9,631 matches
-
venise să-l vadă cu șase luni în urmă și i-a zis: „Se pare, Domnule, că Providența ne-a uitat pe pământ.“ Domnul de Fontenelle și-a dus cu finețe degetul la gură și i-a răspuns: „Ssst.“ Prin nenumărate asemenea vorbe și jocuri ingenioase prezența lui în societate ajunsese foarte agreabilă, o societate pe care o cucerise cu talentele sale. Viața lui privată a fost monotonă și liniștită. Era citat ca model al omului înțelept. De câte ori conduita lui n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării), și că el avea capacitatea de a citi aceste note vorbind și de a le introduce cu cea mai mare ușurință în cuprinsul discursului său. Garat îl compara cu acei șarlatani care sfârtecă o hârtie în douăzeci, o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rău din fire, altfel ar fi putut strica multe case, rupe multe legături de dragoste sau de prietenie, cu un cuvânt, ar fi putut dăuna multora. Nici măcar nu era foarte flecar și știa să tacă în fața celor implicați în misterele nenumărate pe care izbutea să le dezvăluie. Ca să fie mulțumit îi ajungea să fie la curent cu absolut tot ce se petrecea la Paris și la Versailles; doar că, pentru a atinge acest țel, nu neglija nimic, și nu încape îndoială
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
penibile, călăuzindu-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să scape de ceea ce simte. O mulțime de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate lucruri frivole; societatea acestor oameni îi este comodă, pentru că îl scapă de gânduri; dar nu-l pot salva de un plictis pro fund, care îi trezește o nevoie imperioasă de a participa la treburi importante. Treburile acestea nu-l obosesc
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aproprieze prin reflecțiune informația care, pare-se, îi fusese dată. Ideile care nu-i veniseră pe loc nu le dobândea decât cu încetineala meditației filozofice, căci spiritul acesta lent sălășluia în natura cea mai vie și cea mai impresionabilă. Erau nenumărate lucruri pe care nu le știa, pe care nu le onora nici cu o secundă de atenție; acorda însă întotdeauna importanță celor pe care le remarca el însuși. Pentru el nimic nu era mediocru. Orice preocupare era însemnată de îndată ce era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu pericolul, când stai de vorbă în șoaptă cu tine sau cu un altul. Ei bine, acest moment de nehotărâre, care la Eva a durat scurt timp și s-a sfârșit prost, a început adesea și s-a prelungit cu nenumărate ocolișuri în tinerețea strălucitoare și uneori imprudentă de care vorbim; însă de fiecare dată a fost reținut la timp și dominat de un sentiment mai puternic, prin n-aș ști să spun ce secretă virtute. Femeia aceasta tânără, în fața pasiunilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-i aduce lui laude, regele se plictisea la început și era gata ori să caște, ori să plece.“ Orice mare poet pe cale să îmbătrânească are în această privință ceva din Ludovic al XIV-lea. Doamna Récamier găsea în fiecare zi nenumărate invenții grațioase pentru a-i înnoi și împrospăta elogiul. Îi aduna de pretutindeni prieteni, noi admiratori. Ne-a legat pe toți cu un lanț de aur, la picioarele statuii sale. O persoană al cărei spirit era pe cât de delicat, pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
era foarte impertinentă. Câtă vreme a mai trăit ducele de Luynes, el a mai menținut în jurul lui o anume cuviință; însă, după moartea lui, Doamna de Chevreuse, care îi domina cu totul pe soțul și pe soacra ei, a făcut nenumărate extra vaganțe. Îmi amintesc, între altele, într-o seară, când era mare recepție la palatul de Luynes, ea a fixat locul grupului Domnului de Talleyrand față în față cu un bust al lui Ludovic al XVI-lea așezat pe o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să fie măcelărită. Însă nici măcar Barbès n-a reușit să obțină un moment de tăcere pentru a ne soma să ne pronunțăm. Zarva uriașă care a urmat după ultimele sale cuvinte nu s-a potolit; ea, dimpotrivă, a continuat cu nenumărate intonații diferite. Barbès a făcut, până la istovire, toate eforturile pentru a o domina, însă în zadar, deși a fost energic ajutat de clopoțelul președintelui, care nu înceta să răsune ca un dangăt funebru. LUDOVIC NAPOLEON Ludovic Napoleon avea, ca persoană
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
muncit acest pământ moștenit de la înaintașii lor (despre a căror existență stau mărturie oasele din mormintele de pe Dealul Bisericii, a căror identitate rar mai poate fi dovedită de vreo cruce putredă, cu nume mâncat de vreme) și care au îndurat nenumărate umilințe din partea străinilor și stăpânirii locului. Merită laude, de asemenea, învățătorii satului, care s-au întors de unde au plecat, contribuind la luminarea odraslelor de țărani și la emanciparea culturală a întregii colectivități sătești. Ca să nu mai vorbim de cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
La trecutu-ți mare, mare viitor Deși nu am fost absolvent al Facultății de Electrotehnică din Iași, de Politehnica ieșeană mă leagă nenumărate și frumoase amintiri, adunate de-a lungul anilor de doctorat, susținut în 1968, ani care mi-au permis să cunosc oameni, vieți și fapte ale colegilor ieșeni, să fim împreună la materializarea unor gânduri și transformarea lor în realități inginerești
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
Ei sunt animați de o mânie care e, de fapt, o față a memoriei. Și ceea ce nu putem ține minte doare, cu atât mai mult cu cât prezentul e sărac în incidente. Teoria Virginiei Woolf descria astfel narațiunea modernistă: ... atomi nenumărați; cad, se transformă în luni, în marți, și totul depinde de ce a fost; esențialul nu e acum, ci atunci; iată de ce, dacă autorul ar fi liber, iar nu robul convenției, dacă ar putea scrie ce-i place, nu ce se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respingeau occidentul sunt imposibil de numărat, fiindcă orice text scris se folosea de această respingere, fie pentru a parveni social, fie ca mod de a păcăli cenzura și a putea așterne pe hârtie câteva adevăruri indirecte, fragile despre regimul comunist. Nenumărate poeme și romane erau plasate la Paris, Londra, Berlin, Viena, menționând clar locul tocmai pentru a abate atenția cenzorului de la ceea ce era de fapt o descriere a propriei capitale comuniste. Autorul comunist se prefăcea că acuză occidentul tocmai pentru a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și industria punerii în frază, a explicării verbale a textului modernist), Kazuo Ishiguro, de pildă, proclamă nevoia de narațiune tradițională, întreținută de suspans. When We Were Orphans e un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu există ca personaj), ori cu asemănarea lui cu Chatterton. T.S. Eliot apare iar, ici colo, cu câte un vers ("Nu întreba nimic. Hai cu mine"; "De ce bătrânul vultur?"), iar romanciera Harriet Scrope chiar pretinde că a fost protejata lui. Nenumărate fire se înnoadă în pânze de coincidențe. Charles Wychwood e un poet ratat, însurat cu Vivien, și au un băiețel, Edward. Philip Slack îi e prieten de cincisprezece ani. Au fost colegi de universitate; Philip este bibliotecar acum. Și Andrew
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest roman, Pământul (realitate de care Platon însuși se îndoiește, deși e viziunea lui) e o lume închisă într-o peșteră întunecată. Prezentul personajului Platon este lumina de deasupra acestei peșteri. Teoria lui este că inteligențele ar putea exista în nenumărate lumi paralele, iar compatritoții lui sunt chemați să aibă înțelepciunea să accepte relativitatea. Ca orice ființă umană, indiferent de eopcă, ei nu fac acest lucru. Se repetă Biblia (" Vrem un semn!") dar de această dată noul Crist (Platon) e iertat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult. Învățăm să ne suspectăm că am trecut ceva cu vederea în acest joc de-a v-ați ascunselea, să ne pregătim să recitim la nesfârșit, până înțelegem exact ce înseamnă lumea plutitoare. Amintirile alunecă în acum, Ono face nenumărate digresiuni, iar istoria continuă nevăzut, cu condiția să ne amintim fiecare detaliu și să-l așezăm la locul lui. Lumea plutitoare, ghemuită în sufletul lui Ono, rezemată pe cele mai mișcătoare trăiri ale lui, pare un mozaic care se dezvăluie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu precădere scriitorii ruși Tolstoi și Dostoievski. Deci nu școala. Școala e o instituție pentru care Doris Lessing în romane și nu numai nu are mare simpatie, nici la 14, nici la 88 de ani. A spus-o răspicat în nenumărate rânduri. Am ales o declarație mai recentă pe această temă: Lung proces de îndoctrinare. N-am găsit încă un sistem de învățământ care să nu implice îndoctrinare. Păcat, dar ce putem face? Școala de la noi e un amestec de prejudecăți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Golden Notebook (1962), carte ce a fost percepută ca o confesiune feministă de foarte mulți lectori și critici. Ca în mai toate cărțile lui Lessing, maniera narativă e trei sferturi din roman. Narațiunea e lentă dar zbuciumată, amestecând în ea nenumărate forme de comunicare, povești zilnice de toate felurile: ziare, știri, filme, vise, jurnale, Fluxul conștiinței, politică, partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos a făcut ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar în 1951 a fost acceptat la Central School of Speech and Drama. În 1949 a fost de două ori amendat, după ce a fost de două ori judecat, pentru că a refuzat să-și statisfacă stagiul militar. El însuși relatează de nenumărate ori întâmplarea, dând aceleași detalii, ceea ce denotă că incidentul devine emblematic pentru atitudinea lui protestatară de mai târziu: Puteam să intru la închisoare mi-am luat și periuța de dinți la proces dar magistratul a fost oarecum înțelegător, așa că am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Past (2000). Printre filmele pentru care a scris scenarii, se numără The Go-Between (1969) și Iubita locotenentului francez (1980). A regizat printre multe altele filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altele filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrierea de piese de treatru. Rândurile de mai sus pornesc de la spectacolul cu piesa Ashes to Ashes, pe care criticul o acuză de totală lipsă de "umor": Pe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se ridică și se așează iar; cade cortina în final. Reacția criticii a fost amestecată. Unii n-au văzut nimic în piesă. Printre susținători, Alistair Macaulay de la Financial Times a fost
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate cu frenezie. Trist, Eliot a ajuns în cele din urmă să mărturisească: "Criticii spun că sunt savant și rece. Adevărul este că nu sunt niciuna, nici alta". The Waste Land este înainte de toate o narațiune autobiografică, scrisă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care puțin știu că era în stare. Exemplele sunt nenumărate. Autorul domină nu numai propria operă, ci și o întreagă literatură, tot ce a adunat memoria lui de om de cultură. Poezia e o recreație. Cu o descendență impresionantă, Eliot a fost recunoscut, hulit, reacceptat, iar în clipa de față
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]