8,529 matches
-
optice între anumite niveluri cuantice nu pot avea loc din cauza simetriei stărilor implicate. Grupurile nu sunt doar utile în evaluarea simetriilor moleculelor, ci prezic și că moleculele pot uneori să-și schimbe simetria. Efectul Jahn-Teller este o distorsiune a unei molecule de înaltă simetrie ce apare când ea adoptă o anumită stare fundamentală de simetrie mai scăzută dintr-o mulțime de stări fundamentale posibile legate una de cealaltă prin operații de transformare de simetrie a moleculei. Analog, teoria grupurilor ajută la
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
este o distorsiune a unei molecule de înaltă simetrie ce apare când ea adoptă o anumită stare fundamentală de simetrie mai scăzută dintr-o mulțime de stări fundamentale posibile legate una de cealaltă prin operații de transformare de simetrie a moleculei. Analog, teoria grupurilor ajută la prezicerea schimbărilor proprietăților fizice care au loc atunci când un material suferă o tranziție de fază, de exemplu, de la o formă cristalină cubică la una tetraedrală. Un exemplu este cel al materialelor ferolectrice, în care trecerea
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
și mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se găsește de asemenea în complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza și hitrogenaza. Atunci când organismul se confruntă cu o infecție bacteriană, fierul este "sechestrat" în interiorul celulelor (de obicei în molecula de depozitare feritină) astfel încât să nu poată fi folosit de către bacterii. Fierul absorbit din duoden este legat în transferină și transportat prin sânge către diverse celule, unde este înglobat în proteine prin mecanisme încă neidentificate . Vezi și Metabolismul fierului în
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare. Bromul este prezent în natură sub forma sa moleculară, anume sub forma moleculei diatomice formula 28. La temperatura și presiunea camerei, bromul se află în stare lichidă, fiind astfel singurul nemetal aflat în fază lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului este brună sau maronie. Bromul are un miros iritant. În condiții normale (0 °C
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
topire (-7,1 °C) este de 5800 Pa. "Numărul de registru CAS" al bromului este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de brom este în analiza chimică a compușilor nesaturați. Bromurile alcaline combinate cu bromul elementar (gaz sau apă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br este incolor, iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mediul natural. Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul. Bromul formează anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
denumit sublimare. Fiind păstrat în vase etanșe cu scopul de a preîntâmpina pierderea de substanță solidă prin sublimare, pe partea de sus a pereților vasului se poate observa, cu timpul, depunerea cristalelor de iod datorată desublimării vaporilor din interiorul recipientului. Molecula de iod este diatomică, iar disocierea termică a acesteia are loc la temperaturi mai mari de 680 °C. La 1600 °C, disocierea este totală. Iodul în stare solidă cristalizează în sistem ortorombic cu fețe centrate având simbolul oF8 în notația
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
cunoscută ca "legea lui Joule." Este descoperitorul "efectului magnetostrictiv", pe care l-a explicat în anul 1847. A adus o contribuție importantă și în "fizica moleculară", stabilind că "energia internă a unui gaz depinde de temperatură și a calculat viteza moleculelor unui gaz", pentru prima dată în fizică. Împreună cu William Thomson, în 1852, a observat că "micșorarea temperaturii unui gaz ce se destinde fără a efectua un lucru mecanic", numit "efect Joule - Thomson". Datorită importantului său rol din fizică, unitatea de
James Prescott Joule () [Corola-website/Science/302823_a_304152]
-
Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui "electrolit" (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în "ioni", permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. În procesul de "electroliză", ionii pozitivi sau "cationii" sunt dirijați înspre "catod" (pol negativ), iar ionii negativi sau "anionii" înspre "anod" (pol pozitiv
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați trec în electrolit. Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: De asemenea, este posibilă reducerea cianurii ferice la ferocianură la catod: Moleculele neutre
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați trec în electrolit. Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: De asemenea, este posibilă reducerea cianurii ferice la ferocianură la catod: Moleculele neutre nu pot reacționa la niciun electrod; de exemplu, p-Benzocuinona poate
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: De asemenea, este posibilă reducerea cianurii ferice la ferocianură la catod: Moleculele neutre nu pot reacționa la niciun electrod; de exemplu, p-Benzocuinona poate fi redusă la hidrochinonă la catod: Masa elementului separat prin electroliză este dată de "legea lui Faraday" sau "legea electrolizei". Este proporțională cu cantitatea de electricitate vehiculată prin electrolizor
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
obicei acoperită de un perete celular. Această membrană are rolul de a separa și de a proteja o celulă de mediul său înconjurător și în general este formată dintr-un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de grăsime) și molecule cu fosfor hidrofil; stratul se numește fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din celulă. Membrana are permeabilitate selectivă, în
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de grăsime) și molecule cu fosfor hidrofil; stratul se numește fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din celulă. Membrana are permeabilitate selectivă, în sensul că poate să fie substanțe (moleculă sau ioni)care pot trece nestingherite, pot trece într-o măsură limitată sau nu pot trece. Membranele de pe suprafața celulară conțin de
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din celulă. Membrana are permeabilitate selectivă, în sensul că poate să fie substanțe (moleculă sau ioni)care pot trece nestingherite, pot trece într-o măsură limitată sau nu pot trece. Membranele de pe suprafața celulară conțin de asemenea proteine receptoare care permit celulelor să detecteze molecule de semnalizare externe, cum ar fi hormonii. Citoplasma acționează
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
permeabilitate selectivă, în sensul că poate să fie substanțe (moleculă sau ioni)care pot trece nestingherite, pot trece într-o măsură limitată sau nu pot trece. Membranele de pe suprafața celulară conțin de asemenea proteine receptoare care permit celulelor să detecteze molecule de semnalizare externe, cum ar fi hormonii. Citoplasma acționează în organizarea și menținerea formei celulei; ancorează organitele în loc; are rol în timpul endocitozei, absorbția de materiale externe, de către o celulă, și citochineză, separarea celulelor imature după diviziunea celulară; și mută părți
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
într-un organism sunt codificate în secvența ADN sau ARN. ARN-ul este, de asemenea, utilizat pentru transportul de informații (de exemplu, mRNA) și funcții enzimatice (de exemplu, ARN ribozomal) în organisme care utilizează ADN pentru codul genetic in sine. Moleculele ARN de transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
mRNA) și funcții enzimatice (de exemplu, ARN ribozomal) în organisme care utilizează ADN pentru codul genetic in sine. Moleculele ARN de transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în diferite molecule liniare numite cromozomi în interiorul unui nucleu separat, de obicei, cu material genetic suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
de transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în diferite molecule liniare numite cromozomi în interiorul unui nucleu separat, de obicei, cu material genetic suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în mitocondrii (genomul mitocondrial). La om
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
cu material genetic suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în mitocondrii (genomul mitocondrial). La om genomul nuclear este împărțit în 23 de perechi de molecule de ADN liniar numite cromozomi. Genomul mitocondrial este o molecula de ADN circular distinct de ADN-ul nuclear. Cu toate acestea ADN-ul mitocondrial este foarte mic în comparație cu cromozomi nucleari. Materialul genetic străin (cel mai frecvent ADN) poate fi, de
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în mitocondrii (genomul mitocondrial). La om genomul nuclear este împărțit în 23 de perechi de molecule de ADN liniar numite cromozomi. Genomul mitocondrial este o molecula de ADN circular distinct de ADN-ul nuclear. Cu toate acestea ADN-ul mitocondrial este foarte mic în comparație cu cromozomi nucleari. Materialul genetic străin (cel mai frecvent ADN) poate fi, de asemenea, introdus artificial în celulă printr-un proces numit sintezare
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
sintezare. Acest lucru poate fi trecător, în cazul în care ADN-ul nu este introdus în genomul celulei, sau stabil, în cazul în care există. Anumiți viruși introduc de asemenea materialul lor genetic în genom. Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit. În componența acestor molecule intră atomi reprezentând 63 elemente chimice. În funcție de proporția în care iau parte la formarea celulelor, elementele chimice se pot clasifica în: Substanțele anorganice, sau minerale, sunt prezente în celulă atât sub formă de
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
cazul în care ADN-ul nu este introdus în genomul celulei, sau stabil, în cazul în care există. Anumiți viruși introduc de asemenea materialul lor genetic în genom. Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit. În componența acestor molecule intră atomi reprezentând 63 elemente chimice. În funcție de proporția în care iau parte la formarea celulelor, elementele chimice se pot clasifica în: Substanțele anorganice, sau minerale, sunt prezente în celulă atât sub formă de molecule, cât și sub formă de ioni
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]