8,306 matches
-
să fie bun de muncă, să muncească alături de mine și tu vrei ca eu să rămân pe mai departe robul lui”? Și totuși, după ce am intrat la seminar, era mândru de mine. Când mergeam la biserică în vacanțe, tata era mândru de mine că, alături de cântăreț, cântam și eu la strană și nu mai regreta ca , „să fi rămas cu el la plug, să fi rămas la coasă”, cum zicea Octavian Goga. În vara anului 1943, după ce am absolvit seminarul, tata
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
O ÎNCERCARE DE IZBĂVIRE. Pentru a fi salvat din calea divorțului, Mitropolitul Sebastian m-a numit preot doi la parohia Moldovița, pentru satul Argel, unde sunt numai ucrainieni, care vorbesc între ei limba ucraineană, pentru că mama lui Marta era ucraineancă mândră, care-i disprețuiea pe români și nici nu voia să vorbească românește. Numirea mea între ucrainieni trebuia să dea satisfacție soacrei mele pentru a renunța la divorțul fiicei ei. Bunica lui Marta, deși refugiată cu familia Miron, nu știa să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
polițist amabil. Sigur, mă doare inima că trebuie să renunț la cetățenia belgiană - le royaume de la Belgique, care m-a primit cu brațele deschise - și la ambasada belgiană din Stockholm, unde mi s-au dat flori și am băut șampanie, mândră cu René lângă mine. Atunci i-am promis lui René că nu-mi voi schimba cetățenia, că vom rămâne belgieni până la moarte. Era și o promisiune că nu ne vom despărți, orice s-ar întâmpla. Dar viața a vrut altfel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mi pierd echilibrul sufletesc. În trăsăturile unor nefericite femei drogate văd fața plină de durere a lui M., o victimă a unui aparat de teroare criminal. Eu care o consideram ca pe o soră în locul surorii mele, distantă și rece, mândră de inteligența ei, severă când era vorba să-și uite greșelile, amintindu-mi-le numai pe ale mele. Iată cum trecutul apropiat și cel îndepărtat s-au unit acum, formând un șnur din aceste rânduri. 11 aprilie O nouă exigență
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
știu dacă trebuia să râdă sau să plângă. Totuși - era un cal adevărat părându-i mereu frumos, puternic, atât de cal. Nu era un cal - nu un cal adevărat, degenerat - spuneau alții... Aș putea să-l învăț să poarte potcoave, mândru, adevărate potcoave Poate pentru viața asta, îi spuse ea Și râse. Tot orașul e transfigurat de lumina căzând altfel aici, în Stockholm, decât în alte orașe în care am călătorit. Umbra mea pe asfalt a devenit și mai misterioasă, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dureroase, dar adevărate. Chiar cei care filmau, auzindu-mă vorbind despre Nichita, de exemplu, mi-au povestit, spontan, viața lui mizerabilă din ultimul timp, un fel de decădere psihică în care se complăcea, totuși dominând totul cu demnitate de leu mândru, cu ocazia unei filmări făcute în locuința lui din Piața Amzei. Multe lucruri s-au întâmplat, dar n-am avut nici timp și nici senzația că ele trebuie reținute aici, în caietul meu. Însă trebuie amintit că m-au impresionat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a rândul, să se întoarcă. Scriind despre el este ca și cum eu aș fi reușit să-l întorc în timp, să fie cu mine, să stea pe umărul meu când scriu, să mă ciupească de urechi, și când mănânc orezul meu, mândră și ascetică precum un samurai, să se așeze pe furculița mea de argint, cu mâner de sidef (dăruită de draga mea Inger Johansson), cu atâta tandrețe și filozofie cum nici un iubit n-a fost în stare să fie. Nuvelele sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de fier de deasupra mea se va prăbuși peste mine. Singurul lucru ce m-a șocat a fost „festinul” în care ni s-au servit păsări mici, cântătoare, în farfurie! Am refuzat să mănânc, cerând o porție simplă de orez, mândră ca un samurai. Și acest „festin” mi se arătase în visul de la Stockholm. Beuvry e ca un oraș mic sau un sat pierdut într-un orizont plin de melancolia nordului. Mi-a plăcut că dragul de Cezar stătea mai mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care au parafat și dat publicității acest necesar act, apărut la insistențele noastre, care sau alăturat demersurilor făcute de conducerile Operelor din Cluj și Iași. Este un statut onorant, de mare răspundere socială, de care trebuie să devină conștienți și mândri toți slujitorii operei de azi și din generațiile care vin, iar guvernanții din prezent și cei care vor urma să-și acordeze gândurile și acțiunile cu speranțele noastre!Ă (Flacăra Iașului, 14 iulie 2003) OPERA IEȘEANĂ POLIGON LIRIC Aspect din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
notarul cuc și altă pasăre, după cum și-a dat seama și gardistul trimis să-l aducă la oficiali. Ce-ai făcut, nenorocitule, cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. - Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să aducă de la Ismail catargele? și le-au adus cu butucii roților ascunși de vedere, sub hleiul drumului, moș Filip Cebotarenco și Sava Mataman. Erau peste poate de mândri de parcă aduseseră în sat moaștele vreunui sfânt! și iată-mă și instalator, și radiofonist șiăbucuros nevoie mare de lacrimile de bucurie ale sătenilor care veneau să asculte lumea de departe. N-au lipsit nici necazurile. Directorul școlii de centru, Avram
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele din piele, cu tocuri înalte au tras umezeală și s-au umplut de noroi. Ploaia s-a transformat puțin câte puțin în chiciură, iar știuleții erau uzi și înghețați. Această ieșire a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frământa puțin aluat și făcea turte pe plita încinsă sau prăjite în ceaun cu grăsime de porc. Când coboram din șaretă, luam cu mine mapa de piele, primită de la o colegă, care era secretară la primăria din Suceava. Eram foarte mândră de mapa cărămizie, cu etichetă pe care scria Tedora Țâru - primar și secretar al Comitetului Comunal de partid. Într-unul din multele buzunare ale mapei aveam legitimațiile și buletinul, iar în altul pixuri, creioane și stiloul care mi se spusese
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era membru de partid, dar îl invitam întotdeauna și venea cu mare plăcere. O ședință era totuși un eveniment care nu se petrecea în fiecare zi! Ridicați amândouă mâinile ca să fim mai mulți, le spunea nea Voineac, mobilizator și foarte mândru că în casa lui se petrece ceva atât de important. Școala era o clădire veche cu o singură odaie, iar nenea Voineac om de serviciu. Băncile erau vechi, iar catedra strâmbă era acoperită cu o pânză roșie. Soba veche din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul adus din Germania mergea tot cu baterii. Ce fericiți sunteți că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina, a spus mândru nenea Culai. Când m-am apropiat să mă uit pe revistele nemțești Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai bine. Pe filonul tradițional al stângii germane, edificat de Marx și Engels, dus mai departe de August Bebel, Roza Luxemburg, Ernst Thälman, s-au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului și statului democrat, precum și o tânără generație "mândră" de statutul lor de constructori ai socialismului și comunismului. Cu întrecerea "tovărășeasca" de preamărire a statului german socialist, se ajunsese la unele situații ciudate: Academia de științe a RDG avea în curs de editare un Dicționar german-german, pe motivul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu în ultimul rând, că acum cu adevărat "fluieram" în limba lui Cervantes și Pablo Neruda! De adăugat la cele de mai sus că petrecusem doi ani într-o țară cu frumuseți de neuitat, alături de un popor încărcat de istorie, mândru și demn, că din Chile ni se trage și mie și soției dragostea constantă, sinceră și reciproc împărtășită pentru America Latină. Et in Arcadia ego! Așa că am acceptat cu bărbăție hotărârea Centralei și am început să mă pregătesc. Indiferent de plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decât din partea turcilor”, admițând totuși necesitatea Încheierii unei convenții de trecere a trupelor. În cadrul ședinței Senatului din 26 noiembrie 1877, ca mulți alți vorbitori, Carp a luat cuvântul În Răspunsul la Mesaj, glorificând vitejia armatei române, de care se declara mândru, convins fiind „că nu este nimeni Între noi căruia să nu i se Înalțe inima la auzul faptelor săvârșite dincolo de Dunăre”, dar că „vitejia În sine nu constituie un act politic”, criticând pe cei ce-au semnat convenția pentru că
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
antidinastic, acțiune criticată de mulți contemporani printre care și Costaforu. Acesta a ținut să scrie un articol „Petre Carp calomniat”, publicat În ziarul „Adevărul” din 20 mai 1919, În care spunea că „i-a admirat totdeauna caracterul cavaleresc de om mândru și Întreg, conștient de propria lui valoare, precum și de respectul ce i se datorește". Împovărat de ani și de boală, Petre P. Carp s-a stins Într-o duminică - 19 iunie 1919, fiind Înmormântat În marele parc de la Țibănești, alături de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a cerut iertare, simplu. Peste puțin timp, trecându-se repede peste birocrația care uneori întârzie eliberarea acestui act, Vasile a căpătat un buletin. Atunci, l-am descoperit pe tânărul devenit "cineva". Parcă era într-adevăr altul și părea conștient și mândru de noul său statut. A fost destul pentru a ne simți mai legați. Vasile, care nu este prea comunicativ, și-a dat drumul, mă trata ca pe un părinte; nu era puțin, în mintea lui, să ai un act cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desigur, să le cerem sfatul, dar că ei apreciază atitudinea noastră de "tineri" cinstiți, Nu s-a întâmplat însă nimic, eram prea neînsemnați, nimeni nu ne-a mai luat în seamă, nu s-a mai repetat nici acuzarea familiilor noastre. Mândri, credeam că vom fi arestați, că vom fi cercetați, schingiuiți și poate condamnați la moarte. Anonimatul ne-a dezamăgit. * Refugiul îl găseam lesne în cărți. Pe la doisprezece ani aveam deja idoli, modele. Trăiam cu speranța că la cincisprezece vom fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înțelegând situația, ne-a spus că vom intra odată cu el, ca invitații săi. Așa a și fost. Intrarea noastră, împreună cu scriitorul, a fost atât de neașteptată, încât ropotele de aplauze le-am considerat a ne fi adresate și nouă. Eram mândru, emoționat, că îi simțisem, pe umeri, mâna; i-am văzut bine costumul, îl țin minte bine și acum, un gri argintiu, asortat cu o cămașă albă, foșnind a mătase. În sfârșit, a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că mi-a trecut starea de mizantropie, că îmi place ninsoarea leneșă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Știam că are un băiat "cam rău", de care era necăjită, și, fără a înțelege prea bine acest necaz al Țurcăniței, mă topeam de plăcere când o tot auzeam spunând că sunt un băiat care "va deveni inteligent". Eram foarte mândru de aceste vorbe care nu știu dacă s-au adeverit... De la o vreme însă, Țurcănița era foarte supărată și pe urmă a dispărut. Bunica mea evita orice răspuns când o întrebam despre Țurcănița. Dar m-a lămurit un om de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]