14,286 matches
-
SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici sunt Micul Popor irlandez. Iar cele rele aici sunt zânele, micuții sunt buni, doar că sunt un pic bășcălioși”. „Pune-l deoparte. Și dumneata, Casaubon, ce-ai găsit?” „Numai un text curios despre Cristofor Columb; Îi analizează semnătura și găsește În ea până și o referire la piramide. Intenția lui era să reconstruiască Templul de la Ierusalim, deoarece era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște textùri foarte fine de negru și gri, foarte geometrice, cu ceva optical, care făceau să-ți joace ochii. Erau intitulate Compoziție 15, Paralaxa 17, Euclid X. Abia Începuse șaizeci și optul, și el expunea În casele ocupate, schimbase un pic paleta, acum erau numai contraste violente de negru și alb, Împletitura era mai rară, iar titlurile sunau Ce n’est qu’un debut, Molotov, O sută de flori. Când mă Întorsesem la Milano Îl văzusem expunând Într-un cerc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și să onoreze bufetul, la drept vorbind destul de bogat. Eu m-am așezat pe o canapea lângă care, pe jos, se afla o cupă mare de sticlă, Încă pe jumătate plină cu salată de fructe. Tocmai voiam să iau un pic, pentru că nu cinasem, dar am avut impresia că observ un fel de urmă de picior care presase În mijloc cubulețele de fructe, făcând din ele un pavaj omogen. Nu era imposibil, deoarece podeaua era acum brăzdată de dâre de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi o matracucă dintr-alea care-și aprind felinarul la marginea drumului pentru camionagii?” În clipa aceea Riccardo trecu din nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o tobă. Dar uneori Riccardo o trăgea către el și-i punea posesiv o mână pe ceafă, iar ea Îi urma cu ochii Închiși, cu fața aprinsă, cu capul aruncat pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cărui mamă venea tocmai din Oradea, ca să învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și cu ce mare scofală s-au ales? Strechea le-a omorât zeci de oi, porci și capre. Numai ce terminau biserica dintr-un sat și se gândeau să răsufle un pic, că episcopul îi și muta în alt sat cu biserica sau școala în paragină. Că doar Gicu, așa șchiop cum era el, se arăta mereu destoinic. Ba și la adunările legionarilor se dusese. Nu că l-ar fi interesat politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să-mi dau seama că nu avea pic de simț al umorului. Ca să poți râde relaxat, nu la comandă, trebuie să știi să pierzi, să deguști eșecul cu aer de cunoscător. C XXVIII Mesajul de la Cristina ridica anumite semne de întrebare cu privire la: 1.zgârcenia lui Leo, 2.episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu un porumbel în mijlocul său și doar, doar o frunză se mișcă în jurul porumbelului cu albastru de speranță. Dar acum, parcă citindu-mi gândurile, lacrimile tale varsă o melodie tristă. Unde ești? De ce mă chinui? Poate ai să vii. Un pic trebuie să aștept. Așa mă alintă melodia de pian. Doar ea mă ceartă și mă ceartă. Tu unde ești să mă cerți și să ai grijă de mine? În mine doar o melodie poate să vorbescă, dar lacrimile izbucnesc și
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
Izaura care se juca în curte cu Prințesa aude cântecul și aleargă la mamă-sa trăgând-o și pe Prințesa după ea. — Mumă, mumă, mă fac paparudă și începe să dea jos hainele de pe ea rămânând în pielea goală fără pic de rușine. Fă-te și tu Prințăso paparudă, să mergem să ne stropească femeile cu apă. Hai, hai! Mi-e rușine să merg goală. — Nu-I rușine că ne îmbrăcăm în frunze și crenguțe. Se duce în pielea goală cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
atât de plăcut alături de mama mea ce nu mai este. Am căutat-o printre stele și o găsesc acum în persoana dumneavoastră, plânge în hohote Teofana. Ca s-o linștească, Claudia îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le alege. — Salba cu galbeni de unde o ai? — Vă voi spune multe, multe, în legătură cu ea. — Hai să ne retragem, le propune Claudia lui Virgil și Teofanei, în timp ce muzica antrenează oamenii la joc. — Vă rugăm să ne scuzați! Ne retragem un pic să mai vorbim cu fina noastră pe care n-am văzut-o de când am botezat-o, se adresează Claudia nașilor. — Cu multă plăcere! Mergeți că aveți atâtea de vorbit. Doamne! Cum este și viața asta. Ne-ați impresionat prin ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe praporul tăcerii: Ce-aș mai bea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe tradiționale abbaside, de moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce, señorita, se ridică de la masă Dănuț, amabil și un pic jenat. Scuzați incidentul! Amoc... Căldura e de vină. O să mergem jos, să punem la punct un plan minimal de atac, ca să începem rapid investigațiile. Promitem! Sărut mâinile, au revoir și mersi de tratație! (Smintită bătrână! Sclerozato! Sclifosito! Ptiu!). O ultimă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mergem? Nu că n-aș putea aicișa, nu sunt io atâta de sensibilă, dar e foarte posibil ca să-și dorească și domnii o partidă, mai pe urmă. Ori io nu mint, când ziceam că sunt dărâmată complet. Mai am un pic și mă prăbușesc, fac o comoție, trag un nănel, de cât am mai umblat, și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin și să vă apăr. Gărzi credincioase, pace vouă! Asemenea și ție! îi răspunde Bursucul. Este bine-venită orice fel de consiliere, orice consultanță, dar nu ne-ar strica, pe lângă consilium, și un pic de ajutor material, de auxilium, deși e cam târziu! Credeam că ne-ați uitat de tot. Nu uită Cerul faptele, curajul, devoțiunea și dârzenia Marelui Maestru Jean de Léols și pe ale tovarășilor săi! Bine, din nou! concede Bursucul. Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent să se despartă. Acum, încearcă de clanță! Se deschide... Bun! Se codesc, se fâțâie un pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În formație completă! Băi...! S-au aplecat și s-au băgat înăuntru, cu caii, ca geambașii! continua să descrie Vierme cinematografic, cele ce se petreceau peste șleaul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Să mai beau și vin sau, mai bine, nu? That's the question. Woe is me, woe is me! Cum, zice-se, ar fi plâns Chaucer. Ce șmecherie căcăcioasă, hmm... Decădere prin noi înșine. Oricum, dilema dracului. Ce noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și de luminoși. Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au înlocuit cu tine? ― Nu am încredere în el. ― Se vede de la o poștă. Eu, drept să-ți spun nu am încredere în nimeni. Este timpul, își zise el, să schimbăm subiectul. Până acum, Ash îi păruse competent, deși un pic jenat că făcea parte din acest echipaj. Dar nu putea fi vorba de prea multă intimitate și promiscuitate în călătoriile interplanetare, pe timpul cărora, din motive evidente, echipajele stăteau mai mult în hipersomn, cu excepția manevrelor de plecare și de sosire. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lăsăm deschisă. Nu se vedea nimic dincolo de grilaj. Eu vreau s-o văd când se apropie. Parker vru să dea replica, dar își zise că mai bine supraveghea cu atenție gaura, cu sau fără grilaj. Oricum, Lambert îl enerva mereu. Picuri de sudoare îi înțepau ochii, iar Dallas se opri pentru a-și șterge fața leoarcă. Înainte, conducta se curba ușor în jos. Se așteptase să dea aici peste această înclinare, iar faptul că memoria nu-l înșelase îi dădu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o chestiune de loialitate. Tot cu spatele la perete, ea începu să se răsucească în direcția ușii. Zâmbind mereu, el o urmărea cu privirea. ― Loialitate? Nu lipsește! (Era numai miere, acum.) Cred că am făcut tot ce am putut. Lambert devine un pic pesimistă, dar noi am știut că aparținea genului emotiv. Ea este foarte competentă pentru a dirija o navă printre stele, mai puțin bună pentru a-și planifica viața. Ripley își continuă arcul de cerc, forțându-și buzele să surâdă. ― Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arcul de cerc, forțându-și buzele să surâdă. ― Pe momenl nu Lambert mă îngrijorează. Ci dumneata. Se întoarse către ușă. simțind mușchii stomacului cum se contractau deja. ― Iată cum revine paranoia, zise el cu tristețe. Ai nevoie numai de un pic de odihnă. Făcu câțiva pași în direcția ei, eu mâna întinsă. Ea sări, evitând de puțin căușul mâinilor lui. Într-o clipă ajunse în coridor, alergând către pasarelă. Abia mai respira ca să mai poată striga după ajutor și parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iar ea îi povestește ce i-a făcut bărbatu-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că va avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]