7,756 matches
-
în mod indirect, dacă ei își fac rău își fac rău lor înșiși. Înclinația acestor oameni va fi întotdeauna să meargă în deșerturi îndepărtate pentru a urmări realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ridica deoarece străinii nu vor face decât să mărească numărul celor care vă comandă de lucru. Cine vă asigură că îi va apuca fantezia de a vă livra produsele lor degeaba? În acest caz, neavând nici muncă nici salariu, veți pieri de inaniție în mijlocul abundenței. Credeți-ne, acceptați legea noastră cu recunoștință. Creșteți și vă înmulțiți; ceea ce va rămâne de-ale traiului în insulă peste consumul nostru vă va fi livrat în schimbul muncii voastre, care, pe această cale, va fi mereu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
odihnește în biserica Saint-Louis- des-Français. Frédéric Bastiat era membru corespondent al Institutului Francez (secția de economie politică) și al Societății Georgofililor din Florența. Șase ani fuseseră de ajuns pentru ca Bastiat să își creeze o reputație care nu va putea să piară. Rolul său în știință a fost scurt, dar strălucitor. Înainte de el economia politică poseda fără îndoială inteligențe de prim ordin; ea avut spiritele sale creatoare, precum Quesnay, Turgot, Smith, Malthus, Ricardo, J.-B. Say; a avut de asemenea popularizatorii săi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
limba cea grecească Și știința de plăcinte nu mai da nici un folos; Pe când cele vechi mijloace neputând să mai slujească, Multe șlice și benișe rămăsese de prisos; Obiceiuri și tradiții de mulți secoli consfințite Cu greceasca și plăcinta dimpreună au pierit, Altă limbă, tot streină, și năravuri mai cioplite Se sili de-atunci să-nvețe tot românul iscusit. G. SĂULESCU, C. CARAGIALE, E. VINTERHALDER, D. GUSTI, N. ISTRATI, AL. PELIMON În afara oricărui interes literar sunt paharnicul Gheorghe Săulescu, poet și autor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil funerară: Ascunde-te, o, lună, în marea de uitare, Acolo și voi, stele, duceți-vă-a pieri! Să piară-a voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să fie noaptea neagră! așa îmi place mie, Căci noapte și în mine etern a existat; Să plane noaptea-asupră-mi, căci cerul cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil funerară: Ascunde-te, o, lună, în marea de uitare, Acolo și voi, stele, duceți-vă-a pieri! Să piară-a voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să fie noaptea neagră! așa îmi place mie, Căci noapte și în mine etern a existat; Să plane noaptea-asupră-mi, căci cerul cu urgie În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
des titlul: Coarnele lui Nichipercea, Coada lui Nichipercea, Ochiul Dracului, Arțagul Dracului, Codița Dracului, Ghearele Dracului, Cicala, Sarsailă, Ghimpele, Urzicătorul. GH. TĂUTU, C. V. CARP Cunoscut claselor prin onestele versuri patriotice ("Ș-orcît timp român voi fi, / Nu mă tem că voi pieri!"), Gh. Tăutu (1823-1885) cultivă și el "cîntecul", imitat după Béranger, jucat, cântat, plin de aluzii azi stinse, și micul spectacol satirico-muzical, după pilda lui Alecsandri, ca Odagiul socru sau Vasilica dragul tatei. Fabulistul Costache V. Carp (1828-1880) e fără nici un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire "infernală" răcnește: "Femeie, fii blestemată. Geniu răzbunător, care zbori pe aripa vijeliilor noptoase, auzi-mă". Apoi piere în noapte și se duce să moară pentru Grecia. Misterele românilor, roman neterminat de formulă arheologică, relua preocupările mitologice ale lui Asachi și se străduia să dovedească continuitatea poporului român prin metempsihoză. Un sergent rănit la 1877, cu numele Deciu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi le rod. Se trage în concavitatea odăii, reintră în cursul propriei existențe și de aci în mitul nației, încît, pierdut departe în fabula fără fund, abia simte mâinile reci ale femeii. Se-ntunecă. Apoi cade într-o mândră indiferență: Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!... îndreptățită de conștiința formei ciclice a lumii: Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a soarelui lumină Șoapte umblă prin grădină, Fluturi zboară sub cais, Bătrânețea e un vis. Ca Horațiu, Macedonski își face testamentul, atribuind poeziilor lui trăinicia nestematelor: Sfidând a dușmăniei pornire omenească, Și stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată și nici să-mbătrînească. Poetul începea să aibă mirajul Extremului-Orient. Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan, conținând momente tipice ale Occidentului și Orientului, alcătuiesc infernul și paradisul lui Macedonski, atât de obsedat de Divina Comedie. Parisul luat ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucru toată lumea îl părăsește, omul cade în mizerie, devine contrabandist și e împușcat, fata ajunge stea de cabaret, după ce un ofițer o sedusese, se îmbolnăvește de tuberculoză și se stinge cu nostalgia Ecuatorului. Ființa exotică transplantată în teritoriu neprielnic care piere pe malul Dunării, dezgustată de carne și cu dorul bananelor și nucilor de cocos, existența rătăcitoare a lui Nicola sugerează un lirism naval, o tristeță a dezadaptării, amintind nostalgiile cu corăbii, porturi și cabarete de mateloți ale lui Pierre Loti
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea, în dialogul cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă regele e răpus de propria soție, infidelă, iar ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Când Jacques Chirac a devenit prim-ministru în 1986, a anunțat că procesul descentralizării ar trebui să încetinească și acest lucru a avut în mod cert un efect de calmare asupra politicienilor. Chiar înainte de a fi facută această afirmație, le pierise deja entuziasmul. S-a impus o interpretare greșită conform căreia elementele esențiale ale reformelor erau acum la locul lor și că ar trebui să se pună capăt procesului de reforme. Pe de altă parte, cei care erau pentru descentralizare susțineau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
răspundem noi; nu însă reacție prin răsturnare, nu reacție politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o reacție socială și economică determinată de rămășița puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară așa de grabă, trebuie să-și vină în fire și să vază unde l-a dus direcția radicală"399; "Partidul nostru este revoluționar după natura lui, dar revoluționar în sensul că încercăm să dăm întregei ordini sociale o nouă bază
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
5, nr. 2, mai 2002, pp. 96-102. SONTAG, Susan, Împotriva interpretării, trad. de Mircea Ivănescu, Editura Univers, București, 2000. TODOROV, Tzvetan, "Spendoarea și mizeria retoricii", în Teorii ale simbolului, trad. de Mihai Murgu, Editura Univers, București, 1983. VATTIMO, Gianni, ROVATTI, Pier Aldo, Gândirea slabă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1988. VATTIMO, Gianni, Sfârșitul modernității, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993. VATTIMO, Gianni, Societatea transparentă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. VEITH, Gene Edinard Jr., Postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
apud Jacques Dubois et al., Retorică generală, trad. și note de Antonia Constantinescu și Ileana Littera, Editura Univers, București, 1974, p. 173. 153 Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993, p. 41. 154 Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, Gândirea slabă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1988, pp. 18-20. Tot aici ni se amintește că Heidegger a adoptat termenul de Verwindung în locul celui de Ueberwindung, al depășirii. 155 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca progres; statul creștin ("Dumnezeul mulțimilor"" activitatea sexuală creștină (sau căsătoria); imperiul "dreptății" (cultul pentru "umanitate"), "libertatea"" (Friedrich Nietzsche, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu, Editura Aion, București, 1999, fr. 62, p. 49). 166 Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, Gândirea slabă, p. 8. 167 Ibidem. 168 A se vedea, de pildă, Zygmunt Bauman, "The Fall of the Legislator", în Thomas Docherty (ed.), Postmodernism. A Reader, pp. 128-140. 169 Ca o concluzie la articolul său intitulat "Postmodernism and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
numeroase. De pildă, Baudrillard problematizează ideea de universal pe care se întemeiază cultura europeană și o serie de alte valori: "Noi suntem o cultură cea europeană care a pariat pe universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul utopiei realizate explică absența și de altminteri inutilitatea metafizicii și a imaginarului în viața americană"; "noi suntem cei care ne închipuim că totul culminează în transcendență și că nimic nu există fără să fi fost mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea, care pier odată cu trecerea timpului, sunt un nimic. La astfel de convingeri a ajuns prin studiul gramaticii și al disciplinelor teologice cu care a luat contact încă din copilărie. A continuat această îndeletnicire până când a ajuns la acea cunoaștere desăvârșită care l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Bonaventura și transmise mai departe, sau ale altor frați mai puțin cunoscuți. Bogăția acestora constă, uneori, doar într-o mică amintire, așa cum este cazul lui Nicolaie din Assisi, Luca din Bitonto, fratele Bonaparte, fratele Leonard din Assisi, chiar și fratele Pier de Giovanni Olivi, Angelo Clareno și diploma lui Teobaldo din Assisi despre indulgența de la Porțiuncula. În mod evident, a trebuit să facem o alegere esențială din acele mari culegeri ce ar putea, în unele cazuri, să ofere materie și formă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
locul de exil, Sextus i-a protejat viața în mijlocul barbarilor... și l-a ajutat și cu alte mijloace (financiare). Pentru a-și manifesta această recunoștință, el jura că îl va sevi pentru totdeauna. Recunoștința sa pentru beneficiile primite nu va pieri niciodată". După ce au vorbit astfel, versurile ar trebui să-l mai roage pe Sextus să continuie să-i facă daruri (= lui Ovidiu) și astfel misiunea va fi dusă la bun sfârșit. În scrisoarea XV, Ovidiu se află după lovitura de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Dar cât adevăr al timpului său dorea să sugereze prin aceste expresii aluzive Sulmonezul! Și continuă la fel de patetic Ovidiu: "Într-o singură zi i-a trimis în război pe toți cei cu numele de Fabia, într-o singură zi au pierit toți cei trimiși în luptă. Dar, pentru ca aceștia să poată salva sămânța stirpei herculiene, este posibil ca zeii înșiși să fi avut grijă. Într-adevăr un copil mic și care încă nu poate mânui armele, a rămas singurul membru din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]