8,040 matches
-
l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și nimeni nu poate crede că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă astfel. Apolo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus i-a satisfăcut dorința de a preface În aur tot ce atingea pînă cînd a constatat că și alimentele se. transformau În aur; exasperat, l-a rugat pe Bacchus să-i ia darul Înapoi. Marea Îmi dă senzația că tot ce ating se preface În lumină. Mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dorința de a preface În aur tot ce atingea pînă cînd a constatat că și alimentele se. transformau În aur; exasperat, l-a rugat pe Bacchus să-i ia darul Înapoi. Marea Îmi dă senzația că tot ce ating se preface În lumină. Mă tem de elini, chiar cînd ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu-l mai poate stăpîni și opri. Unde-l va duce? TÎnăr, doborîse Himera și, iată, sîngele ei și bucuria lui de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge. Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza decît pentru victimele ei. Nu vreau să-mi ascund că undeva, Într-o cută intimă, cînd am sosit aici, mi-a surîs, Împotriva bolii, ideea de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar trebui să spun: pentru că nu există dragoste... În realitate, zeița a condamnat Meduza la o singurătate disperată și iremediabilă. Privirea ei preface, ca și timpul, totul În piatră și nisip; În deșert. Și cu cît se uită mai dezolată În jur, cu atît lumea e mai pustie. Dacă o floare răsare În vreme ce ea doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se Înfricoșeze de mine și de singurătatea mea. Dar aș implora-o În zadar pe Atena. Ochii ei vineți nu cunosc mila. Nu mă pot apropia de nimic fără ca acel lucru să moară. Nu pot atinge nimic fără să prefac acel lucru În singurătate. Îmi port În mine drumul. Iar ochii pietrificați Întorc asupra mea propria mea privire. Ea mă va omorî și pe mine... Îmi cunosc Însă destinul și-l aștept pe Perseu. Mă voi preface că dorm lăsîndu-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimic fără să prefac acel lucru În singurătate. Îmi port În mine drumul. Iar ochii pietrificați Întorc asupra mea propria mea privire. Ea mă va omorî și pe mine... Îmi cunosc Însă destinul și-l aștept pe Perseu. Mă voi preface că dorm lăsîndu-l să mă ucidă și să se acopere de glorie ducînd cu el capul meu Însîngerat. Numai de-aș putea Închide ochii În clipa morții...) SÎnt convins că figura Meduzei s-a născut din recunoștința grecilor pentru tot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ÎN 2,1-11. 1. Primul. Cristos, Domnul nostru, a fost chemat la nuntă împreună cu ucenicii Săi. 2. Mama Îi face cunoscută Fiului lipsa vinului, spunând: („N-au vin!”); și le-a poruncit slujitorilor: („Orice vă va spune, faceți!”). 3. (A prefăcut apa în vin și Și-a arătat slava Sa și au crezut în El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
folosul sufletului, ca el să crească și să urce din bine în mai bine; îngerul cel rău, dimpotrivă, să-l atragă mai departe spre planul său blestemat și răutatea lui. 332. A patra. Este propriu îngerului cel rău, care se preface în înger al luminii 1, să intre cu șcele potriviteț sufletului evlavios și să iasă șînvingătorț cu ale sale, și anume, să aducă gânduri bune și sfinte, potrivite unui asemenea suflet drept, și apoi, puțin câte puțin, să caute să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să îi atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică de singurătate. Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la cei doi copii pe care-i am. Ai citit corect în inima mea pe care vreau să ți-o dăruiesc. O să fie întru totul devotată ție. Carlina izbucni de astă dată în lacrimi, fără a avea nevoie să se prefacă. Se simțea foarte vinovată că tocmai ea îl întrebă. Încercă să-și adune toate puterile care erau gata să o părăsească zicând: „Uite unde am ajuns din pricina curiozității mele.” Tocmai ea îl întrebase, ea care plecase de acasă, iar acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sica... pur și simplu nu mai există ! ? Am colaborat deja la Carte di cinema trimestrialul italian care a devenit, se pare, o referință și la care lucrează Jonny cu un text despre Michael Haneke, dar îmi este imposibil să mă prefac că cinemaul italian recent mă stimulează în vreun fel... Nanni Moretti a devenit un fel de Wim Wenders, cu toate filmele bune așezate confortabil în spate, ca niște perne, Silvio Soldini a eșuat fără drept de apel după unul sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a ceti și de a scrie cărți, de a fi, cum se spune, «intelectual». E vorba de a prelua o întreagă tradiție spirituală, de a o păstra vie și spornică, de a o îmbogăți și mai ales de a o preface în așa fel încât ea să poată face față zguduirilor tragice de mâine“ (articol publicat în Uniunea Ro mână, ianuarie-martie 1949, apud Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 29- 30
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata țara asta încătușată; am fost azvârliți ca hrană unor sălbatici și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate să ne spună dacă are rude în străinătate?“ Atunci mi s-a părut că toată estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu cerul. Doamne, dulcea mea dragă, ce are să se aleagă de mine în ziua în care n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc la cutia de scrisori - și totul se preface în zâmbet sau într-o încruntare, după cum este sau nu este acolo cartea ta poștală. [...] Caloriferul totuși funcționează, dar n am reușit să mă încălzesc toată ziua, să simt căldura aceea bună care te face să te gândești - cu tristețe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gură și mi-ar fi frică să nu mă vadă cineva. Obiceiul ăsta mi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot mă prefac instinctiv că nu mă interesează absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț pe dinafară fiecare dintre revistele astea, din scoarță-n scoarță. Mă trântesc fericită într-un scaun și iau un exemplar din Brides, și preț de zece minute nici una din noi nu scoate o vorbă, holbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt subiect. — I-ai spus lui Becky ce s-a întâmplat? zice Tarquin, și chipul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prenupțial. Mă uit rapid peste contract, cu o senzație de ușoară greață. Are cam zece pagini și are capitole ca „Împărțirea proprietăților în caz de divorț“. — Asigurare împotriva a ce, exact? tonul lui Luke e indescrifrabil. Hai să nu ne prefacem că trăim într-o lume de basm, spune Elinor crispându-se. Știm cu toții ce se poate întâmpla. — Și anume? — Luke, nu te încăpățâna prostește, te rog. Știi foarte bine la ce mă refer. Și, având în vedere... cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nou val de umilință străbătându-mă. Exact asta a fost intenția ei. Crede că am nu știu ce plan ascuns să... să-ți iau toți banii și să-i cheltuiesc pe toți pe pantofi! — Și nu e ăsta planul tău? Luke se preface șocat. Și abia acum îmi spui asta? Ei bine, dacă nu vrei să schimbi regulile de bază, poate că chiar ar trebui să semnăm un prenupțial... Surâd vag - dar sunt încă neagră de supărare. Știu o tonă de oameni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi las paharul jos, să o iau pe Robyn deoparte, să-i cer scuze pentru timpul pe care l-a pierdut cu mine - și să o anunț că nunta e anulată și că mă mărit în Oxshott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Matematici superioare, de nu-i mai ajungeai nici cu prăjina la nas lui Janice, așa că le-am spus lui mami și lui tati că m-am înscris și eu. După care au început examenele și a trebuit să mă prefac că am un examen suplimentar (cele trei ore le-am petrecut foarte plăcut, la Topshop). Și pe urmă s-au afișat rezultatele și ei mă tot întrebau „Dar la matematici superioare cât ai luat?“ Așa că n-am avut ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]