8,251 matches
-
dispar ori se schimbă în cicluri. Unii văd asta ca oscilații fără sfârșit, alții ca un ciclu asemănător sensului vieții de la naștere până la moarte. Oswald Spengler a făcut o analogie între culturi și ciclul vieții umane: tinerețea este urmată de maturitate, bătrânețe și moarte. În 1918 el a scris lucrarea Declinul Occidentului în care prezicea acest fenomen. Dar predicția lui a căzut la examenul timpului. Un alt gânditor proeminent al teoriei ciclice este istoricul Arnold Toynbee. Acesta a argumentat că toate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție de cercetările istorico-filologice. Prin acțiunile livrești ale Școlii, conștiința națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îngust", șovin, cât și "cosmopolitismul" antinațional, optând pentru formula națiunii proletare în detrimentul națiunii etnice. Noua concepție identitară promovată de autoritățile statale reclama o dublă loialitate din partea cetățenilor, atât față de idealul național, cât și față de cel socialist. În anii săi de maturitate politică, regimul comunist pretinde astfel o solidaritate duală, ipostaziată atât în identificarea cu aspirațiile naționale cât și în participarea la unitatea poporului muncitor. 3.5.4. Memoria național-comunistă: desovietizare, autohtonizare, hiperbolizare Programul PCR adoptat pe 18 decembrie 1974 nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ceaușescu. Nu mai puțin de 14 portrete îl înfățișează pe "secretarul general și președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu", în cele mai diverse ipostaze. Porțiuni din viața tovarășului Ceaușescu, începând cu copilăria, trecând prin adolescență, și ajungând la vârsta maturității, sunt imortalizate fotografic (pp. 3, 57, 79, 136, 164, 168, 194, 207, 209, 211, 214, 214, 215, 218). Iconografia națională a secolului al XX-lea este dominată de portretistica ceaușistă. Biografia liderului se confundă practic cu destinul României. Împlinirile societății
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
522. 130 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 373. 131 Ibidem, pp. 373-374. 54 această situație, nu este un moralist aspru, intransigent, ci are îngăduința necesară și înțelepciunea de a accepta diversitatea umană. Femeia devine pedagog, la vârsta maturității, pentru suratele ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu pasiunea ce crește în ei, cunoscând o evoluție de la inocență spre o maturitate a sentimentelor, pentru ca, în final, să se resimtă acut sentimentul disperării. Un simplu băiat de la țară, Africo, surprinde într-o zi, de pe înălțimea dealului ce se va numi mai târziu Fiesole, nimfele Dianei în timp ce se îmbăiau, și astfel se îndrăgostește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
altfel agresată în cadrul unei relații amoroase, sau care, asemenea personajului Alceste, se sacrifică pentru soțul ei. [...] Antoniu reprezintă eroul matur feminizat lamentabil și în cele din urmă distrus de pasiunea sa necontrolată, Piram este un adolescent care nu ajunge la maturitate deoarece se grăbește pe acest periculos drum al iubirii înainte de a fi capabil să prevadă pericolele pe care le poate întâmpina.”710 Primele două legende sugerează că adevărata bărbăție este greu de atins, dar și de menținut, povestirile ce urmează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
716 Ibidem. 717 G. Chaucer, Legenda..., p. 234. 718 Elaine Tuttle Hansen, op. cit., p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este povestea unui tată, amintind de regele Lear, care nu își poate percepe fiica ajunsă la maturitate, dăruind dragoste unui alt bărbat.720 Deși personajele feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mea, durerea mea din urmă/ și bucurie multă ce se curmă;/ Cleștar de neprihană, neclintit/ Primește moartea ce ți-am hărăzit/ Din dragoste, necum din ură... Vai,/ Cu mâna-mi va căpșorul să ți-l tai.”843 Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau fără cea mai mică încercare de a face un act curajos de salvare a propriei vieți. Discursul ei devine cel al unei martire care cunoaște cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a cărei triadă ontologică nașterea, căsătoria, moartea se regăsește în semnele vremii. Modelul uman, bazat pe scurgerea ciclică a vieții, a stat la baza organizării timpului calendaristic. În mentalitatea tradițională, anul era împărțit în perioade de început, de tinerețe, de maturitate, bătrânețe și moarte, marcate de sărbători și obiceiuri.49 Astfel, din toate timpurile, calendarul este "simbolul ireversibilului, ca și al veșnicei întoarceri."50 Pentru țăranul român, calendarul reprezintă "rostul", "rânduiala", "împărțeala timpului": "Calendaru-i așe, să fie lucru cu rost, că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ziua-i da: / Aș-te ziua, Iano, / Iano, / Sânziano! / Țese Iana, dichisește / Și de nuntă se gătește. / Țese / Iana, țese / In și cu mătase, / Lui Soare cămașă /Fir cu ibrișin, / Lui Soare zăbun..."195 Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare a maturității în care se tămăduiește timpul potrivnic, schilodit de Rusalii. De Sânziene, timpul se sacralizează, devenind propice culesului plantelor de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cei capabili să-și însușească un nou mod de a gândi și noi instrumente de cercetare vor avea șansa de a aduce în scurt timp contribuții de însemnătate capitală. În această privință, vederile lui Russell ajunseseră atunci în faza deplinei maturități, iar nou-venitul le va îmbrățișa cu entuziasmul neofitului. Dacă citim reflecțiile lui Russell asupra trecutului și viitorului filozofiei, cuprinse în cartea lui Our Knowledge of the External World, publicată în 1914, nu ne va fi greu să ne închipuim în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Gustav Le Bon) Desigur, trebuie să existe un factor care să mențină În echilibru Întreg acest complex de „logici” În sistemul personalității. Acest factor se naște treptat În sufletul omului și nu poate fi decît unul de ordin moral: la maturitate, el va exprima tot mai mult o nevoie a respectului omului față de sine Însuși și față de semeni, o nevoie de Împlinire printr-o creație a „binelui”, printr-o creație pusă În slujba umanității. Numai În aceste condiții, omul poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
îndreptate către Ludovic, din cauza incapacității fizice a acestuia de a decide în deplină cunoștința de cauză. Iar pentru a fi încununată de succes, o revoluție, o răscoală sau o revoltă populară trebuie să vizeze un adult, un rege în deplinătatea maturității sale, care poate fi judecat, acuzat, tras la răspundere și pedepsit exemplar. Să ne amintim doar de revoltele încununate cu succes, ai căror conducători i-au detronat pe Carol întâiul al Angliei, pe Ludovic al XVI-lea sau pe țarul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. în fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIV-lea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, a-și demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea alege să se alieze cu regina Ana, să fie cât mai cooperant, lucid, calm și să ofere mulțimii spectacolul pe care îl dorea: un rege
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
totalitar, acest plural al modestiei se potrivea foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității. Se spunea: după părerea noastră, facem precizarea, am fost nevoiți să cercetăm etc. Doar marii savanți, ajunși la vârsta maturității creatoare, Își permiteau (dar nu Întotdeauna!) personalizarea textului, folosirea persoanei I singular. Astăzi, pe măsura democratizării societății, există tendința de a se renunța la acest plural. El rămâne Însă recomandabil studenților, celor care se află la Începutul unei cariere științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
instituției unde se susține doctoratul și pentru candidatul Însuși). 14. Teza de licență Reprezintă lucrarea pe care orice absolvent al unei instituții de Învățământ superior trebuie să o prezinte În fața unei comisii, pentru obținerea diplomei de absolvire. Ea constituie proba maturității candidatului, a capacității sale de a-și susține lucrarea și de a purta un dialog competent pe marginea ei. Realitatea demonstrează că, uneori, pe fondul scăderii calității Învățământului superior din motive pe care nu e cazul să le comentăm aici
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
la ușurința de realizare și satisfacția deplină a acțiunilor, "perfecțiunea și frumusețea funcționării sistemului", armonizarea întregului și absența tensiunilor, eliminarea dificultăților. Jocul. Este valoarea-necesitate ce presupune umorul, veselia, exuberanța, viziunea optimist-deschisă, respectarea regulilor evoluției dezvoltării și perfecționării. Autoîmplinirea. Aceasta semnifică maturitate, autonomie, autodeterminare sau viața după propria lege, măsură interioară, identitate de sine, transcederea condiționării exterioare și a celei din trecut, capacitatea de autodeterminare, de autodezvoltare, de autoperfecționare, libertate. Potrivit lui A. Maslow, aceste " B"-valori (metanecesități) au un caracter supracultural, culturile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Sh. Faire (1996) propun următoarele conduite (pp. 154-156): • respectarea comunicării emoțiilor. Când cineva trăiește o stare emoțională foarte puternică este important să nu-i blocăm comunicarea sentimentelor; • să fim îngăduitori când ceilalți își dau frâu liber emoțiilor. Este semn de maturitate pentru noi dacă putem să le permitem altora să-și calmeze nervii fără a se simți lezați sau a ne lăsa prinși în joc. Să încercăm ascultarea activă atunci când cineva (interlocutorul nostru) este aprins/încordat; • să întărim pozitiv comportamentul pe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
naște temerea de a pierde afecțiunea indispensabilă" (Brillon, 2010, p. 43), dragostea este deseori o sursă de suferință morală. "Posesivitatea, gelozia maladivă, insecuritatea care face ca solitudinea să devină intolerabilă sunt suferințe induse de un sentiment de dragoste neajuns la maturitate", precizează M. Brillon (2010, p. 43). Dragostea de durată este un sentiment pe cât de nobil, pe atât de sensibil. El va fi mereu "povestea dificilă dintre siguranță și libertate, dintre apartenență și individualizare, dintre fuziune și separare, dintre legătură și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
absență și caută permanent să umple acest gol, a cărui cheie crede că o dețin alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el o deține. Prin tranzitele sale, indiferent care ar fi planeta receptoare, Saturn ne vorbește despre maturitate și obligații, despre cum să creștem și să ieșim din această stare de așteptare avidă și infantilă. În funcție de aspectele formate, ne cere toate acestea Într-un mod mai mult sau mai puțin amabil, dar Întotdeauna cu multă răbdare. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cu adevărat important În viața afectivă. Întrucât dragostea este, prin esența sa, supusă iluziei sau rătăcirilor romantice, iar Saturn și Venus nu au mai deloc „atomi” comuni, mesajul este adesea deosebit de greu de Înțeles. Se poate exprima prin două cuvinte: maturitate afectivă; prin acest mesaj, ni se transmite faptul ne spune că e timpul ca sentimentele noastre pe aceeași lungime de undă cu Înțelepciunea. Capcană: Uneori se manifestă un fel de fugă din fața maturității afective, care se traduce prin diverse atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]