12,849 matches
-
cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu cuvântă, Te strâng în brațe fiii în cel mai tandru gest... Și primăveri se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai vezi pe unde mergi. în noapte, fulgii se transformă în mii și mii de licurici; Tot ce privești e fără formă, Doar niște umbre ici și ici! Dar spre amiază încetează Și soarele încet apare; Totul în jur se luminează, Copiii ies cu mic, cu mare Aleargă, sar, se îmbrâncesc Și până-n noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să ajung la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul și le-am făcut scară spre stea să lumineze pasului calea ... Puzzle si roșu de sânge în zorii zilei de foc mă trezește cântec de pescăruși; mă îndrept năucă spre fereastră, sigură că peisajul marin e acolo, încerc să despic zarea : nu-mi iese, ca un bumerang mă izbește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vântului infinit un fluture alb bate din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care ajunge în plasa pescarului“ în loc de „oaia care se trezește în gura leului“. În timp ce așteptăm în continuare palanchinul Majestății Sale, îl întreb pe An-te-hai care este genul de operă popular în Orașul Interzis. — Opera din Peking. Ochii lui An-te-hai se luminează. Principalele sale melodii provin din operele Kun și Yiyang. Fiecare împărat sau împărăteasă și-a avut preferata sa. Stilurile de operă evoluează în timp, însă libretele rămân în cea mai mare parte cele din opera Kun. Îl întreb care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clipa în care ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
localnicii hărțuiesc ambasadori străini și omoară misionari. Nici nu pot să vă spun cât de periculoasă e o astfel de purtare. Ea poate duce la izbucnirea unui război. Oamenii de vază din clan sunt orbi din punct de vedere politic. — Luminează Curtea, atunci, spune împăratul, deschizându-și ochii. Pare cu adevărat obosit. Am încercat, Majestatea Voastră. Am convocat ședințe și nu și-a făcut apariția nici măcar un membru al clanului. L-am trimis chiar pe socrul meu să-i invite personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze la nesfârșit. Am întrebat-o o dată dacă ar putea să mă lumineze în ceea ce privește budismul, și ea mi-a spus că se referă la „existența nonexistenței“ sau „șansa care nu este fructificată“. Când am insistat să-mi dea mai multe explicații, ea a zis că asta este imposibil. „Nu pot descrie relația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ajută pe prințul Ts’eng să se ridice de jos. Frate, o dată ce voi fi departe, la adăpost, voi putea să duc o politică mult mai logică pe câmpul de bătălie. Se întoarce spre Su Shun: Să plecăm înainte de a se lumina cerul. Hotărârea lui Kung, Ch’un și Ts’eng mă face să fiu mândră că sunt manciuriană. Nu mă surprinde lașitatea lui Hsien Feng. Pierderea forturilor din Taku l-a dărâmat, iar acum nu vrea decât să se strecoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată la fel de strălucitor ca o scenă. Curtea se adună din nou. Câteva dintre sigiliile împăratului sunt aduse din camerele lor și așezate pe o masă lungă. Sunt minunat sculptate și montate. În încăpere este atât de liniște, încât pot auzi sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
locul potrivit pentru a săpa Fântâna de Aur. Chiar aici, în mijloc... Ce îl va însoți pe Majestatea Sa? îl întrerupe Nuharoo. Pe lângă sutrele din aur și argint, cărțile și manuscrisele preferate ale Majestății Sale, există lampioane ce-i vor lumina odihna. Arhitectul arată spre două vase gigantice care stau de-o parte și de alta a lespezii. — Ce este înăuntru? îl întreb. — Ulei de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție la vase. — Bineînțeles! — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
preferate ale Majestății Sale, există lampioane ce-i vor lumina odihna. Arhitectul arată spre două vase gigantice care stau de-o parte și de alta a lespezii. — Ce este înăuntru? îl întreb. — Ulei de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție la vase. — Bineînțeles! — Vreau sa zic - pentru cât timp? — Veșnic, Majestatea Voastră. — Veșnic? — Da, Majestatea Voastră. — Este umezeală aici, zic eu. Se va infiltra apa și va inunda locul? — Asta ar fi groaznic! zice Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
monteur, care așteaptă un tren cu piese împachetate, fără viață, cărora el urmează să le găsească subtilele ghivente, să le îmbuce și să facă astfel să apară, strălucitoare de frumusețe și de putere, turbina și generatorul de curent care va lumina orașul ― ce-și poate dori mai mult un părinte pentru fiul său? Așa gândim, noi, părinții! Dar ce vor gândi ei, copiii, când vor fi în stare de a gîndi? m-am întrebat văzîndu-l cum se uită, cu o expresie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
firea sa sânt mai spectaculoase decât opera. Totuși, mi-am spus, să citesc, oricum, voi găsi ceva revelator... "Mărturia literară" a părintelui Galaction nu mă surprinde însă cu nimic față de ceea ce opera sa desvă-luie. Vreau să spun că n-o luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în mîinile împăraților străini, pradă săbiei, robiei, jafului, și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8. Și totuși, Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîțiva oameni scăpați, și dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința împăraților Perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uteciști, a început să calce, pe toloacă, chirpici. Treaba încă nu se isprăvise cînd oamenii din sat și-au însușit chirpicii. De fapt îi vînduse chiar Fărocoastă, pentru fonduri la cămin, să cumpere gaz și mături ca să întrețină și să lumineze localul ce urma să se ridice. Într-un anume fel, ascensiunea lui Costică fusese eclatantă. Adesea oamenilor importanți li se întîmplă să se afirme în acest chip întîrziat. S-a căsătorit cu o educatoare. Soția fiind cadru didactic, musai și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
va crește copilul, să nu devină necunoscut. Asupra participării la ședințe, contabilul de la primărie își impunea o poziție personală. Avînd drept sarcină bilanțul comunal, pleca îndată după ce lua cuvîntul, iritînd pe toți vorbitorii care urmau. Realitatea e că, de cum se lumina de ziuă, în fața primăriei îl aștepta o mulțime de oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută clopoțelul pe culoarele școlii. Luat de avântul discursului meu meșteșugit, am uitat că sunteți În vacanță și că, În afară de truda pe care o depun eu ca să vă luminez, nici un alt profesor nu-și bate capul să țină lecții. De astăzi nu va mai suna nimeni clopoțelul; prin urmare, stați cuminți În bănci, ascultați cu luare-aminte, iar la sfârșit veniți să vă semnez carnetele cu ore În folosul comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta micilor golani - vorbim aici de băieți, căci fetițele dispăreau de cum se Întuneca). De când copii aveau lumină să se joace, părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la primărie să ceară desființarea becului din dreptul lor, s-au apucat să le spargă cu ce au nimerit. Când veneau electricienii să le Înlocuiască, se căinau prefăcut: „Lume rea, domnule! Ce-o fi avut cu becu’ ăla, că ne lumina și nouă curțile și ne ferea de hoți...”. În mai puțin de o lună, nici stâlpul de lângă primărie nu mai răspândea nedorita iluminație stradală. Idealismul acelui primar (pe care conducerea de partid ni-l adusese din altă comună, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că hoțul de gestionar avea să ne Înjure de mamă. Dacă nici a doua nu ne convenea, pe a treia nu Îndrăzneam oricum s-o cerem: ne-ar fi alergat ăla să ne măsoare spinările cu coada măturoiului. Ca să-și lumineze casa, postașul făcuse rost (a se citi: plătise pe cineva s-o fure) de o baterie de tractor. Mișu, prost, ca s-o Încerce, a pus un cablu pe o bornă, altul pe cealaltă și amândouă capetele rămase - la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curs, dar În nici un caz la examenul de licență, că nici măcar nu m-am Înscris la el. Lume rea, domnule, ce să spun... Eu mi-am văzut cariera didactică precum un apostolat. Nu de patalamale ai nevoie atunci când vrei să luminezi cugetele oamenilor. Mi-am asumat, deci, condiția de suplinitor. Cu fruntea sus. Chiar și supus șantajelor. Când ne propunea Directorul câte o munculiță de dârvală, nu Îndrăzneam să zicem nu. Dintre profesori, eu și prietenul meu Hristu primeam cele mai multe invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă!”. „Ce treabă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]