general maior (10 februarie 2003) și general locotenent (1 ianuarie 2005) . A fost lector asociat la Centrul Marshall din Garmisch (Germania) în anul 2001 și la Colegiul Militar întrunit de Informații de pe lângă Direcția de Informații a Armatei SUA în anul 2004. Din septembrie 2005, el a fost cooptat ca profesor asociat la Universitatea Națională
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
a religiilor, cu calificativul „magna cum laude” în anul 1994, avându-l ca îndrumător pe profesorul Michel Meslin. După ce s-a întors în România, a lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia (1995-1997). În paralel, a predat ca lector asociat un curs de antropologie religioasă la Facultatea de Filosofie a Universității din București, lucrând și ca redactor-șef la emisiunea “Viața spirituală” de la TVR. În anul 1996, a absolvit studii post-doctorale ca fellow al Colegiului Noua Europă din București
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
cursurile Facultății de Drept (absolvită în 1950) și ale Facultății de Economie Generală, obținând titlul științific de doctor în drept în anul 1961 și doctor docent în anul 1974. În anul 1950 și-a început cariera universitară ca preparator, apoi lector, conferențiar și profesor de drept internațional și drept al familiei la Facultatea de Drept din București. A deținut pentru o perioadă și funcția de decan al Facultății de Drept. În paralel a fost cercetător, cercetător principal și director la Institutul
Ion P. Filipescu () [Corola-website/Science/306628_a_307957]
-
unui examen, șef de promoție pe țară al judecătorilor stagiari (1979). În anul 1979, a fost angajat prin concurs ca asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității din București la Catedra de drept civil. Începând din anul 1986 este lector universitar titular al cursului de drept al proprietății intelectuale la această catedră, iar din anul 1992 este titular și al cursului de drept civil la aceeași facultate. A obținut titlul științific de Doctor în drept. După Revoluția din decembrie 1989
Lucian Mihai () [Corola-website/Science/306625_a_307954]