8,304 matches
-
Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tatălui lui și până în ziua de azi și asta într’o oră! Și totuși suntem aceeași familie: Mamele cu copiii la Paris. M. 24/1947 I Marți, 23 decembrie [1947] [...] Iată că primul pas dureros al acestor sărbători care te smulg din activitatea îndârjită, ca să te cufunde în iadul amintirilor fericite, a fost făcut. [...] II 25 decembrie [1947], joi [...] Și uite, Mouette, ce era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș fi dusă pe alte tărâmuri, nu mi te vor putea smulge din inimă niciodată pe „Tine“. Am să ți uit, poate, surâsul, fața, dar trecutul nostru comun, al cătuit din fapte concrete, din aspirații comune și din peri oada recentă când sacrificiul nostru răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în acest cadru, peste tot, Tu. În inima mea vie și sângerândă: Tu. Plecam către tine, în acea zi, și te-am avut. [...] M. c. p. 17 noiembrie [1949], joi [...] M-am întors acasă, împinsă de o vântoasă care a smuls afișele de teatru și ziarele de pe stâlpi. Cu Ina de o parte, Lila de cealaltă, pe deasupra mai având și bastonul, încercam să mă țin pe trotuar, dar, precum o frunză uscată, mă răsuceam, zburam de la un capăt al trotuarului la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cutie muzicală cu sonorități complexe și neașteptate este sufletul omului! Ce rezonanță avea vocea ta, atât de aproape de mine, încât mi-a trecut prin minte o idee nebunească: „E aici, s-a întors“. Și când proasta de Mabell mi-a smuls receptorul ca să te felicite, era să-i administrez... Ți-am spus prostii, nu-i așa? Eram ca o ființă primară, cuprinsă brusc de un acces de idioțenie, de tachinerie stângace. Și închipuie-ți că am făcut un lucru oribil: dându
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de tine. Te iubesc infinit, tragic. Mă întreb cum mai pot trăi fără Tine alături. Câteodată nu-mi dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără smulgerea asta dureroasă, cum ai smulge un braț fără anestezie. Poate nu-mi dau seama și trăiesc [totuși] sub un anestezic: scrisorile astea. Arcul întins al așteptării, al primirii, al trimiterii lor. Câtă vreme vom mai avea parte de ele? Mama c. p. Duminică, 18 februarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lângă el și, când am mutat niște cărți, pur și simplu... s-a răsturnat. — Dar aproape că nu se poate citi nimic! — Pe bune? spun nevinovată. O, Doamne. Ei, asta e. Se mai întâmplă... Și tocmai vreau să i-l smulg dintre degete, când face ochii mici. Aici scrie cumva... Începe să curețe cu unghia foaia de hârtie și, deodată, o bobiță întărită de Tippex se desprinde și cade. La naiba. Trebuia să folosesc ketchup, ca data trecută. — Miu Miu. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
amuzamente, ci - așa cum voi arăta - gesturi de „bun creștin”. „După credința poporului”, notează principele Nicolae Suțu, astfel de maltratări „treceau drept lucru meritoriu” <endnote id="(315, p. 42)"/>. O superstiție româ- nească, atestată În Bucovina la 1884, spune că dacă smulgi „trei fire de păr din barba unui om roșu și le pui Într-o cofă cu apă, omori trei evrei” <endnote id="(32, p. 503)"/>. Era și un act de umilire a inamicului, frecvent În această parte de lume. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să-ți taie dușmanul mustața” era considerat un gest de mare rușine <endnote id="(610, p. 29)"/>. Într-o legendă moldovenească, un român și un evreu s-au luat la Întrecere : „care are sfinți mai mulți”, acela poate să-i smulgă celuilalt câteva fire de păr. În final, românul a câștigat această „dispută teologică” și, „când a pus mâna În barba jidanului, bucățică de perciun n-a mai rămas !” <endnote id="(639, p. 94)"/>. Adevărata victorie a creștinului nu se considera
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unui evreu Înspăimântat, ci tunderea bărbii și tăierea perciunilor săi rituali. „Distanța culturală” era astfel anulată, iar gestul avea autoritatea unei convertiri religioase (chiar dacă forțate) și pres- tigiul aducerii „ne-legiuitului păgân” la „legea noastră”. Gestul de a tăia sau smulge bărbi și perciuni rituali căpăta el Însuși un caracter ritual <endnote id="(116)"/>. Numeroase mărturii istorice atestă că era vorba de un fapt destul de uzual. Iată câteva exemple : În Polonia secolului al XVIII-lea, evreii convertiți Împotriva dorinței lor erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grăunțe pentru boii lui. Și fiindcă nu i se poate da puținul pe care-l cere, este Îndemnat să-l tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, Îndobitocit cum se află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă etc. [...] Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu chipul desfigurat de ură” (cuziști sau legionari), care „săreau la evrei pe stradă [și] le smulgeau barba și perciunii”, scrie și Elie Wiesel În memoriile despre copilăria sa din anii ’30 petrecută În orașul natal Sighet (Maramureș) <endnote id="(133, p. 23)"/>. Similar descrie avocatul A. Schwefelberg tulburările antisemite din București (noiembrie 1918), când „studenții iorgo-cuziști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Maramureș) <endnote id="(133, p. 23)"/>. Similar descrie avocatul A. Schwefelberg tulburările antisemite din București (noiembrie 1918), când „studenții iorgo-cuziști și haimanalele din mahalale” au năvălit În cartierele evreiești, „spărgând geamurile prăvăliilor și ale sinagogilor, bătând pe evrei pe străzi, smulgând bărbile și perciunii bătrânilor” <endnote id="(537, p. 85)"/>. Evident, național-socialiștii nemți supuneau la același tip de maltratări pe „evreii estici” care Îndrăzneau să se arate În portul lor anacronic pe străzile orașelor din Germania <endnote id="(331, p. 76
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
99)"/>. Fata era „jelită” de către familia evreiască și declarată „moartă”. Când pețitorul era un islamic, situația putea deveni dramatică, așa cum se Întâmplă În unele colinde maramureșene. Fata „jidovului crâjmar” 115Portretul fizic (ca și românca, În alte variante ale colindei) se smulge din mâna turcului și se sinucide, aruncându-se În fântână <endnote id="(713, p. 275)"/>. O familie mixtă, cu soția „de altă lege” decât soțul, era de neimaginat În târgul sau satul românesc tradițional, pentru că nu puteau să Încapă sub
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și totuși, originea acestor reprezentări se află În Bizanț” <endnote id="(136, p. 80)"/>. Concluzia prea tranșantă a cercetătoarei Revel- Neher este discutabilă. Conform erminiilor post- bizantine, În cadrul scenei Judecății de apoi, În „lăcașurile Iadului” sunt reprezentați „iudei”, care „Își smulg bărbile”, „cătând către Moise, ce le arată cu degetul pe Hristos” <endnote id=" (11)"/>. Într-adevăr, un „sobor evreiesc” (notat pe frescă lik evreiski, În slavonă) este condamnat la flăcările Iadului În scena Judecății de apoi pictată pe zidurile bisericilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frescă lik evreiski, În slavonă) este condamnat la flăcările Iadului În scena Judecății de apoi pictată pe zidurile bisericilor din Bucovina : Probota (cu fresce datând din 1532), Humor (1535), Moldovița (1537), Voroneț (1547) ș.a. Evreii sunt zugrăviți În mod clasic, smulgându-și bărbile și urmându-l pe Moise, care ține, pentru identificare, Tablele Legii În mână. El arată spre Cristos, ținând În mână o filacteră pe care scrie : „Acesta este Mesia pe care l-am profețit și iată”. Pe fresca bisericii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legendei lui Ahasverus. Se spune că niște țigani ar fi trecut prin fața lui Isus „răstignit pe cruce de către evrei”. În loc să li se facă milă de cel răstignit și să-l ajute, „țiganii s-au urcat pe cruce și i-au smuls puținele haine pe care evreii i le mai lăsaseră pe trup”. „Fii blestemat, tu, popor al țiganilor - le-ar fi strigat Isus muribund - ; pe veci blestemat ! Fără patrie să umbli și nicăieri să nu-ți găsești odihna !” <endnote id="(833
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gărilor pierduți, și-i Întrebam pe oameni spre care țel mă-ndrept, ce mă-ndemna să plec, să-mi las culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii, nu sunt decât un martor... <endnote id="(492, pp. 117 și 180)"/>. Conform faimoasei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele, Isus și le-a retras În mod miraculos. Furios, evreul a smuls imaginea lui Cristos de pe perete, a profanat-o și a ascuns-o Într-o grămadă de gunoi. A doua zi Însă, creștinii din Toledo au observat o mirifică dâră de sânge scurs din imaginea lui Isus. Urmele de sânge i-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu haine evreiești și o expunea pe vârful vreunui catarg, chiotind și făcând zgomot În jurul ei ; altă dată o târa În mijlocul târgului, o lovea cu pumnii, cu ciomege, cu cuțite, Îi arunca pietre, trăgea focuri [de armă] În ea, Îi smulgea barba și perciunii și-și bătea joc de dânsa În fel de fel de chipuri ; În fine, mateloții rânduiau un autodafe În regulă sub țipetele și chiotele norodului adunat În mare număr. Scopul acestei petreceri fiind acela de a răzbuna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
știm, dar vom afla cu certitudine În următoarele rânduri. Neinițiaților În modul de „operare” pe viu a „pacientului” căzut În mâinile noduroase ale securiștilor Începutului de eră comunistă (1948), credem că merită să le arătăm modul barbar cu care se smulgeau informațiile prefabricate de care aveau nevoie noii judecători puși În slujba, zice-se, poporului muncitor, pentru a asigura forța de muncă gratuită necesară grandioaselor proiecte socialiste. Textul de mai jos a fost extras de pe site-ul www.crimele comunismului.ro
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care era ridicat cu victimă cu tot pe două birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus În picioare pe un tapet, acesta era smuls cu violență. Astfel, deținutul cădea , zdrobindu-și fața, arcadele, nasul, dinții și umerii. Uneori era urcat În picioare pe birou și legat. Anchetatorii Îi ordonau să sară jos, sau Îl Împingeau, În timp ce-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cultură filozofică și literară. Iubea cu pasiune și discernământ arta în toate variatele ei forme de exprimare. Înzestrat cu sensibilitate pentru frumos, era un admirator al muzicii și artelor plastice. Și-a urmat destinul, care însă a hotărât să-l smulgă prematur vieții, în prag de primăvară, pe 13 martie 1972, după ce a purtat, toată viața primăvara în suflet. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. REFERIRI EXTRASE: -CUCIUREANU, RODICA și AGOROAEI, LUMINIȚA, Obstacole în calea uitării, Editura Junimea, 2001
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
secundă. Repetă procesul de câteva ori, de fiecare dată lumânarea se dezlipește și cade, parcă împinsă de o forță nevăzută. Suntem cu toții surprinși iar eu încep să mă îngrijorez că o să-mi zică și mie că nu sunt pregătită. Îi smulg lumânarea din mână, o ard bine la capăt, o lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să fiu sigură că am fixat-o sănătos, îmi iau mana și... cade. Repet și eu procesul de câteva ori, în liniștea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
asta doar când vrea ea și în doze mici. Într-o seară, Karina, jucându-se cu Chita, îi atinge pieptul umflat și o irită, la care Chita reacționează prompt, întinde o labă, apucă un smoc de păr al Karinei, îl smulge violent și fuge pe acoperiș, în țipătul de durere al Karinei. A doua zi Karina îmi povestește cum dis-de-dimineață, la trezire, a găsit-o pe Chita așteptând-o pe fereastră, într-o postură de „Imi cer iertare”. Povestea mă impresionează
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]