8,590 matches
-
Poseidon n-au nimic de-a face cu marea. El este zeul cailor, Hippios, și în mai multe locuri, în special în Arcadia, era adorat sub formă de cal. Arcadia este locul în care Poseidon a întâlnit-o pe Demeter rătăcind în căutarea Persephonei. Pentru a scăpa de el, zeița s-a transformat în iapă, dar Poseidon, transformat în armăsar, a reușit să o posede. Din unirea lor s-au născut o fiică și un cal Arion (Antimachus. În Pausanias, 8
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al păstorilor nomazi, poate chiar un Stăpân al Animalelor. Dar grecii au interpretat atributele și prestigiile arhaice ale lui Hermes într-un sens mai profund. El guvernează drumurile, pentru că merge cu mare iuțeală (are "sandale de aur") și nu se rătăcește noaptea pentru că știe bine drumul. De aceea, el este călăuza și protectorul turmelor și patronul hoților, în același timp. Din același motiv el a devenit și mesager al zeilor. Probabil că aceleași atribute i-au permis lui Hermes să devină
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se pot ignora. De la Foucart încoace, s-a citat mereu un pasaj din Themistios, citat de Plutarh și păstrat de Stobaios, în care încercările sufletului, imediat după moarte, sunt comparate cu confruntările celui inițiat în Marile Mistere: la început, acesta rătăcește în întuneric și suferă tot felul de terori și spaime: apoi, brusc, este izbit de o lumină miraculoasă și descoperă locuri și pajiști pure, aude voci și zărește dansuri. Mystul, cu o cunună pe creștet, se alătură "oamenilor sfinți și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
viziune tragică asupra creatorului, acesta are deja în inima sa imaginea absolutului, e conștient de comoara pe care are putința să o intuiască, dar nu are și capacitatea de o vedea, "În spațiul lor e inima mea,/ În țara lor rătăcește noaptea mea". Nu întâmplător nu e o singură cetate (nu mai e doar "alba, dreapta Isarlâk" a lui Ion Barbu), idealul nu e unul absolut, nu mai e asemenea ideilor platonice aprioric, ci se divide, se individualizează și, în acest
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din care moartea nu-i poate elibera, așa că se caută adevărata Moarte, distrugerea supremă, trecerea definitivă în neant ("După o moarte - după încă o moarte - am văzut/ Dinspre cer îngerii coborând/ Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și o modă numită astfel: „Și tu-n acest Eden/ îți porți cu ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui, înlocuiește un verb sau o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta acestora. Incapabil să se rupă de viața ei, poetul e aidoma femeii lui Lot, care „s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stîlp de sare”. O „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății) evocă, apoi, „ora cînd Petru plînge amar”, „ora lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adopție, de-a lungul a peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în compoziția paginilor evocatoare din primul volum al Dosarului. Știind că tatal lui Bacovia a fost băcan, m-am întrebat, de pildă, ce se putea găsi într-o băcănie la începutul secolului trecut. Iată o listă savuroasă și frumos mirositoare rătăcită printre hîrtii: „masline în sticle sau în tinichele; zahăr rafinat, în căpățîni, în bucăți sau pisat; zahăr candel; cafea crudă, prăjită, în boabe sau măcinată; cacao pisată sau în table(te); ceai; roșcove; smochine în păpuși și stafide negre mici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și au întrebat care e drumul spre Gara de Nord. Când au trecut, a dispărut și nota umană odată cu ei" (445). Ceea ce descrie Davis este o scenă pedestră, de parcă trei soldați germani au ieșit la plimbarea duminicală pe biciclete și s-au rătăcit. Ei întreabă politicos încotro se află gara. Dar atmosfera liniștită a întâmplării, pe care cititorul obișnuit și-o poate închipui petrecându-se și la el acasă, este întreruptă de implicarea ținutei soldaților, îmbrăcați de campanie, obosiți și purtând probabil armamentul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu bani americani și finanțat și azi, perfect transparent, din surse externe) care-și permitea să publice analize economice și politice independente despre feuda iliesciană administrată de domnia sa. Tristul Don Quijote al Alianței Civice (răutăcioșii ar spune azi al "alianței ciuvice"), rătăcit pe la Cotroceni, îi poartă și el sâmbetele, verde ca fierea, pentru adevărurile spuse despre efectele catastrofale ale aventurismului său politic. Traian Băsescu însuși nu prea o are la inimă, galben de gelozie din pricina "notorietătii" ei, deși a putut să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Dobrescu, să am mai mult timp și, odată intrat în labirintul blogului ei, să nu mai pot ieși. E acolo o drăcie foarte "catchy" care îți deschide la finalul fiecărei postări încă alte cinci chestii "debitate" de autoare. Te poți rătăci. Îți poți pierde întreaga noapte. Dar merită, băieți, să ajungeți la o postare de vacanță din Grecia, cu o imagine bine ascunsă între faldurile luxuriantului ei blog, pentru a înțelege entuziasmul cu care Al. Ștefănescu a recunoscut-o imediat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
surprindă modul în care cronicarii lor au știut să construiască o istorie care poate deruta cititorul . Abatele Regino din Prűm, care a trăit în secolul al X-lea, cunoscându-i direct din incursiunile făcute în Germania, îi descrie astfel: „Ungurii rătăcesc în pustiitățile Panoniilor și ale avarilor și își caută hrana zilnică din vânat și pescuit. Ei luptă mai ales cu săgeți pe care știu să le arunce cu mare dibăcie din arcurile lor de lemn. Nu se pricep a se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ar fi putut denumi teritoriul nord-dunărean drept Balac-Valah erau bizantinii, dar la cronicarii lor numele de blacus-vlah și Vlahia apare mai târziu, slavii de răsărit nu erau încă organizați în ceea ce se va numi Rusia Kieveană, și nici creștinați, ungurii rătăceau în stepele dintre Don și Nipru, pecenegii de abia se puseseră în mișcare, dar ei vor fi percepuți ca a o Patzinakia în teritoriile românești , apusenii și papii care încă depindeau de împăratul de la Constantinopol nu erau interesați de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dar la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apăsător, asociat cu izolarea Într-un spațiu Închis, ori În spații exterioare: parcul, străzile, orașul de provincie. În mulțime, eul poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți, rătăcește fără sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptării produce Înstrăinarea și dorința de evadare. Motivul solitudinii apăsătoare este elementul recurent În volumul de debut, din 1916, Plumb. Volumul „Scântei galbene” (1926) aduce În discuție importanța cromaticii În lirica bacoviană. Într-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
constituie Într-un motiv recurent În lirica bacoviană. Abatorul, piețele pustii, parcurile sărăcăcioase sunt elemente ale universului citadin; ele provoacă o spaimă existențială și constituie fundalul proiectatelor ipostazele umane, specifice poeziei bacoviene: copii și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens și făcând gesturi absurde. O imagine a spațiului urban este prezentă În Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
motiv de bucurie, dimpotrivă, ea este un anotimp al nevrozelor, ca În „Nervi de primăvară” sau „Note de primăvară”. Căldura infernală a verii creează o atmosferă În care cadavrele se descompun, ca În poezia „Cuptor”. În mijlocul acestui peisaj dezolant, poetul rătăcește singur, Înstrăinat de ceilalți, fără putința de a comunica cu lumea din jur, motivul singurătății asociindu-se cu izolarea, Înstrăinarea, imposibilitatea comunicării. Iubirea apare În poeziile lui Bacovia Într-un chip total diferit de lirica romantică. Femeia constituie un refugiu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Bordeiul țigăncilor nu este o casă de plăceri, așa cum se credea, ci locul unor ritualuri ezoterice ( Înțelese numai de cei inițiați) a căror semnificații Îi scapă. Nu reușește să treacă probele la care este supus și drept urmare, este nevoit să rătăcească printr-un labirint al obiectelor, pe care Îl străbate Într-o stare de veghe și coșmar. Întors În oraș, după câteva ore, plecând de la reprezentările lui temporale, află, fără să creadă, că au trecut doisprezece ani. Între timp, lumea nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
autorului: „bea o sorbitură, apoi, reluându-și răsuflarea, rar ca și cum ar Începe o poveste”, „asudă, bea și se sterge mereu cu basmaua”, „se emoționeaza pe văzute", „emoționat și asudând”, „se Îneacă mereu”, „se Încurcă, asudă și Înghite”, „asudă și se rătăcește din ce În ce”, „foarte asudat, se sterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu”, „În suprema luptă cu oboseala care-l biruie”. Compoziția. Comedia „O scrisoare pierdută” se definește printr-o artă excepțională a compoziției, ea Îl particularizează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cum putem Înăuntru”. In naivitatea lui, Iona voise să-și depășească umila condiție, aspirase spre o existență superioară, deși ar fi trebuit să se oprească la un moment dat „ca toata lumea”, iar nu să „tot mergi Înainte, să te rătăcești inainte”. Iona Încearcă să-și prezică „trecutul”, amintirile Îndepartate, Încețoșate, sugerând părinții, casa copilăriei, școala, poveștile. Încearcă să-și identifice propria viața, „frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care-am trăit-o eu”. După această
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lirice finlandeze este următorul capitol la revistei și propune o serie de texte lirice cuprinse în Kanteletar, poezii semnate de Aleksis Kivi (Leagănul, Cântecul inimii, Tristețe), de Edith Södergran (În oglinda fântânii, În țara care nu există, A trebuit să rătăcesc prin sisteme solare), de Eeva-Liisa Manner (Marie Thèrese parodiază). Acestora li se alătură și laureatul premiului Consiliului Nordic pentru poezie, Bo Carpelan, poetul, criticul și traducătorul Pentti Holappa, ale cărui versuri expun o realitate plină de neliniști și amenințări, Lassi
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Finlanda te ajută să iei legătura cu natura"216. La marginea șoselelor, în mod surprinzător, se află semne de circulație care atenționează că un ren ar putea să-ți taie calea, de multe ori pe timp de iarnă, acest animal rătăcindu-se până spre centrul orașului 217. Într-o altă zi este prezentată o întâlnire cu câțiva scriitori în curtea vilei lui Daniel Katz. Aici o întâlnește pe Liisa Ryömä, despre care afirmă că are mult umor și că vorbește perfect
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]