8,221 matches
-
pe lungimea sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochiliar pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor acționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către d, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzații auditive. Păianjenii au Urechile reptilelor au doar un oscior (ciocănașul), spre deosebire de cele
Ureche () [Corola-website/Science/298009_a_299338]
-
realizează comunicarea dintre cilindru și galeriile de admisiune și de refulare. Pistonul este acționat de un mecanism bielă-manivelă. Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii: Alte moduri de a clasifica compresoarele sunt: ul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
de admisiune și de refulare. Pistonul este acționat de un mecanism bielă-manivelă. Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii: Alte moduri de a clasifica compresoarele sunt: ul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat. Presiunea și volumul aerului
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii: Alte moduri de a clasifica compresoarele sunt: ul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat. Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care este fabricată
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
clasifica compresoarele sunt: ul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat. Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la presiuni
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat. Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc volume mari de gaz la presiuni mai scăzute. Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
compresorului sunt în contact cu gazul comprimat. Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc volume mari de gaz la presiuni mai scăzute. Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru comprimarea de gaze pure (hidrogen, heliu, oxigen) și gaz natural. Compresoarele rotative pot fi cu șurub, cu
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
materialul din care este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc volume mari de gaz la presiuni mai scăzute. Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru comprimarea de gaze pure (hidrogen, heliu, oxigen) și gaz natural. Compresoarele rotative pot fi cu șurub, cu palete în rotor sau cu angrenaje. Un compresor cu șurub sau elicoidal este un tip de compresor de
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane. Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă (sau celulară). Se deosebesc următoarele tipuri: Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor de adenozintrifosfat. Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat, prin intermediul sângelui, către celule și țesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, tot prin intermediul sângelui
Respirație () [Corola-website/Science/312093_a_313422]
-
zona coroanei abaxiale, fie de o pododermatită necrobacilară. Infecția autopodului constituie punctul de atracție a depoziției larvelor de "W. magnifica". Penetrația acestor larve în interiorul cutiei cornoase este facilitată de asemenea de evoluția pododermitei infecțioase care, atingând pododermul și țesuturile învecinate (membrana keratogenă), o detașează încetul cu încetul până la decolarea sa completă. În acest mod, larvele invadează atât zona interdigitală, cât și interiorul cutiei cornoase, provocând distrugerea țesuturilor falangelor ș accelararea căderii ongloanelor. Cu alte cuvinte, podomiaza poate fi interdigitală, intraongulară și
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
celor naturale numite izoprenoinde, ca steroide, terpene, pe calea acidului mevalonic și a IPP (izopentenilpirofosfat) și DMAPP (dimetilalilpirofosfat). ul este produs de o serie de plante sau de plancton, având un rol probabil în procesele oxidative încă neclarificat, sau in membrana celulară a bacteriilor sunt legate de molecule de lipide, glicerina și eter. Doză toxică letală „LD50”-pentru șobolan este >2000 mg/kg, are și un efect cancerigen, producând și mutații genetice. În contact cu pielea sau mucoasele are un efect
Izopren () [Corola-website/Science/311567_a_312896]
-
cu cît turația motorului este mai mare. Limită avansului este proporțională cu mărimea greutăților și forță arcurilor,știfturile deplasîndu-se în orificiile alungite ale flanșei bucșei cu came. Regulatorul de avans vacumatic(prin depresiune): este format dintr-o capsula cu o membrana interioară ,articulata cu platoul ruptorului.Capsula este în legătură cu galeria de admisie(sub clapeta de accelerație a carburatorului)printr-o conducta .El intra în acțiune,în funcție de sarcină motorului(sub turație minimă de functioanre a regulatrului centrifugal). Cînd clapeta este închisă,depresiune
Instalația de aprindere a motoarelor cu aprindere prin scânteie () [Corola-website/Science/311630_a_312959]
-
formează malurile cu globigerine. Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat de stronțiu care constituie scheletul. Pot fi găsiți de la suprafața până la 1000 m adâncime. Radiolarii se caracterizează printr-o căsuța silicioasa acoperită de protoplasma. În funcție de perforațiile membranei și caracterle scheletului, radiolarii se împart în spumelari (căsuța sferica -Acanthosphaera, Hexacontium; unele sunt coloniale - Collozoum), naselari(orificiu unic și schelet rudimentar) și feodari (dublă capsula centrală). Radiolarii se hrănesc cu celule vegetale pe care le capturează cu ajutorul pseudopodelor. Aceste
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
cu ajutorul pseudopodelor. Aceste trei grupe sunt incluse în categoria protozoarelor rhizopode, din care mai fac parte amoebele. Tintinidele aparțin ciliatelor și sunt prevăzute cu numeroși cili. Au o căsuță sau lorica globuloasa, tubuliforma sau cupuliformă. Cilii formează un fel de membrana cu care capturează pradă (cocolitoforide, diatomee, dinoflagelate și radiolari). Talomitele aparțin ramelor prevăzute cu cili aromați cu grosime de 2 cm.Provin din Șerbia și au zoolomite coolomite ceeolomite Actolitele provin din limba greacă căra înseamnă suflet.Ele sunt niște
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
pe la nivelul hilului. Limfaticele ovarului se varsă în limfonodulii lombari. Fibrele nervoase, în majoritate nemielinizate, pătrund în ovar împreună cu vasele, pe care le inervează. Cele care pătrund în corticală formează plexuri fine în tecile foliculare, fără a pătrunde însă în membrana granuloasă. Terminațiunile nervoase senzitive sunt descoperite în toate straturile ovarului, precum și în hilus ovarii. ul este lipsit de peritoneu și este acoperit de epiteliul germinativ unistratificat sub care-i situată o tunică albuginee. În secțiune se vede că această tunică
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
ar exercita-o dacă ar ocupă singură același volum. Pentru astfel de amestecuri se poate arăta că și entropia amestecului este egală cu suma entropiilor componentelor, calculate ignorând prezenta celorlalte. O ipoteză centrală în argumentația care urmeaza este posibilitatea construcției membranelor semipermeabile, care pot selecționă componentele unui amestec fluid: ele sunt presupuse complet impermeabile pentru toate componentele cu exceptia uneia singure, pentru care sunt total "transparente". Există aproximații reale a astfel de membrane: cea mai cunoscută este o membrana de paladium transparență
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
ipoteză centrală în argumentația care urmeaza este posibilitatea construcției membranelor semipermeabile, care pot selecționă componentele unui amestec fluid: ele sunt presupuse complet impermeabile pentru toate componentele cu exceptia uneia singure, pentru care sunt total "transparente". Există aproximații reale a astfel de membrane: cea mai cunoscută este o membrana de paladium transparență pentru hidrogen, dar nu pentru alte gaze . Este neclar dacă ele pot fi realizate într-adevăr cu un grad oricât de înalt de eficiență, așa cum cere argumentația de mai jos. Presupunând
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
este posibilitatea construcției membranelor semipermeabile, care pot selecționă componentele unui amestec fluid: ele sunt presupuse complet impermeabile pentru toate componentele cu exceptia uneia singure, pentru care sunt total "transparente". Există aproximații reale a astfel de membrane: cea mai cunoscută este o membrana de paladium transparență pentru hidrogen, dar nu pentru alte gaze . Este neclar dacă ele pot fi realizate într-adevăr cu un grad oricât de înalt de eficiență, așa cum cere argumentația de mai jos. Presupunând existența lor, putem imagina un proces
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
L cât și pentru R. Pentru a comprima încet gazele de la volumul 2V la volumul V, trebuie sa executam atunci un lucru mecanic "nenul": temperatura amestecului va crește dacă sistemul e izolat. Este natural să punem la îndoială că eficiența membranelor poate fi independența de gradul de asemănare al gazelor. Cu această am justificat toți pașii folosiți pentru deducția "paradoxului lui Gibbs" : pentru n moli (n=1 în introducere) de gaze ideale "diferite", L și R, după îndepărtarea peretelui despărțitor (pentru
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
componentele amestecului să se separe. Cu acest scop, consideram doi observatori, unul, numit I (de la "ignorant"), care nu "știe" că gazele L și R sunt distincte, și altul, numit C (de la "cunoscător") care cunoaște acest lucru. Pentru I nu există membrane semipermeabile care să despartă pe L de R; toate variabilele termodinamice depind pentru el numai de suma "n=n+n" a numerelor de moli "n" ale gazelor L și R; pentru el toate stările de echilibru sunt bine descrise de
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
gaz L în stânga și n din R în dreapta, și el îndepărtează peretele despărțitor, va zice că, în virtutea omogenității, S(inițial) = S(final). Observatorul C însă poate cel putin imagina un mod de a separa gazele reversibil (de exemplu cu o membrana semipermeabila). Entropia pe care o folosește el pentru amestec este "S(Ț,V,n,n)= S(Ț,V,n) + S(Ț,V,n)" (o variabilă mai mult decat "S)". Pentru el îndepărtarea peretelui din Fig.1 produce creșterea entropiei "S
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
Într-adevăr, în cazul clasic putem determina creșterea entropiei după amestec calculând ∫(dQ/Ț) pe un drum reversibil care unește starea finală (amestecul) cu cea inițială (gaze separate)(ecuația (A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
ecuația (A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a spinului. Este de imaginat că acesta face de fapt o "măsurătoare" a direcției spinului și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel de polarizor
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
rupea sau se tocea. În timp, fonografului i-au fost aduse numeroase îmbunătățiri, astfel că sunetele au fost înregistrate pe un cilindru de hârtie acoperită cu ceară. Înregistrarea se face printr-o pâlnie amplificatoare, la capătul căreia se află o membrană elastică, de care este legat solidar un ac al cărui vârf se sprijină pe cilindrul de ceară. Cilindrul este rotit cu viteză constantă de un mecanism acționat de un arc de oțel. Prin vibrația membranei, acul se deplasează perpendicular pe
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
capătul căreia se află o membrană elastică, de care este legat solidar un ac al cărui vârf se sprijină pe cilindrul de ceară. Cilindrul este rotit cu viteză constantă de un mecanism acționat de un arc de oțel. Prin vibrația membranei, acul se deplasează perpendicular pe cilindrul din ceară, în care sapă un șanț elicoidal cu adâncimi diferite în funcție de intensitatea sunetului. Redarea se realizează prin deplasarea acului prin șanțul gravat pe cilindru. Membrana oscilează urmărind diferitele adâncimi ale șanțului și produce
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]