11,011 matches
-
petrecere, Zach a fost până peste poate de adorabil. Îmi zâmbea, mă săruta drăgăstos, de parcă tocmai ne-am fi întors din Brazilia sau ceva de genul ăsta, m-a ținut de mână toată noaptea - ce mai, era cu totul altul. Slavă Domnului! Era exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și el toane ca toți newyorkezii pe care-i cunoșteam. În timp ce soseau invitații, m-a tras de-o parte într-un dormitor și mi-a dăruit un superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scris întreaga istorie a modei americane.) Sunt de acord cu Jean Paul Sartre și teoria liberului arbitru și așa mai departe, dar când vine vorba de Ales, nu prea poți să decizi mare lucru, chiar dacă el de-abia îți vorbește. Slavă Domnului că pot vedea lucrurile cu atâta claritate. Asta-i partea genială a introspecției. Te cufunzi în ea pierdut ca un tăițel chinezesc într-o lasagna siciliană și ieși din ea cu gânduri mai drepte decât Fifth Avenue. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
culmea fericirii. Julie habar n-avea cât de mult mă adoră Zach. Am făcut pe calma și i-am răspuns nonșalant: —Nimic. Doar mă uitam la un DVD. Am oftat mulțumită. Urcă, iubitule, l-am invitat, apăsând pe butonul interfonului. Slavă Domnului că eram deja echipată pentru Brazilia. De-abia așteptam să urce. Amintindu-mi că nonșalanța este atitudinea potrivită, m-am întins pe canapeaua mea bleu într-o postură très incitantă. Deși nu fumez, mi-am aprins o țigară. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau frenetic. Am șoptit fără vlagă: — Te poate învăța Daphne. Se ițiră două capete: Jolene și Lara se uitară la mine. —Slavă Domnului, spuse Jolene. Trăiește. — Unde sunt? am murmurat. —Ești în camera de oaspeți din apartamentul lui Julie. Tocmai i l-a decorat Tracey Clarkson, știi, decoratoarea preferată a celor de la Hollywood. E-atât de șic aici, nici nu-ți imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-a promis că va veni la petrecere, ceea ce, recunosc de bunăvoie, era evenimentul săptămânii mele. Julie a hotărât să vină însoțită de Todd, care, în mod clar, reapăruse pe lista ei lărgită de prieteni-de-ultimă-oră, iar Charlie era în LA. (Slavă Domnului. Gândul că s-ar fi putut încrunta la mine într-o cameră plină de sosii de-ale lui Robert și Ali nu era prea atrăgător.) Aerin are alergie la economii. Și-a transformat toată casa într-o replică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sake și martini) de pe o tavă și ne-am așezat într-un separeu. — Hei, drăguțo, făcu ea, îmi pare rău că ai văzut fotografia aia cu Adriana și Zach. —Mulțumesc, am spus sec. —Oricum, ai dovada că-i complet nestatornic. Slavă Domnului că nu te-ai măritat cu el. Dar ia povestește-mi despre Patrick, schimbă Julie subiectul. Mi-a plăcut du Cap-ul, dar... m-am oprit în mijlocul propoziției. Speram că Charlie nu i-a spus ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
hotel au greșit, iar Calvin Klein încă nu plecase. Va trebui să cobor în hol. M-am întors și am văzut că vine cineva. Când s-a apropiat, am văzut că are în mână o tavă de argint. Ceaiul meu! Slavă Domnului! — Camera 607? mă întrebă. —Mda. Dar nu pot să intru. Poți să-mi deschizi, te rog? —Desigur. Și-a scos propria cheie, a trecut-o prin fantă și a apăsat pe clanță. Nici o mișcare. S-a încruntat, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu ușa, mă invită. Am Moulin Rouge. Am început să mă simt în siguranță. Charlie e homosexual. Nici unul din bărbații normali pe care-i cunosc nu s-ar uita la Moulin Rouge, care, apropo, e unul dintre filmele mele favorite. Slavă Domnului că, în cele din urmă, nu e cazul să regret ceva, chiar dacă aș fi fost în stare să fac ceva regretabil. —OK, am acceptat, ghemuindu-mă în pat. Îmi place filmul ăsta. —Eu nu prea știu cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bălmăjește de unul singur după prea mult soare și sangria, ca ultimul om În care să poți avea Încredere. Pare destul de nasol... Frank mi-a spus să nu te bag la griji, dar am simțit că trebuie să te sun. — Slavă Domnului că m-ai sunat. Chiar e arestat? L-ai anunțat pe consulul britanic din Marbella? — Malaga, da. Consulul s-a implicat personal. E un caz important, mă mir că n-ai citit despre asta. — Am fost plecat În străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prieten cu apucături mult mai dure. — Voiam să discut cu dumneata, i-am spus. Hennessy zice că ești coleg cu Frank de multă vreme. — Categoric. El m-a adus la clubul ăsta - pînă atunci eram doar un pierde-vară ridicat În slăvi fiindcă joacă tenis. (ZÎmbi larg, arătîndu-și dinții Îmbrăcați cu material scump.) Frank vorbește tot timpul despre tine. Într-un fel, cred că tu Îi ești adevăratul tată. — Eu sînt frate-său. Plictisitorul frate mai mare care Îl scotea mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zic: nu mă așteptam la violul ăla. Dacă aș fi știut, n-aș fi stat să iau parte la așa ceva. Unde-ai găsit Înregistrarea? — În casa Hollinger. Era În aparatul video al lui Anne. Frank știa de filmul ăsta? — Nu, slavă domnului. A fost acum trei ani, puțin după ce-am venit aici. Mereu m-a interesat cinematografia și cineva m-a invitat să intru Într-un club de film. Și n-am stat doar să discutăm despre filme, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În femeia mai În vîrstă din spatele ei am recunoscut-o pe blonda platinată cu sîni supradimensionați și obraji rumeni care jucase rolul uneia dintre domnișoarele de onoare În filmul porno. Cu un pahar În mînă, Își apăsă obrazul cu osatură slavă de buzele lui Crawford și-i făcu semn să intre În casă. Am ieșit din mașină și m-am apropiat Încet de vilă, urmărindu-i pe la ferestre. Au intrat Împreună În camera de zi, În care mergea televizorul de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
infracționalitate e necesar În viață cum sînt fibrele insolubile În digestie. Securitatea absolută e o boală a deprivării. Poate. Paula se ridică În picioare și făcu cîțiva pași prin Încăpere, scuturînd din cap la vederea turiștilor petrecăreți. — El pleacă mîine, slavă cerului. Tu ce-ai de gînd să faci după asta? — Lucrurile o să meargă mai departe ca și pînă acum. — Ești convins? Ai nevoie de el. Ai nevoie de energia și de naivitatea lui. — Supraviețuim noi și fără el. Odată ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
LÎngă ea ședea un bărbat cu figura ascunsă În spatele parasolarului. Purta o geacă de motor, din piele, genul care n-ar fi fost niciodată de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește iar vechea dragoste frățească. I-am zîmbit prin parbrizul Însemnat cu gîngănii strivite, pregătindu-mă, În timp ce deschidea portiera, să-l Îmbrățișez. Paula ieși din mașină, cu fața parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de camarazi ai singurătății mele liceene! Nu mai am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sale. — Nici o problemă, stai cât vrei, avem loc berechet amândoi! răspunsese doamna Scarlat, dând paharul de bere peste cap cu un gest hotărât. Dacă nu-ți mai face cu ochiul facultatea aia, dă o dracului de tot! Te duce capul, slavă Domnului, poți să faci și altceva, dacă-ți pui în minte, bag mâna-n foc! Ești bine făcut, poți să iei de nevastă o fată de ștab și s-o duci ca un nabab sau poți, dacă ai chef, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în oglindă. Silueta subțire dispăruse. Nu apucase să-i zărească deloc chipul. Zărea acum, din nou, un chip cu care se obișnuise. Obraji catifelați, pomeți ascuțiți, frunte înaltă, privire neagră serioasă și ușor încețoșată în lipsa ochelarilor, buzele arcuite și încă (slavă Domnului!) neînsoțite de nici un rid, gâtul lung și subțire. Arăta încă bine, la 37 de ani (mă rog, aproape 38!). Dar de ce oare chipul acela cu trăsături regulate și cuminți nu-i adusese în oglindă nici o urmă din chipul fetei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lirismele nostre, credeau că suprema realizare a unui tânăr e să găsească o slujbă la stat și să-și regleze echilibrul moral - smintit de câte o șpagă -, mergând În noaptea de Înviere la biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E bine, slavă Domnului, comisar la Garda Financiară! Sau: sergent angajat, Îi merge bine, salar, slujbă sigură, haine gratis. De ce să-ți dorești să rămâi amestecat cu o astfel de gloată? De ce, dacă tot Îi disprețuiești, să nu faci un gest radical de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai scrie scrisori și asta după ce stătuse o noapte întreagă să găsească cele mai potrivite cuvinte consolatoare pentru familiile a douăzeci dintre subordonații săi uciși într-o ambuscadă în munții Caucaz. De atunci, aflase numai prin terțe persoane vești că, Slavă Domnului!trăiește și este bine. Nu de puține ori și mai ales când ghicea în spatele știrilor "machiate" că luptele nu se desfășurau tocmai fericit, privea lung în zațul întunecat al unei cafele băute cu gândul la el, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cinstită, ferește patul lor neîntinat. Binevoiește să-și petreacă viața lor fără prihană. Și-i învrednicește pe dânșii să ajungă bătrâneți fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că tu ești Dumnezeul nostru, dumnezeu care miluiești și mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor." În timp ce privește zâmbind spre Viorel, versurile din "Nunta Zamfirei" se furișează în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
declarat independente. La 31 mai 1992 este încheiat un tratat al „Federației Ruse”: guvernul federal rus își păstra politica externă, apărarea, moneda și finanțele. Această dublă destrămare în lanț a blocului comunist nu a putut fi compensată: deși Comunitatea Statelor Slave (Rusia, Ucraina, Belarus) s-a lărgit în Comunitatea Statelor Independente, asociindu-și cea mai mare parte a celorlalte ex-republici sovietice, ea nu dispunea nici de personalitate juridică internațională, nici de structuri instituționale proprii. III.11.2. Eșecul economiilor planificate Introdus
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
vom apuca/ vârsta vorbirii cu Dumnezeu?" Și-am ajuns la poemul Mama, și am avut senzația că-mi sună tare cunoscut începutul lui: "Mama privește de pe margine/ apele fluviului...". Asemănarea izbitoare cu: "marginea umblă/ pe lângă fluviu/ ca mama pe lângă fiu/ slava să fie a celui ce mie/ îmi lasă marginea" mă îngrijorează puțin, gândindu-mă cât de vulnerabil rămâne cel tânăr, tobă de lecturi dar fără o biografie fixată a faptelor de viață proprii. Și am înțeles, în aceeași ordine de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
a construit un zid pentru a împiedica poporul să fugă din țară. O cercetare amplă asupra democrației de-a lungul secolelor concluzionează: "Democrația a fost folosită încă din anii 1780 de către cei angajați în lupte politice pentru a ridica în slăvi idei, guverne, figuri politice și mișcări sociale și pentru a le condamna pe altele. În funcție de poziția fiecăruia, <<democrații>> pot fi cei buni sau întruchiparea răului" (Markoff, 1996: 19). Ideea variază în funcție de context. "Politica este arta posibilului, de aceea țelurile democratice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
stat nu e o problemă de teorie democratică (Dahl, 1989: 207). Multe popoare diferite au trăit în Europa Centrală și de Est secole la rînd, înainte de a deveni state independente. Fiecare avea o limbă mai mult sau mai puțin distinctă slavă, germanică, romanică sau ungară. Deși toate națiunile erau creștine, formele creștinismului au diferit, iar pînă la Holocaust evreii au constituit o minoritate importantă. Naționalitățile au fost guvernate de state multinaționale. Regiunea a fost dominată de imperii multinaționale nedemocratice prusac, habsburgic
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]