8,224 matches
-
domestic Ioan Cantacuzino, care dirijase practic statul în timpul lui Andronic al III-lea, avea calitatea de prieten al defunctului, pretinzând regența. Curând însă se va forma contra lui o opoziție puternică, grupată în jurul împărătesei mame, Anna de Savoia și al patriarhului Ioan Kalekas. Cel mai periculos adversar al lui Ioan Cantacuzino era vechiul său partizan, ducele flotei Alexios Apokaukos, un om de proveniență joasă, care însă ajunsese la o poziție înaltă, datorită capacităților sale remarcabile și care se distinsese în timpul ultimului
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
ia locul lui Varlaam, dar victoria isihaștilor nu era completă, Biserica ezitând să pronunțe o condamnare clară a adversarilor isihaști. Revirimentul politic din vara anului 1341 aducea o bulversare: prin originile sale occidentale, împărăteasa Anna era dușmana isihaștilor ca și patriarhul Ioan Kalekas. Puterea ecleziastică și cea civilă din Constantinopol se întorceau împotriva isihaștilor. Isihasmul era interzis în capitala bizantină. Grigore Palamas era chiar aruncat în închisoare, ceea ce nu făcea decât să lege relația între isihaști și Ioan Cantacuzino. În lupta
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
guvernau principatul în numele împărătesei titulare, Catherine). În urma unor pogromuri la Constantinopol, palatele cantacuziniștilor, care avuseseră de suferit cu puțin timp înainte, au fost arse. Marele domestic era declarat dușman al patriei, i se distrugea casa și i se luau bunurile. Patriarhul Ioan Kalekas prelua regența; Alexios Apokaukos, promovat megaduce, devenea guvernatorul capitalei și al orașelor și insulelor vecine, toți complicii săi fiind răsplătiți cu funcții și demnități. Spre primăvara anului 1342, nobilimea latifundiară a fost alungată din alte două mari orașe
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
care aveau propriile lor armate și nu recunoșteau autoritatea nimănui. Anna, văzând urmările înspăimântătoare ale războiului, era dispusă să încheie pace cu Cantacuzino, însă Apokaukos, pentru care recunoașterea lui Ioan VI era echivalentă cu sinuciderea, era împotrivă. În alianță cu patriarhul Ioan XIV Kalekas, care îi împărtășea ideile, Alexios a recurs la o teroare cruntă împotriva nobilimii care mai rămăsese și a cantacuziniștilor. În ciuda protestelor Annei, chiar și bătrâna Theodora Cantacuzino a muritin temniță La 11 iunie 1345, Alexios Apokaukos a
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
care Cantacuzino încheiase din iarna anului 1344-1345 un tratat. Năzuind să-și asigure, și pe viitor, sprijinul acestuia, Ioan VI a oferit-o pe frumoasa sa fiică Theodora pentru haremul emirului-un necredincios și un barbar. La 21 mai 1346, patriarhul adus de la Ierusalim l-a încoronat pe Ioan VI la Adrianopol, iar episcopii adunați acolo l-au declarat destituit pe patriarhul din capitală, Kalekas, pentru că i-a privat de libertate pe mulți arhierei. Constantinopolul însă nu avea de gând să
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
oferit-o pe frumoasa sa fiică Theodora pentru haremul emirului-un necredincios și un barbar. La 21 mai 1346, patriarhul adus de la Ierusalim l-a încoronat pe Ioan VI la Adrianopol, iar episcopii adunați acolo l-au declarat destituit pe patriarhul din capitală, Kalekas, pentru că i-a privat de libertate pe mulți arhierei. Constantinopolul însă nu avea de gând să capituleze și chema sub drapelul Paleologului sărăcimea din împrejurimi. După spusele lui Gregoras, Cantacuzino, care nu se așteptase la o luptă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
mercenarii săi, Anna a amanetat la bancherii venețieni pietrele prețioase din diadema imperială (ulterior, Bizanțul n-a mai reușit să le răscumpere). În ultimul moment împărăteasa Anna întindea mâna isihaștilor, alungându-l pe Ioan Kalekas (2 februarie 1347), promulgându-l patriarh pe partizanul luinPalamas, Isidor. Însă rezistența Paleologilor se apropia de sfârșit. În Constantinopol, foametea făcea ravagii și, la 3 februarie 1347, apropiindu-se de Poarta de Aur a orașului, Ioan VI Cantacuzino a găsit-o deschisă. Dând dovadă de o
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
nestematelor, sclipeau bucățele de sticlă multicoloră. Tracia, depopulată, zăcea în ruine, drumurile erau bântuite de tâlhari, localnici și străini, Bizanțul pierduse majoritatea insulelor din Marea Egee. Thessalonicul nu i se supunea lui Cantacuzino și nu l-a recunoscut nici pe noul patriarh, Isidor, iar pe Grigore Palamas, care fusese numit mitropolit al Thessalonicului, locuitorii, porniți împotriva isihaștilor, nu l-au lăsat să intre în oraș. Dacă războiul celor doi Andronici zdruncinase grav Imperiul, războiul celor doi Ioani i-a subminat definitiv puterile
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
nu i-a reușit și el a fugit, mai întâi, la Didymotika (și ,cuibul strămoșesc’’ al cantacuzinilor i-a oferit adăpost!), apoi la italieni, pe insula Tenedos, și dispunând de o bază acolo, a început să cucerească insulele din Marea Egee. Patriarhul Calistos, care îl susținuse pe tânărul împărat, și-a pierdut cathedra. Ca și până acum, Cantacuzino conta pe ajutorul musulmanilor și a început să populeze împrejurimile capitalei cu mercenari turci. Pentru a le plăti acestora solda, au fost folosite toate
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
se afla sub puternica presiune a Marelui Ducat al Moscovei încă din 1448. Rusia căuta să ocupe teritoriile sudice ale Rusiei Kievene, proclamându-se succesorul de drept al acestui din urmă stat. După Căderea Constantinopolelui, mitropolitul Moscovei a fost proclamat Patriarh al „Moscovei și al tuturor rușilor”. Presiunea expansionistă a catolicismului a culminat odată cu Uniunea de la Brest din 1596, prin care s-a încercat restrângerea autonomiei bisericilor ortodoxe din Ucraina, Polonia și Belarus și eventuala lor unire cu biserica romano-catolică. Populația
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Locuințelor și 15 miliarde lei vechi au venit din partea Ministerului Culturii și Cultelor. Lucrările au fost finalizate în octombrie 2008. Biserica armenească din Iași a fost resfințită la 26 octombrie 2008 de către Karekin al II-lea, Catolicos de Ecimiadzin și Patriarh Suprem al tuturor armenilor. La această ceremonie au asistat clerici ai Bisericii Armene din România (printre care și arhiepiscopul Dirayr Mardichian al armenilor din România și Bulgaria), reprezentanți ai administrației centrale (senatorul Varujan Vosganian, ministru al finanțelor), reprezentanți ai administrației
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura, poate, de mai multă autoritate, decât în timpul autocrației sale laice. Spre deosebire de Ioasaf, Ioan V nu dispunea de o asemenea autoritate. El era un om tare ușuratic și nu se prea interesa de alte
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
adică sufletul) creștinilor. Lămurindu-se asupra punctului de vedere al romeilor în legătură cu unirea, Paul a plecat la Roma. Datorită eforturilor lui Cantacuzino, cea mai mare parte a cathedrelor episcopale și mitropolitane erau ocupate de tovarășii săi de idei isihaști, iar patriarh era, pe atunci, vechiul său prieten, Philotheos Kokkinos. În aprilie 1368, la Constantinopol s-a adunat un sinod local, care l-a canonizat pe Grigore Palamas și l-a condamnat pe ieromonahul Prochoros Kydones ca pe unul care împărtășea erzia
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
a discipolului acestuia, Akindynos. Dar fratele lui Prochoros era Demetrios Kydones-consilierul principal și prietenul lui Ioan V. Împăratul n-a fost în stare să împiedice lucrul acesta (fiindcă veni vorba, chiar și sinodul a fost convocat de Ioasaf și de patriarhul Philotheos, dacă nu contrar voinței basileului, cel puțin, fără asentimentul lui). Lui Ioan V I s-a dat clar de înțeles că biserica nu va sprijini politica lui latinofilă. Aceasta însă nu l-a oprit pe Paleolog. Turcii continuau să
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
simpatiilor sale pro-occidentale, aceasta era, în general, destul de loial față de ortodoxie, iar în al doilea rând, se prea poate, datorită intervenției lui Ioasaf, care, fiind în relații de prietenie atât cu Ioan V, cât și cu partizanul neclintit al ortodoxiei, patriarhul Philotheos, a contribuit la aceea ca episodul acesta să fie dat uitării. La 26 septembrie 1371, turcii au zdrobit, lângă Černomen, milițiile despotului sârb Ioan Ugliješa. Statul otoman prindea puteri și, în cele din urmă, în primăvara anului 1373, Ioan
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
pierdute de Marele Ducat al Lituaniei în 1509 în fața rușilor, inclusiv Smolenskul. Primii monarhi Romanovi s-au dovedit domnitori slabi. În timpul lui Mihail, conducerea statului a fost practic în mâinile tatălui său, Filaret, cel care avea să devină în 1619 patriarhul Moscovei. Fiul lui Mihail, Alexei s-a folosit de un boier, Boris Morozov, pentru conducerea treburilor statului. Morozov a abuzat grosolan de poziția sa, iar, în 1648, Alexei l-a demis odată cu izbucnirea „răscoalei sării” din Moscova. După o încercare
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
mare efervescență în numeroase arii ale cunoașterii, a subminat în aceiași timp și practicile și cultura tradiționale ruse. Biserica Orotodoxă Rusă a descoperit că, din cauza izolării față de restul bisericilor ortodoxe, practicile și cărțile sale liturgice se deosebesc de cele constantinopolitane. Patriarhul rus Nikon, a luat hotărârea să alinieze textele și practicile liturgice ruse în conformitate cu originalele grecești. Dar eforturile lui Nikon s-au lovit de opoziția puternică a numeroși ruși, care considerau aceste corecții drept ingerințe nedorite ale străinilor, sau de-a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
le-ar fi dezvăluit că în a doua jumătate a veacului al optulea (începând cu anii 2010 AD) se va înmulți fărădelegea, va fi un război groaznic, se va arăta împărăția lui Antihrist și astfel sfârșitul lumii ar fi aproape. Patriarhul Chiril I al Moscovei afirma în 2013 că recunoașterea de către statele occidentale a căsătoriilor gay prevestește sfârșitul lumii. Există numeroase voci care spun că al treilea secret de la Fátima implică o profeție despre sfârșitul lumii și corupția în conducerea bisericii
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
predispus spre compromis și, pe deasupra, locul desfășurării conciliului de la Ferarra, pe care îl acceptase papa, le convenea grecilor mai mult decât îndepărtatul Basel. La 24 noiembrie 1437, Ioan VIII Paleologul a ieșit în larg cu opt corăbii împodobite, însoțit de patriarhul Iosif II, delegația Bisericii ortodoxe (patriarhii Alexandriei, Antiochiei și Ierusalimului desemnaseră fiecare câte doi reprezentanți plenipotențiari) și luându-l cu sine pe fratele său, despotul Demetrios, pe care era periculos să-l lase în capitală, din cauza firii lui violente. La
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
desfășurării conciliului de la Ferarra, pe care îl acceptase papa, le convenea grecilor mai mult decât îndepărtatul Basel. La 24 noiembrie 1437, Ioan VIII Paleologul a ieșit în larg cu opt corăbii împodobite, însoțit de patriarhul Iosif II, delegația Bisericii ortodoxe (patriarhii Alexandriei, Antiochiei și Ierusalimului desemnaseră fiecare câte doi reprezentanți plenipotențiari) și luându-l cu sine pe fratele său, despotul Demetrios, pe care era periculos să-l lase în capitală, din cauza firii lui violente. La 8 februarie 1438, o lună după ce
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
Ferrara (un ordin-invitație corespunzător fusese expediat și la Basel), Paleologul a sosit la Veneția. La 4 martie, ambasada a ajuns la Ferrara. Neplăcerile au început, pentru greci, aproape imediat. Eugeniu IV a cerut ca Iosif II să-i sărute încălțările. Patriarhul a refuzat:: Dacă papa-zise el-este succesorul apostolului Petru, atunci noi [capii bisericilor răsăritene] suntem succesorii altor apostolic. Iar ceilalți apostolic îi sărutau oare piciorul lui Petru? Cine a auzit de lucrul acesta?. Eugeniu IV a renunțat la pretenția de a
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
seamă, asupra relațiilor dintre greci. Părerile lor despre unire s-au împărțit. Markos Eugenikos, pe care nu-l satisfăceau argumentele latinilor, nici cele ale împăratului, se împotrivea cu fermitate, însă Bessarion al Niceei nu-l mai susținea. Grigore Mammas, viitorul patriarh al Constantinopolului, a exprimat punctul de vedere al ierarhilor care acceptau unirea: Eu știu că, dacă vom purcede la unirea cu Boserica romană, vom fi blestemați încă înainte să ajungem la Veneția; dacă nu vom purcede, totuna, vom fi blestemați
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
trei probleme principale-Purgatoriul, primatul papei și darurile euharistiei-s-au luat, de asemenea, hotărâri în redacția latină, dar cu stipulații. Grecii au reulit să apere valabilitatea euharistiei cu pâine dospită, alături de euharistia cu azime; se recunoștea primatul episcopului Romei, însă patriarhii din Răsărit își păstrau dreptul de decizie definitivă asupra oricăror probleme de crdință, fără a se adresa papei, de asemenea, nu se putea face apel la Roma împotriva împăratului romeilor și a patriarhilor. Hotărârea pronunțată asupra problemei Purgatoriului este foarte
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
azime; se recunoștea primatul episcopului Romei, însă patriarhii din Răsărit își păstrau dreptul de decizie definitivă asupra oricăror probleme de crdință, fără a se adresa papei, de asemenea, nu se putea face apel la Roma împotriva împăratului romeilor și a patriarhilor. Hotărârea pronunțată asupra problemei Purgatoriului este foarte încurcată. În linii mari, unirea de la Florența a fost o victorie importantă, dacă nu deplină, a catolicismului și mai puțin o formă de compromis. La 5 iulie 1439, 40 de prelați și papa
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
întors la Constantinopol. Primul lucru pe care el l-a aflat a fost că soția sa, pe care o iubea fierbinte, murise cu câteva zile înainte de sosirea lui. Hotărârile Sinodului de la Ferrara-Florența au provocat o reacție foarte negativă din partea grecilor. Patriarhii răsăriteni i-au trimis Paleologului o scrisoare dezaprobatoare, dovedind o înțelegere lucidă a adevăratelor motive ale unirii bisericilor: „"Dacă tu ai cedat, pentru o vreme, în fața latinilor, crezând că vei primi din partea lor ajutor pentru Imperiul tău, iar acum respingi
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]