18,249 matches
-
nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii? Iată, Între altele, de ce scriitorii s-au hotărât să pășească siguri fără șovăială În mijlocul publicului lor nou - a marelui public - a maselor muncitoare. «Inginerii sufletului omenesc» au vrut să vadă pe viu dacă sunt Într-adevăr constructori de caractere, meșteșugari sau dacă nu cumva sunt doar niște ucenici. (Ă) Nu pot uita figura radioasă a lui Mihail Sorbul, când a ieșit din mijlocul muncitorilor de la Flacăra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zgripțuroaică. Prin ea prozatorul satirizează o Întreagă clasă și mai mult o Întreagă orânduire. Așa că a construi un astfel de personaj Înseamnă a cunoaște poziția moșierimii, viciile care rod această lume bătrână, amprenta pe care ele o lasă În sufletul omenesc, În atitudinile cele mai neînsemnate ale vieții, ba chiar În decorul camerelor, În patina mobilelor. (Ă). Subiectul Sufletelor moarte ale lui Gogol i-a fost furnizat de către Pușkin. (Ă). După unii istorici, povestea Sufletele moarte venea dintr-o nuvelă picarescă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și a acelora care citesc, Înspre tot ce este mai măreț În această luptă a construirii socialismului pe pământul patriei noastre, ca și Înspre tot ce este mai Înalt și În slujba milioanelor de oameni ai muncii din domeniul gândirii omenești. Pentru aceasta trebuie Însă o critică literară principială, pătrunsă de spirit de Partid, participând la dezvoltarea fenomenului literar și la viața socială de pe pozițiile avansate ale partidului clasei muncitoare. Împotriva acestor țeluri care sunt o parte integrantă din țelurile clasei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Șerban 81 În preambulul său pe marginea romanului sovietic, În fapt o elocventă dovadă de critic „bine Înarmat” care, deci, la rândul său va ști să producă alte „arme de luptă”, prin exercițiul critic cotidian: „Fiecare etapă În dezvoltarea societății omenești impune În literatură anumite teme și anumiți eroi, care-i definesc trăsăturile caracteristice. Astfel, Don Quijote rămâne un erou tipic pentru sfârșitul feudalismului, În vreme ce speculația financiară, banul, constituie o temă specifică pentru cea burgheză. Cervantes, În primul caz, Balzac, În al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cercetarea moștenirii literare» (cit. Problema moștenirii literare, Ion Vitner, p. 30). Deci o notație realistă, un fel de a vedea realist a existat de la Începutul literaturii și constituie baza noastră de valorificare estetică. Sunt nerealiste opera lui Cervantes, reconstituirea sufletului omenesc la Shakespeare, tablourile maeștrilor Renașterii, poveștile din Decameron? Definirea conceptului unitar despre realism Îl oferă Lenin În teoria oglindirii: (Ă) «Ceea ce merită Însă o atenție deosebită este discutarea Închegării acestei viziuni artistice, Într-un curent literar, precizat istoricește, cauza pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mi s-au făcut. Când am scos volumul Întâlnirea din pământuri credeam Încă Într-o esență «eternă» a omului, eram cum se vede Într-o poziție idealistă, metafizică. Arătându-mi substratul declarat al conflictelor pe care eu le credeam «etern omenești» critica mi-a făcut un mare serviciu. Deasemenea au făcut bine criticii dojenindu-mă pentru Înclinația ce o aveam de a descrie cu precădere părțile Întunecate din om. S-a arătat destul de clar linia decadentă pe care mă mișcăm, și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Trăilă, sau a oricăruia dintre ei se compune dintr-o serie de gesturi respingătoare, În care dorința de a porunci, de a ține lumea la cheremul lor, de a arăta În mod zgomotos puterea banului, alterează fundamental conținutul celor mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid, lupta Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii conștiinței lor partinice, arătând cum evenimentele ascut simțul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schemă, de caracterul depărtat, rece, pe care unii dintre scriitorii noștri Îl dau personajelor care duc cuvântul partidului, Marin Preda a făcut din Pavel Vasile, din Vișan, din Ierulescu, oameni Însuflețiți de căldura vieții, Însuflețiți de cele mai bune sentimente omenești. (Ă). Pentru Marin Preda, Ana Roșculeț va fi un punct de plecare. Tema frumoasă, - și grea - pe care și-a ales-o, a căpătat viață. Acțiunea s-a Închegat. S-au conturat personajele. Marin Preda poate să-și lărgească mereu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Trecând dincolo de schemă - scrie Horia Stancu În Viața românească - de caracterul depărtat, rece, pe care unii scriitori Îl dau personajelor care aduc cuvântul P.M.R., Marin Preda a făcut din Pavel Vasile, din Vișan, din Ierulescu, oameni Însuflețiți de căldura vieții omenești. În felul acesta, deși autorul nu a subliniat cu destulă tărie că partidul a făurit printr-un ajutor direct, un om nou, totuși prezența partidului s-a făcut simțită În Întreaga nuvelă.» «Se poate spune - scrie Horia Bratu În Contemporanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
construcției noastre socialiste”. Împotriva schematismului și optimismului steril În poezia noastră nouă4: „O problemă cardinală a artei este aceasta: ce anume din infinitatea de manifestări ale realității trebuie să oglindim În scrisul nostru, pentru ca acesta să vorbească inimilor și minților omenești, pătrunzându-le de emoția ce vrem să le-o transmitem (emoție ce conține o concepție despre viață, o atitudine și un Îndemn). Arta formalistă manifestă predilecție pentru tot ce e formă moartă. Pictura decadentă e linie, culoare și nimic altceva
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
așa-zise „poeme” ale lui Alexandru Căprariu, cuprinse sub titlul general de Cântece de primăvară. Din păcate ele nu au nimic cu poezia pe care o apreciază poporul nostru, cu adevărata poezie. (Ă). Din nefericire, niciuna dintre nenumăratele semnificații sociale, omenești ale acestui anotimp, cântat atâta de poeți, nu a reținut atenția lui Alexandru Căprariu. Nu l-au preocupat nici măcar priveliștile vestite În frumusețe ale Patriei noastre; (Ă). Pe Căprariu nu-l preocupă nimic din toate acestea. Consemnându-și În treacăt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă) prin romanul său, Petru Dumitriu a depus eforturi pentru a scoate pe militantul de partid din strâmtoarea schemelor abstracte, convenționale, În care acesta este Înfățișat adeseori În literatura noastră și ni l-a prezentat nu odată cu trăsăturile sale vii, omenești. Datorită acestei prezentări concrete, Își capătă motivarea la fel ca În viață, rolul de conducător pe care-l ocupă comunistul, Înrâurirea sa asupra masselor. Ori de câte ori citim o scenă de felul celor amintite mai sus, noi ne simțim pătrunși de un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aspect important al luptei subterane de zi cu zi dusă de Partidul Comunist În tot cursul războiului În lagăre și Închisori. În paginile romanului Își află un loc de frunte activitatea neobosită cu caracter revoluționar a comuniștilor pentru un regim omenesc În lagăr; apoi lupta pentru organizarea unor legături strânse Între toți deținuții politici sub conducerea nucleului revoluționar al comuniștilor, În vederea unor acțiuni unitare; În fine, și mai presus de toate, munca politică de agitație continuă, susținută, curajoasă, În jurul celor mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
putere de seducție, încât fascinează lumea și astăzi, la 40 de ani de la moarte. Probabil că, dacă ar fi trăit mai mult, nu ar mai fi devenit MITUL însuși. În orice caz, Marilyn era unică și așa rămâne. Observând ființa omenească ascunsă în spatele personajului, un fenomen destul de rar ne-a reținut atenția: Marilyn nu clipește aproape deloc. Dar ce facem noi atunci când clipim? Căutăm informații externe și le trimitem creierului, printr-o acțiune a sistemului motor care comandă înregistrarea acestor date
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
la această întrebare, am vizionat una dintre conferințele sale, a cărei casetă video a fost scoasă pe piață cu ocazia trecerii în cel de-al doilea mileniu*. După cum reiese din film, conducătorul spiritual al tibetanilor este cu adevărat o făptură omenească, așa ca dumneavoastră și ca mine. În acea oră și un sfert cât a durat conferința, este evident că a simțit de 37 de ori micromâncărimi la nivelul feței și trupului. Aceste micromâncărimi, care declanșează la Dalai-Lama gesturi comparabile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ceea ce vedem și ceea ce am dori să vedem. Persoanele la care unele zone emoționale din emisfera dreaptă sunt deteriorate nu mai simt micromâncărimi. Este evident că Dalai-Lama nu se numără printre ele! Mâinile și degetele se ocupă de detalii Mâinile omenești sunt foarte mobile și au o mare dexteritate în comparație cu exchivalentele lor în cadrul regnului animal. Și trebuie să le observăm mișcările, pentru că acestea ne lămuresc în privința unor aspecte importante ale sensibilității noastre. Mișcările fine ale degetelor permit activitatea minuțioasă. Prin mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
necesitatea, caracterul legic al unor corelații, cum sunt legea căderii libere a lui Galilei sau legea gravitației universale, „generalizări care se referă la stări de lucruri care se extind în mod nelimitat dincolo de tot ceea ce poate fi vreodată accesibil observației omenești”44, vor putea fi explicate numai prin asociere cu principii a priori. Cum este însă posibilă o asemenea asociere și care este natura ei? Butts crede că asocierea este rezultatul acțiunii acelui principiu regulativ al afinității pe care Kant l-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
există o cunoaștere directă, nemijlocită, intuitivă. Kant contestă, mai întâi, că oamenii, ca ființe raționale imperfecte, posedă ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre intelectul omenesc și intelectul divin. În al doilea rând, Kant neagă faptul că noi am putea obține cunoaștere prin intuițiile sensibile. Faptul că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre intelectul omenesc și intelectul divin. În al doilea rând, Kant neagă faptul că noi am putea obține cunoaștere prin intuițiile sensibile. Faptul că nu a realizat această imposibilitate, orientându-se spre deducția empirică a conceptelor intelectului, constituia, pentru Kant, păcatul capital al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din ea însăși, adaos pe care noi nu-l distingem de acea materie primă mai înainte ca un lung exercițiu să ne fi făcut atenți asupra-i și abili de a-l separa.8 Prin intuiție sensibilă sunt date cunoașterii omenești obiecte, prin conceptele intelectului acestea sunt gândite. Kant indică două surse și două componente ale oricărei cunoașteri despre realitate, și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ideea că primele ar fi derivate din ultimele prin abstracție ne poate apărea atât de firească 17. A doua afirmație a lui Einstein este că dacă conceptele nu sunt abstrase din datele senzoriale, ci sunt, dimpotrivă, invenții libere ale minții omenești, rezultă că ele vor putea fi întotdeauna înlocuite cu altele, care funcționează mai eficient în sistematizarea unui anumit domeniu al experienței. Ceea ce se poate vedea foarte bine în dezvoltarea istorică a gândirii fizice. Nu există, așadar, concepte pure, a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conceptuale independente.” 1 Altfel spus, să pătrundă spre ceea ce marele fizician numea „conexiunile de cea mai profundă generalitate”. Cercetătorii care urmăresc acest țel sunt pătrunși de convingerea că în univers există o ordine inteligibilă, accesibilă, cel puțin în principiu, minții omenești. Despre această convingere Einstein va spune că reprezintă cel mai puternic și mai nobil impuls al cercetării științifice. În finalitatea ei ultimă, cercetarea științifică se sprijină, așadar, pe un crez care nu poate să fie la rândul său întemeiat în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod neîndoielnic, Kant a crezut că idei regulative ale rațiunii, cum sunt principiile omogenității, specificării și continuității formelor, stabilesc, odată pentru totdeauna, țelurile supreme, ultime ale cunoașterii științifice în genere. În subcapitolul „Despre scopul final al dialecticii naturale a rațiunii omenești” din „Suplimentul Dialecticii transcendentale”, Kant arată cum se poate da o folosire regulativă ideii unei rațiuni supreme a lumii. Această idee îndrumă cercetarea naturii spre căutarea unor pincipii tot mai generale, capabile să asigure o unitate sistematică tot mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stavilele pe care le pune exercițiul rațiunii morale sănătoase agresivității ațâțate de credințe și ideologii care îi denunță drept dușmani de moarte pe cei ce aparțin altor rase, religii, naționalități sau stări sociale, supraviețuirea valorilor care dau un sens vieții omenești nu ar fi fost, în genere, posibilă. Kant și teoreticienii utilitarismului au împărtășit supoziția că prima condiție pe care trebuie să o satisfacă o teorie a moralității demnă de atenție este cea a acordului cu intuiții care conferă substanță rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morală ca atare, ci aplicarea ei în cazuri particulare. Dezacordurile își au adesea sursa în opinii diferite asupra unor chestiuni care privesc faptele. Bunăoară, în controverse dintre oameni raționali cu privire la reglementarea avortului unii susțin opinia că fetusul este o ființă omenească, iar alții vor contesta acest lucru. Întrebarea din ce moment al dezvoltării sale fetusul devine o ființă omenească este însă o întrebare care privește faptele. Și tot așa, la întrebarea dacă pornografia încurajează înclinația spre violență, promiscuitatea sau violul, toți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]