8,671 matches
-
e mai greu să le urmezi tu însuți. * Laudele excesive sunt critici mascate. * Critica în absență se cheamă bârfă. * Bârfa este recunoscută, dar nu și legiferată. * Nu litera legii, ci spiritul ei; uneori, însă, spiritul anulează litera. * Brațele se mai odihnesc, spiritul niciodată. * O vorbă subțire doare mai mult decât o grosolănie. * În interpretări proaste, comicul devine vulgar. * Și contextul influențează textul. * A debita glume proaste nu este egal cu a fi om de spirit. * Cele mai proaste sunt spiritele... de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
treptelor care duceau la izvorul termal, aveau și ei chef de o distracție, și au oprit ca să se simtă bine.......... la acest izvor termal. Dar să revin la programul taberei de pictură naivă de la Băile Herculane. După amiezile, după ce ne odihneam, pictam, sau ne plimbam, aveam o perioadă de timp în care ne vizitam unul pe altul, ca să vedem ce am pictat fiecare, cum au mai evoluat lucrările noastre, ce idee șugubeață am mai avut ca să punem în tablou. Era foarte
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am așezat cu grijă bagajele, fiecare unde am vrut fiindcă era loc suficient. Soarele ardea cu putere deasupra capului, era amiază. Căldura era greu de suportat, mai ales în mașină. După o noapte pe tren în care nu m-am odihnit prea bine, începuse să mă fure somnul. În plus, simțeam și un gol în stomac, îmi era foame. Ultima oară mâncasem la expresul cu autoservire din Gara de Nord în București, dar de atunci trecuse ceva timp. Așteptam cu nerăbdare să plecăm
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
scutise de un lung drum. Aveam noroc era un tren spre Timișoara peste circa o oră, luându-mi bucuros bilet; fiind și tras în micuța gară pe care o avea orașul, m-am și instalat destul de comod într-un compartiment, odihnindu-mi picioarele. Până la Timișoara am dormit foarte bine, fiind liber în compartiment, călătorind doar cu o singură doamnă în vârstă care avea aceeași destinație, asigurându-mă că va avea grijă de bagajul meu și că mă va trezi la destinație
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate adevărul spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
demiterea lui Otto Heel, conduși de pe bancă de antrenorul cu portarii, Adrian Brezan,handbaliștii băcăuani au controlat prima repriză în primul rând grație formei excelente a lui Gurkovsky, dar și intervențiilor salutare ale lui Tevzadze. În repriza secundă au fost odihniți o parte dintre titulari, s-a trecut și la inovații, cum ar fi utilizarea lui Onyejekwe pe post de inter stânga și, pe fondul unei evoluții mai relaxate decât era cazul, băcăuanii au cedat în final. Am mai remarcat pofta
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
echipă în lot (Grigoraș, M.Bujor, Cadar și Tărâță), Știința MD II Bacău s-a înclinat în partida susținută în deplasare cu HC Vaslui. Nu-i mai puțin adevărat că o mare parte din jucătorii de bază juniori au fost odihniți pentru meciul de duminică, de la Adjud. În plus, arbitrii buzoieni Vlad și Velișcă și-au cam făcut de cap, trăgând vârtos cu echipa gazdă. Cele două echipe au mers cap la cap până în minutul 21 (10-10), după care oaspeții au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise el, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Am plecat într-o vineri foarte dimineață, pe când abia se lumina de ziuă. Am mers patru ore până la Gura-Humorului pe o splendidă șosea, având în toate părțile o priveliște încântătoare despre care voi vorbi mai pe urmă. Acolo birjarul a odihnit caii și am plecat înainte. Mai aveam încă de două ori pe atâta drum. Am observat însă că, de ce înaintam, de ce caii își micșorau trapul, așa încât mergând astfel era cu neputință să ajungem sara în Dorna-Vatra. Hai mai iute, jupâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vă bată, hămisiților! Ei, bine, iaca, oi poronci să vă deie ceva, numai să vă mulțumiți și voi cu ce-a fi gata. Trebuie să credeți omului că face ce poate la casa lui. Pănă atunci, intrați în odaie și odihniți-vă puțin. Intrând în odaie, am dat peste o babă gârbovită cu-n obraz creț ca o smochină și cu un singur dinte în gură. N-am putut deosebi ce coloare aveau ochii ei, pentru că erau duși în fundul capului, acoperiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
continuat a se susținea pe suprafața apei. Cuprinși de groază, am început cu toții cei de la mal să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când s-o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul lui Adam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să umble în carul cu boi. Așa am mers vreo trei oare suind dâmburi, scoborând văi, trecând sate, curmezișind păraie și, în sfârșit, am ajuns la Târgul Neamțului unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o telegramă la Saxon, ca să ni se expeduiască sus pe munte patru sănii, pe care le-am și găsit și cu care aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles mărginit, niciodată nu vor putea da icoana splendoarei nemărginite a naturei adevărate. Așadar, odată ce am descălecat la Chamonix și ne-am odihnit de ostenelele drumului, cel întăi gând al nostru a fost să ne urcăm pe Mont Blanc. Se înțelege de la sine că noi, tineri cum eram, cu dor de a face acte de bravură, nu era să atacăm slugile, când aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a) de hrănire (mi-e foame, mănînc, beau, respir), b) de luptă împotriva intemperiilor (mi-e frig, mă îmbrac, mă adăpostesc...), c) de apărare contra diverselor pericole (mi-e teamă, mă apăr...), d) de a lucra și de a se odihni (învăț să lucrez singur sau cu alții pentru a avea hrană, pentru a mă adăposti, mă joc, mă recreez...) (26). La școala din Ermitage se practica următoarea repartizare a acestor centre de interes pe grupe de vîrstă: de la trei la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
căldarea glaciară a lacului Podragu, înconjurată de vârfuri de peste 2400 m înălțime. Cabana este locul preferat al tinerilor din Victoria, dar nu numai, căci aici poposesc foarte mulți turiști care vin din creasta principală a munților Făgăraș pentru a se odihni o noapte sau două, după care să plece mai departe. Traseul de creastă se poate face complet în 6 7 zile, de la est spre vest, sau de la vest spre est. Mulți turiști coboară din Piatra Craiului și urcă în munții
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
început și după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc aminte că ne odihneam pe prispa cabanei, obosiți de traseul făcut până la acea oră, (era cam ora 14), și ne pregăteam să coborâm spre poalele munților, când am remarcat un cuplu care urca cu greu spre cabană, el fiind de circa 125 kg și
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
din patrimoniul memoriei neamului românesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins nici memoria adevărată, nici iubirea de neam, de țară și de Dumnezeu. Dumnezeu să le ajute în continuare acelor eroi care mai trăiesc, și să odihnească în pace sufletele celor dispăruți care s-au jertfit în ideea credinței și a iubirii de neam și țară. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Echilibru Adesea se întâmplă în gospodărie, ca un obiect oarecare, pus în grabă undeva
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
timp să fie morți de oboseală iar pe de altă parte, făceau ca teribilele lovituri de spadă să fie fără efect datorită armurilor adversarilor. Și uite-așa, cei doi luptători, gâfăind, morți de oboseală, ca să-și mai tragă sufletul, se odihneau „o clipă” sprijiniți în spadă, după care, ridicau cu greu spada și mai aplicau încă o lovitură fără efect pe armura grea a adversarului. O altă ficțiune mereu folosită în literatură și în scenariile de filme, este crearea unor personaje
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lume l-a însoțit pe aproape toată perioada mandatului încredințat. Din nefericire pentru noi toți, a fost și primul plecat în lumea celor drepți și asta pentru că dobândise o slăbiciune cardiacă la Revoluție, care ulterior l-a răpus. Acum se odihnește la Cimitirul Eroilor din Brăila și amintirea lui îmi frânge aripile și parcă îmi doboară așteptările, dacă mai pot ele exista astăzi, sau cel puțin nu cele la care aspirăm. Ceilalți ne-am risipit în toate colțurile, parcă pretutindeni și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
torimii, „Sfânta Vineri“, [la] figura 4 unde am citit, săpată pe les pedea mecenatului culturii neamului și exploatatorului pros titua telor Busuioc, următorul epitaf cu ortografie proprie: FAMILIA G.I. BUSUIOC DECEDAT 28 DECEMBRIE 1924, ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA SA ELIZA DECEDATA LA 1932, IULIE 11 - LOC DE VECI - DUMNEZEULE PĂRINȚI ÎN A TA PAZĂ LAS
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un sfeter. Azi, În schimb, am trecut la curățenie generală, Începând cu bucătăria și terminând cu spațiul de la centrală. A fost destul de lucru, intrând În chilie pentru odihna de noapte abia după priveghere, pe la 22,30. Sper să mă pot odihni, ca mâine să am gândul limpede. 30 decembrie 2012 Cu ajutor de la Domnul, care mi-a trimis-o la pangar pe doamna Sofica, am izbutit să mă spovedesc și, cu binecuvântarea Părintelui Iustin, să mă Împărtășesc. Am pășit, astfel, cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea planuri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-o stare fizică excelentă. Chiar îmi trece prin minte gândul că toată tărășenia cu accidentul meu de la săniuș și apoi cu moartea mea și cu înălțarea oarecum ratată la cer nu a fost decât un vis nefericit, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]