8,695 matches
-
plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine”? și visul s-a întrerupt când mă pregăteam să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bancă sub un mesteacăn uriaș unde ne putem adăposti la umbră. E foarte cald și mi-e greu să-mi închipui cum va fi în mijlocul verii. Nu, mulțumesc! Aș vrea să ne mai plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cambridge Circus. —Ai luat cu tine un Ghid al străzilor de la A la Z? — Poftim? Când porneai să explorezi Londra târziu în noapte? Râde potolit. Niciodată. Eram prea orgolios și doream să mă aventurez, pur și simplu. Se întâmpla să rătăcesc vreme îndelungată până dădeam de o stradă cunoscută și găseam drumul spre casă. Mi-l imaginez în timp ce conducea dimineața devreme, când se aventura în labirintul străzilor din zona rezidențială și găsea ceva foarte liniștitor în asta. Deși era o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu el și-a indus eroarea și arată mânios spre El și astfel Îl simt mai trist, va trebui să-l liniștească cu o promisiune, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru a nu fi mai târziu un șoc care ar putea să o azvârle în afara zidului-convenție și să rătăcească prin lume, tot întrebând. Mioara Alimentară accepta cu înțelegere graduală tot ceea ce i se oferea. Și Mama asta-i oferea: închisoare conștientizată, înțeleasă și acceptată. Era liberă și în relațiile cu oamenii dovedea acest lucru, mirându-se pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi foșnind pe crestele, pe care stăteau înțelepți vulturii, la gurile peșterilor rătăceau sfinți și foarte departe trenul de la ora 23:57, de pe traseul Arad, Radna-Săvârșin, Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni, Câmpia-Turzii, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Beclean pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel, Iza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o apuce pentru a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte cu grijă, etichetat ca orice exponat. MAMA! Dar nu putea, și înțelese că orice descifrare e o încifrare și mai mare. Înțelesul se rătăcea devenind neînțeles, neînțelesul o lovea precum ciocanul de lemn în gongul de aramă de la teatru, sunetul se reverbera dureros, o durea și Mitică Petrache din capul ei, o durea și dorința de a-l întâlni după 31 de ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repetă, episoade cu subiect în subiect, care nasc acțiune în acțiune, cu aceeași actori în situații și locații diferite, multiplicarea urletului episodic năștea și susținea lumea multidimensională a evidenței sale, atât de puternică și de variată încât puteai să te rătăcești precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu, îți promit! Bătea vântul și tu nu erai, am să iau și barza de pe stâlpul din fața casei, nici ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu, îți promit! Bătea vântul și tu nu erai, am să iau și barza de pe stâlpul din fața casei, nici ea nu a văzut Parisul. Am tăiat fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe stâlpul din fața casei, nici ea nu a văzut Parisul. Am tăiat fraza și, odată cu ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea nu a văzut Parisul. Am tăiat fraza și, odată cu ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele șapte miliarde de lumi mă opresc Mamă! Mi-e teamă că trebuie să procedez altfel, încă n-am găsit calea. Nu vreau să-mi distrug lumile, așa cum l-ai lua pe Autor de la masa de lucru și l-ai rătăci într-un calcul, ar inventa cifre muzicale, l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate, ar finaliza-o cu noi protagoniști, distruge instrumentele scrisului, ar vorbi ca o carte, taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot strângându-i mâna cu căldură. Pe unde mi-ai fost, Autorule, îl luă la rost Mioara. M-am rătăcit între cuvinte, le-am căutat, le-am pipăit, le-am dezbrăcat, am făcut dragoste cu ele până la epuizare, nesătule de a fi care mai de care principese, toate vreți să fiți regine? Nicio femeie simplă de la țară? Nu, vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a, cele mai grele, cele mai căpcăunice, mai nesăbuite și mai multe din câte ar fi trebuit să existe într-o viață de om. Și pe când Luna, având chipul lui Eminescu, plutea deasupra noastră și Căpcăunu, cu capul în mâini, rătăcea printre munții de grâu recitând, noi, cu caietele sub tălpi, făceam surf pe valurile de grâne și într-o clipă ajungeam la Brăila înecată în grâu. Unii mor de matematică, alții de grâu! spuse Gagu. Orașul e victimă a grâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mănăstirii, fără să știe de ce, se îmbarcă în autobuzul cu destinația Iași. Își vându în cofetării și cârciumi (ceea ce i se păru un sacrilegiu), pentru câțiva gologani, poeziile scrise numai și numai pentru Any și numai așa putu să întâlnească, rătăcind, pe un brăilean care-l informă că Any Palade e studentă la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza". Timpul și-a oprit acele pe cadranul iernii, umbrind zăpada afânată cu tăcerea lor. Apoi au început să alunece pe patine, încet, pe pârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase și ecourile sale încă rătăceau. Îi vroiam pe toți. Și-au dat seama că statu quo-ul se schimbase! Am simțit încercarea lor de a mă încarcera din nou, dar voința mea era prea puternică. Respinsesem barele reci ale singurătății și pustietății și mă năpustisem asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un incinerator ecologic și patru sau cinci camere de tortură. Și nu exagerez! Au fost folosite pe diferiți elevi, sub pretextul că nu păstrau liniștea sau nu-și făceau temele în mod repetat. Erau folosite într-un mod inuman. Am rătăcit câteva minute pe holurile întortocheate ale subsolului întrucâtva întunecat până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
în perioada în care se dusese Henry, dar acum el era la conducere. Și nu era prieten nici cu Henry, nici cu Charlie. — Este vreo problemă? întrebă Henry. Avea senzația clară că era. — Nu, nu, zise ea. Doar că am rătăcit niște acte și dr. Bellarmino este foarte sever în privința documentelor. Când ați fost la laboratorul pentru primate, ați făcut vreo cercetare care a implicat o femelă cimpanzeu pe nume Mary? Numărul ei de laborator era F-402. Știți, nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de ce sunt eu aici? — Pentru că vreau să te întorci la patologie și să-mi confirmi că, din păcate, nu mai avem alte mostre de la decedat, iar tot ce nu a fost predat fiicei lui s-a pierdut sau a fost rătăcit. — Am înțeles. — Sună-mă peste o oră, zise McCormick și se întoarse cu spatele. Marty Roberts intră în laboratorul de patologie, de la subsol. Ajutorul lui, Raza Rashad, un bărbat frumos, cu ochi negri, de douăzeci și șapte de ani, freca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel de aventură? — O să vezi. Porni spre est, departe de lumini, în întunericul munților. Capitolul 71 Stan Milgram se rătăcise într-un întuneric nesfârșit. Drumul din față era o bandă luminoasă, dar de o parte și de cealaltă a lui nu vedea nici un semn de viață, nimic cu excepția deșertului negru ca smoala, care se întindea în depărtare. Spre nord putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]